Livia Stanciu: Cea mai perfidă dintre formele criminalităţii, corupţia, se extinde încet, tăcut şi sufocă tot

Preşedintele Curţii Supreme, Livia Stanciu, a susţinut un discurs marţi, la şedinţa de bilanţ a DNA, în care şi-a exprimat speranţa că lupta împotriva corupţiei - fenomen ce se extinde încet, tăcut, perfid şi cuprinde tot, sufocă tot, distruge tot - va fi continuată cu mai mare dârzenie, tenacitate şi hotărâre, pentru că nu trebuie făcut niciun pas înapoi.

Vă prezentăm o parte din discursul susţinut de Livia Stanciu la bilanţul DNA:

Deşi cunoscute mie, atât ca preşedinte al instanţei supreme, cât şi ca judecător în materie penală al acesteia, şi nu mă îndoiesc cunoscute tuturor celor aflaţi în acest moment în sală (măcar datorită contribuţiei mass-media în acest sens) enumerarea calităţilor deţinute de cei ce au fost condamnaţi definitiv în cursul unui singur an, ca urmare a activităţii desfăşurate de procurorii DNA, ne-a readus în faţa ochilor, într-o oglindire zguduitoare, amploarea pe care fenomenul corupţiei a ajuns să o atingă în ţara noastră.

Din păcate, această enumerare cuprinde, într-o înşiruire ce parcă nu se mai sfârşeşte, miniştri, deputaţi, senatori, secretari şi subsecretari de stat, judecători, procurori, avocaţi, notari, ofiţeri şi subofiţeri MAI, ofiţeri şi subofiţeri MAPN, inspectori şefi ai ISU, ofiţeri de penitenciare, comisari ai Gărzii Financiare, comisari ai Gărzii Naţionale de Mediu, comisari ANPC, directori ai unor instituţii publice, consilieri judeţeni, consilieri locali, primari, viceprimari, prefecţi, cadre didactice universitare şi preuniversitare, consilieri APIA, funcţionari bancari, arbitri, impresari, preşedinţi de partid etc.

Nu poţi să citeşti această listă şi să nu te înfiori, pentru că ea dă adevărata dimensiune a fenomenului corupţiei în ţara noastră.

Nu putem înţelege importanţa pe care Direcţia Naţională Anticorupţie o are în acest moment pentru sistemul de justiţie din România, dar şi pentru întreaga societate românească, în ansamblul său, până nu înţelegem cu adevărat dimensiunea la care fenomenul corupţiei a ajuns în ţara noastră în anii de după Revoluţie.

Şi da, discursuri frumoase au fost mereu rostite. Ele însă nu au putut şi nu vor putea niciodată stopa creşterea alarmantă a acestui flagel.

Este necesar să menţinem şi să întărim instituţii specializate puternice, precum DNA, care să asigure protecţia societăţii împotriva celei mai perfide dintre toate formele pe care le poate îmbrăca criminalitatea: corupţia. Căci dacă nu este deloc simplu ca societate să te aperi când ai de a face cu infracţiuni ca omorul, tâlhăria, violul, traficul de droguri, traficul de arme sau de fiinţe umane, şi alte multe asemenea fapte - dar care, oricât sunt de grave, sunt vizibile şi uşor de conştientizat ca gravitate - este cumplit de dificil să lupţi cu fapte ce nu sunt vizibile ca efect direct, dar care destructurează mult mai adânc şi mai grav structura societăţii, şi care sunt comise de oameni, ce aparent, nu au nimic de a face cu profilul infracţional, fiind cei care, ca parlamentari ne dau legile, ca miniştri ne guvernează, ca profesori ne educă, ca medici ne îngrijesc şi chiar ne vindecă, ca ofiţeri de poliţie ne apără, şi foarte trist, ca magistraţi ne judecă şi ne fac dreptate.

Acest fenomen se extinde încet, tăcut, perfid şi cuprinde tot, sufocă tot, distruge tot. Iar împotriva lui nu se poate lupta decât cu multă, foarte multă dârzenie, tenacitate şi hotărâre. Orice ezitare, orice întârziere, orice pas înapoi, pot fi fatale efortului conjugat depus în ani de zile.

Ca preşedinte al ÎCCJ am avut în aceşti ani marele privilegiu de a fi martor, dar şi participant direct, al transformării radicale a luptei anticorupţie, de la nivelul discursurilor, ideilor şi discuţiilor teoretice frumoase, dar prea puţin concrete, la cel al rezultatelor efective, practice, vizibile, cuantificabile. Iar raportul prezentat azi de doamna procuror şef este o dovadă clară în acest sens.

Avem, însă, datoria de a continua, aşa cum spuneam, cu dârzenie, tenacitate şi hotărâre, avem datoria de a nu face niciun pas înapoi.

Sunt pe deplin convinsă de faptul că activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie va continua şi în anii următori la fel de bine, iar rezultatele viitoare vor fi de natură să ofere tot mai multe motive de încredere cetăţenilor români în capacitatea statului de a lupta cu ceea ce odinioară, aproape părea că ne-a învins ca ţară: corupţia.

Vă mărturisesc, însă, că personal, aştept ziua în care performanţele DNA şi reuşita activităţii acestei structuri specializate se vor oglindi nu atât în numărul mare de dosare de corupţie instrumentate, nu atât în numărul mare al trimiterilor în judecată finalizate cu condamnări definitive, cât mai ales în scăderea numărului de sesizări, în diminuarea volumului de activitate şi al dosarelor de corupţie investigate, aştept ziua când în România corupţia va înceta să mai fie un fenomen şi va ajunge să aibă un caracter sporadic şi accidental.

Am toată încrederea în acea zi!

Dacă v-a plăcut acest articol, va invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pepagina noastră de Facebook.