Dinastia Han - prima perioadă de aur a Chinei
alte articole
Moştenirea dinastiei Han continuă să fie simţită şi astăzi. Cel mai mare grup etnic din China este grupul Han, portul tradiţional este numit îmbrăcăminte Han, sistemul de scriere este cunoscut sub numele de caractere Han şi aceeaşi limbă chineză este numită Han-yu, limba Han. Un erou este definit hao-han, adică un "bun Han".
Dinastia Han a început când Liu Bang, care se născuse fermier, şi faimoşii săi generali, au răsturnat dinastia Qin, în anul 206 î.Hr.
Liu Bang şi-a stabilit capitala la Chang'an, devenit apoi unul dintre cele mai mari oraşe din lume în acele vremuri şi care avea să fie capitala Chinei de-a lungul mai multor dinastii.
Susţinut de curtea regală, confucianismul a devenit punctul de referinţă în evaluarea comportamentului oficialilor, dar şi al oamenilor de rând în general. Erudiţii confucianişti au fondat Universitatea Imperială, o instituţie destinată să pună alături cele mai strălucite minţi ale Chinei şi să formeze o nouă generaţie de oficiali inteligenţi şi virtuoşi.
În această perioadă teritoriul Chinei aproape s-a dublat, pentru că dinastia Han a învins triburile din nord şi a semnat tratate cu clanurile din vest (actualul Xinjiang). Ca urmare, călătoriile au devenit mult mai sigure, fiind un stimulent pentru naşterea a ceea ce mai târziu avea să se numească "Drumul mătăsii”, care lega China de îndepărtatul Imperiu Roman.
Dinastia Han s-a mândrit cu cei mai legendari generali ai Chinei: Han Xin, cel care l-a ajutat pe Liu Bang să fondeze dinastia, „generalul zburător” Li Guang, care putea înfige o săgeată în miezul unei pietre şi mulţi alţii, precum Zhou Yafu, Wei Qing şi Huo Qubing.
Alte figuri importante ale acestei epoci au fost celebrul istoric chinez Sima Qian, eseistul şi poetul Sima Xiangru, diplomaţii Zhang Qian şi Su Wu, economistul Sang Hongyang şi, să nu uităm, bufonul curţii, Dongfang.
Dinastia Han se întrerupe brusc în anul 9 d.Hr., când nepotul împărătesei, Wang Mang, uzurpă tronul. Acesta a rămas la putere 14 ani, până când Liu Xiu, descendent al lui Liu Bang, îl înlătură şi restabileşte dinastia Han. Noul imperiu se va numi Han de Est (25-220 d.Hr.), în timp ce precedentul era numit de regulă Han de Vest. Doisprezece împăraţi au guvernat în timpul Dinastiei Han de Vest şi alţi doisprezece în dinastia Han de Est.
În timpul acestei ultime perioade a dinastiei Han de Est, în China a fost introdus, din India, Buddhismul. Împreună cu Taoismul şi Confucianismul, aceste trei şcoli au fondat cultura care avea să reprezinte substratul civilizaţiei chineze din următorii 2.000 de ani.
Dar, asemeni tuturor dinastiilor, dinastia Han a avut perioada sa de creştere, apogeu şi declin. Intrigile de la curte şi multe rebeliuni importante au dus la căderea acesteia. Războinicul Dong Zhuo a condus trupele armate în capitală începând, astfel, o perioadă de lupte între diverşi conducători de armată. Mai târziu, Cao Cao a reuşit să unească regiunile situate la nord de Râul Albastru, Sun Quan a fondat un regim separat în Jangsu, la sud de Râul Albastru, iar Liu Bei a ocupat regiunea Shu din vest. China a intrat astfel într-o nouă perioadă - un echilibru tripartit de forţe - bine descrise în Romanul Celor Trei Regate.
