Liiceanu: Aproape niciun politician nu a urmărit binele comun. Când apare Cioloş, dintr-o dată respiri un aer curat
alte articole
Aproape nici unul dintre politicienii ţării nu a urmărit binele comun, ci mai degrabă binele lor, al apropiaţilor şi al clientelei, aşa că, atunci când apare un personaj ca Dacian Cioloş, dintr-o dată respiri un aer curat, a afirmat filozoful Gabriel Liiceanu, într-un interviu acordat recent publicaţiei Hotnews.ro.
Întrebat dacă l-ar vedea pe primul ministru Dacian Cioloş ducând un proiect politic mai departe, Liiceanu a replicat: "Ar fi ideal. Ar fi ideal. Este un om care respiră onestitate."
"Trăim într-o ţară în care democraţia a fost asumată de toţi politicienii ca o mască extrem de confortabilă. E o mască. De ce e o mască? Pentru că aproape nici unul dintre ei nu a urmărit binele comun. Ci numai binele lui, al familiei lui, al grupului lui, al clientelei lui. Adică exact cum am arătat lucrurile în lunga istorie a corupţiei româneşti (...). Că aşa s-au pus bazele României, politicii româneşti începând din secolul XVIII. "Îmi slujesc binele meu, al familiei şi al clientelei", a punctat filozoful.
Or, Liiceanu crede că oamenii s-au săturat de ideea că sunt unii care îi conduc ca să se căpătuiască pe ei.
"Când apare un personaj ca Dacian Cioloş, dintr-o dată respiri un aer curat, pentru că omul acesta îţi dă certitudinea că ar vrea să facă ceva pentru tine, nu pentru el. Apropo de aroganţă: un om care, invitat să stea la clasa I, la business-class în avion şi spune "vă rog să mă lăsaţi aici!", nu face paradă populistă. Nu face propagandă. (...) Un gest de genul ăsta răscumpără mitocănia arogantă a celorlalţi. Guvernul lui e primul guvern de după '90 care-ţi dă senzaţia că nu e pus pe furtişaguri şi pe-nvârteli", a opinat filozoful.
În ciuda situaţiei prezente din ţară, speranţa pentru un viitor mai bun rămâne.
"Oamenii care nu mai au speranţă sunt condamnaţi. Desigur, periodic ne-apucă răul şi scârba. Spunem: "Aşa ceva nu există, nu s-a mai pomenit o ţară ca asta!". Pe de altă parte, merită onorate semnele care se dau. Când apar oameni care se poartă omeneşte, imposibil să nu strângă în jurul lor o adeziune şi o "flamură a speranţei", a subliniat filozoful.
Pentru a citi integral interviul intraţi aici.
