Lăzăroiu: Indiferent cine iese preşedinte, actualele partide nu vor fi niciodată de acord cu reformele vitale

Fostul consilier prezidenţial şi actual membru PMP Sebastian Lăzăroiu a vorbit marţi despre importanţa alegerilor prezidenţiale din 2014 precizând că, indiferent cine va ajunge preşedinte, actualele partide din România nu vor fi de acord niciodată cu o serie de reforme vitale pentru ţară pentru că „sunt întreprinderi care vând funcţii publice şi contracte, nimic altceva”. Astfel, Lăzăroiu este de părere că este nevoie de un partid „altfel”, care să înceapă de la zero şi să obţină 30% sau poate peste 30% la parlamentarele din 2016 pentru a susţine aceste reforme.

„Cât de importante sunt de fapt alegerile prezidenţiale din 2014? Eu aş zice că, în sine, nu sunt atât de importante, deşi ştiu că aş putea fi contrazis. Dar o să argumentez imediat. Ce trebuie să admitem este că în România există forţe care se opun schimbării actualului aranjament instituţional şi forţe care sunt mai orientate spre modernizarea ţării. Fiecare din cele două forţe încearcă să-şi găsească adepţi în societate. Sentimentul meu este că avem acum în România o majoritate care ar susţine continuarea în ritm accelerat a modernizării instituţiilor. Nu subestimez numărul celor care pledează pentru conservare. Aici sunt oameni care se tem că într-un alt aranjament instituţional ar avea de pierdut, dar şi oameni care pur şi simplu sunt uşor manipulabili, fără să înţeleagă prea bine mizele schimbării”, a declarat Sebastian Lăzăroiu.

Cum au mers lucrurile în cele două mandate ale lui Traian Băsescu

Dacă studiem ultimele două mandate ale preşedintelui Traian Băsescu, 2005-2014, Lăzăroiu susţine că o să observăm un lucru care ne va pune pe gânduri, respectiv că marile reforme structurale, de care România are în continuare nevoie ca de aer, s-au întâmplat atunci când preşedintele a avut o majoritate în Parlament (2009-2012).

„Atunci au avut loc schimbări de substanţă: legea educaţiei, codurile din justiţie, legea pensiilor, legea salarizării în sectorul bugetar, legea asistenţei sociale, codul muncii. Ştiu, la fiecare din cele enumerate mai sus vom găsi destule probleme, dar o să explic imediat de ce au fost acele probleme. Ce reforme NU s-au făcut în perioada 2009-2011: reforma constituţională, o nouă lege a sănătăţii, depolitizarea reală a administraţiei publice, curăţarea companiilor de stat căpuşate de partidele politice, reorganizarea administrativ-teritorială, reforma fiscal-bugetară. În continuare ele sunt vitale pentru modernizarea României”, a explicat acesta.

Lăzăroiu a afirmat că în primii ani de mandat (2005-2008) doar s-au pus bazele pentru o justiţie independentă şi servicii de informaţii scoase de sub control politic. Însă, din 2007, preşedintele a pierdut majoritatea pentru doi ani.

„Un singur lucru a mai obţinut preşedintele în 2007, cu ajutorul referendumului organizat odată cu alegerile europarlamentare, şi anume votul uninominal. Dar şi asta a fost o lege diluată, care a permis nomenclaturii de partid să ţină în continuare parlamentarii sclavi pe plantaţie. În ultimii doi ani de mandat, cu o majoritate profund ostilă, preşedintele nu a mai reuşit decât să se pună stavilă în calea restauraţiei. Dar, dacă privim cu atenţie, nimic remarcabil nu s-a întâmplat în materie de reforme structurale între 2012-2014”, a menţionat fostul consilier prezidenţial.

În opinia lui, toate reformele structurale din perioada 2009-2011 s-au făcut cu sacrificii politice uriaşe şi împotriva unei rezistenţe acerbe a sistemelor, de aceea unele schimbări au fost departe de modelul ideal.

„În educaţie încă este nevoie de schimbare, codurile din justiţie mai au scăpări, după cum s-a văzut, piaţa muncii încă mai poate fi flexibilizată ş.a.m.d. Pe de o parte, timpul a fost foarte scurt, din cauza asta multe schimbări au fost insuficient explicate, pe de altă parte, chiar în majoritatea parlamentară de atunci (formată din PDL, UDMR, UNPR) au existat mari obstacole. Şi asta pentru că mizele schimbării afectau direct clientela partidelor politice. Când s-a ajuns la reorganizarea administrativ-teritorială şi legea sănătăţii deja partidele din majoritate şi-au epuizat toleranţa la schimbare. Aşa s-a şi destrămat majoritatea pentru reformă”, a adăugat acesta.

Sebastian Lăzăroiu consideră că România a avut norocul unui preşedinte orientat spre modernizarea rapidă a instituţiilor, dar nenorocul unor majorităţi fluctuante, de cele mai multe ori conservatoare (plus nenorocul unei crize economice severe care s-a suprapus peste perioada în care preşedintele a avut o majoritate pentru reformă în Parlament).

Importanţa alegerilor prezidenţiale

Un preşedinte slab de înger va prefera să pactizeze cu partidele din Parlament

„Actualele partide din România nu vor fi de acord niciodată cu: reforma constituţională, o nouă lege a sănătăţii, depolitizarea reală a administraţiei publice, decăpuşarea companiilor de stat, reorganizarea administrativ-teritorială, reforma fiscal-bugetară. Pot să dau scris asta. Şi asta pentru că actualele partide politice, aşa cum sunt constituite, ar avea prea mult de pierdut din aceste reforme. Dacă în noiembrie va câştiga reprezentantul actualei majorităţi (Ponta, de exemplu) este evident că nu se va întâmpla nimic din reformele enumerate mai sus. Asta pentru simplul motiv că actuala majoritate este nu doar în favoarea conservării privilegiilor tranziţiei, dar, mai ales, pentru restauraţie. Singurul domeniu în care nici măcar Ponta preşedinte şi actuala majoritate nu pot face nimic este domeniul justiţiei. Şi asta pentru că monitorizarea şi presiunea partenerilor internaţionali vor fi covârşitoare în toată această perioadă”, a precizat Lăzăroiu.

Dacă vine orice alt preşedinte din zona opoziţiei parlamentare (să zicem Iohannis), Lăzăroiu susţine că acesta nu va avea putere să facă niciuna din reformele de mai sus, pentru că: 1. Reformele se fac în Parlament şi Guvern, iar actuala majoritate poate rămâne şi după prezidenţiale, 2. Niciunul din actualele partide nu îşi doreşte aceste reforme, deci, şi dacă s-ar schimba majoritatea, tot nu ne-am alege cu nimic.

„Ce va face Ponta şi actuala majoritate cu siguranţă este să anuleze pe cât posibil cât mai multe din reformele deja realizate: educaţie, piaţa muncii, legea salarizării etc. Pe scurt, o restauraţie de toată frumuseţea. Un preşedinte din partea opoziţiei POATE că va apăra ceea ce deja s-a realizat, aşa cum a făcut-o Traian Băsescu în ultimii ani de mandat. Cum? Simplu: prin retrimiterea în Parlament şi contestarea la CCR. Dar nu e garantat că, de exemplu, Iohannis ar face asta. De aceea cred că actualele alegeri prezidenţiale ar trebui să aibă ca obiective realiste: 1. un preşedinte care să se opună restauraţiei; 2. un preşedinte care să numească un premier reformist în 2016, în cazul în care partidul său ar câştiga alegerile”, a evidenţiat acesta.

Fostul consilier al lui Traian Băsescu a remarcat că deşi punctul 1 menţionat anterior pare simplu, nu este de fapt deloc simplu, pentru că, de la anul, preşedintele poate fi demis doar cu 30% prezenţă la referendum.

„Un preşedinte slab de înger va prefera să pactizeze cu partidele din Parlament, decât să se opună restauraţiei. Dacă viitorul preşedinte va face ceea ce face actualul preşedinte (să trimită legi în Parlament, să le conteste la CCR, să le explice românilor trucurile Parlamentului) va fi îndată ameninţat cu suspendarea”, a subliniat acesta.

În ceea ce priveşte punctul 2, Lăzăroiu susţine că anul 2016 pare esenţial pentru continuarea reformelor, iar acest lucru nu se poate întâmpla cu actualele partide politice.

„Repet, actualele partide sunt întreprinderi care vând funcţii publice şi contracte, nimic altceva. E nevoie de un partid 'altfel' care să înceapă de la zero şi să obţină 30% sau poate peste 30% la parlamentarele din 2016. Acest scor îi va permite să fie câştigătorul alegerilor. Un scor de 30% e realist. A ne gândi la 50% e deja naivitate. Dar cu 30%, fiind primul partid, nu e obligatoriu să guvernezi, graţie Constituţiei României. Un preşedinte ca Iohannis sau ca Ponta nu va da niciodată funcţia de premier 'noului partid', chiar dacă va obţine cel mai mare scor în alegeri, dar nu 50%. Pentru că un preşedinte dat de actualele partide va rămâne la mâna acestor partide”, a subliniat membrul PMP.

Astfel că Lăzăroiu pledează pentru un partid nou care să aibă un program explicit de modernizare a ţării şi care poate continua reformele de care vorbea mai sus, indiferent dacă preşedintele este sau nu de la acel partid.

„Aşadar, şansa reformelor nu mai stă în mâna preşedintelui, ci în mâna VIITORULUI PREMIER. Preşedintele din 2014 trebuie să aibă doar o singură calitate, minimală, să fie de bună credinţă, adică: să reziste restauraţiei şi să numească premierul de la partidul care câştigă alegerile din 2016. Mesajul meu, de fapt, e următorul: nu e de ajuns să ai un preşedinte orientat spre modernizarea ţării. El depinde de majoritatea din Parlament, acolo se fac legile. Ar trebui să ai o majoritate, măcar relativă, orientată spre modernizarea ţării, ca să poţi spera la reforme durabile şi susţinute. Actualele partide politice nu pot forma o asemenea majoritate. De aceea e esenţial ca toată energia celor care chiar îşi doresc modernizarea să fie pusă în slujba construcţiei unui partid nou, care să câştige alegerile din 2016”, a concluzionat Sebastian Lăzăroiu.