Karakorum - oraşul miraculos al marelui Imperiu Mongol

Karakorum a fost în secolul al XIII-lea unul dintre cele mai importante oraşe ale lumii, fiind în acelaşi timp capitala Imperiului Mongol. După distrugerea sa, faimosul oraş nu a mai atras atenţia timp de secole dar, ca orice minune, ruinele Karakorum au fost redescoperite şi, printr-o combinaţie de lucrări arheologice şi relatări istorice vii, cercetătorii au putut să-şi imagineze cum era oraşul în zilele sale de glorie. KaraKorum sau Qara Qorum (în mongolă Muntele Negru) este un oraş la poalele munţilor Changai din Mongolia. Începând din 2004 face parte din Patrimoniul Mondial al UNESCO pentru peisajul cultural al Văii Orkhonce, ce se află la 300 km de Ulan Bator, unde se află Karakorum.

Regiunea a fost colonizată înainte de sosirea mongolilor, iar înscrierile arheologice indică faptul că, iniţial, a fost fondat un oraş comercial în secolul al VIII-lea sau al IX-lea de către descendenţii uighurilor (anul 730). Mult mai târziu, prin anul 1220, Ginghis Han formează aici o aşezare permanentă în apropiere de Karakorum.

În zorii secolului al XIII-lea, prin cuceririle uimitoare, mongolii au schimbat faţa Asiei şi a unei jumătăţi din continentul european, ceea ce înseamnă că într-un sfert de veac au ocupat mai multe teritorii decât au izbutit romanii în patru veacuri. Imperiul Mongol se întindea din Coreea până în Ungaria şi din Siberia până în India, fiind unul dintre cele mai vaste imperii din istorie. Călăreţii lui Ginghis Han (1162-1227), înarmaţi cu arcuri, atacau cu o ferocitate şi rapiditate fantastică, luptând pe mai multe fronturi, ce se întindeau pe mii de kilometrii. Marele Han "îl egala (în abilitate militară) pe Alexandru cel Mare şi pe Napoleon I", se arată în Encarta Encyclopedia. Istoricul persan Juzjani, ce a trăit în acele vremuri, l-a descris drept "un om de geniu, plin de discernământ, de înţelegere şi animat de o nebănuită vitalitate". L-a mai numit însă şi "măcelarul".

Ginghis Han a fost un geniu militar: a realizat că nu necesita sprijinul infanteriei pentru cavalerie şi a înţeles importanţa barajelor de artilerie. Imperiul Mongol era de patru ori mai mare decât Imperiul Roman şi aproape cam de trei ori dimensiunile Statelor Unite ale Americii, ceea ce a determinat ca acest imperiu să intre în istoria omenirii.

Oraşul Karakorum (Istoric 1235-1264)

Oraşul este ales să devină capitala imperiului datorită poziţiei sale strategice. Acesta se afla la intersecţiile nord-sud şi est-vest ale Căii Mătăsii, care traversa Mongolia. Poziţionarea este perfectă pentru intensificarea comerţului, cât şi ca bază pentru a invada China. În anul 1235, dinastia Jin a fost definitiv distrusă de Imperiul Mongol, făcând astfel loc lucrărilor de construcţie definitivă a noului oraş. Cel ce a ordonat construirea oraşului a fost al treilea fiu şi succesorul lui Ginghis Han pe nume Ogodei Han. Oraşul servea ca loc pentru a strânge impozitele şi unde se luau deciziile politice şi administrative ale imperiului. Imperiul lăsat de tatăl său era deja imens şi trebuia păstrat în ordine, oraşul fiind un punct strategic, răscruce de rute tradiţionale, post de nomazi şi rulote. Pentru aceste considerente a fost ales acest loc şi nu altul.

În oraş se construieşte un palat susţinut de 60 de coloane de lemn, ce va deveni reşedinţa marelui Han; zidurile de chirpici se vor ridica şi împrejurul oraşului, pentru a îmbunătăţii apărarea şi protecţia. Aici sosesc expeditori străini, comercianţi, clerici importanţi ce doreau audienţe. Palatul se numea "Palatul Lumii", iar aici se celebrau banchete, petreceri şi diverse evenimente.

Scriitori din această epocă au lăsat posterităţii impresiile lor. Printre ei îl amintim pe Guillermo de Rubruck, un misionar franciscan flamand, trimis de regele Franţei Ludovic al IX- lea să trăiască aici un an şi să scrie despre viaţa în Mongolia şi despre curtea hanului. Cronicile amintesc că oraşul avea un zid ce deţinea patru porţi, reprezentând cele patru puncte cardinale. La fiecare dintre porţi se vindea câte un lucru diferit: cai la poarta de Nord, oi şi capre la poarta de Vest, boi la poarta de Sud şi mei şi grâu la poarta de Est.

Karakorum rămâne capitala Imperiului Mongol până în anul 1264, când aceasta se mută la Khanbaliq. În 1368, Bilikt Han, ultimul împărat al dinastiei Yuan, fiind alungat din Beijing, s-a întors la Karakorum, oraş pe care l-a reconstruit parţial. În cele din urmă, în timpul dinastiei Ming, cetăţile rămase din dinastia Yuan au fost distruse ca şi Karakorum, care rămâne uitată timp de secole, până la redescoperirea sa în 1889 de către ruşi.

1. O atracţie a acestui oraş este Mănăstirea Erdene Zuu – care la prima vedere pare un oraş cu case împrăştiate în stepă - ce a fost fondată în 1586. Este cea mai veche mănăstire din Mongolia ce a rezistat distrugerilor din anii 30 de către comuniştii chinezi. Multe opere de artă, ţesături, statui, măşti şi cărţi medievale ale strămoşilor au fost ascunse în munţii din apropiere.

Mănăstirea Erdene Zuu, Mongolia (Youtube.com)

Perimetrul Mănăstirii Erdene Zuu este de 400x400 de metri şi fiecare căsuţă (onorează un sfânt budist; sunt pictate în alb şi sunt în total 108, un număr sacru în budism.

Au fost descoperite două broaşte ţestoase mari de granit, care ar fi făcut parte din decorul porţii principale a oraşului. În cultura antică mongolă, ţestoasele erau simbolul eternităţii, protejând limitele oraşului.

Un alt punct de atracţie este Muzeul Karakorum, ce se află într-o clădire modestă, adăposteşte piese arheologice din Valea Orkhon, tezaur de monede, pietre preţioase, bijuterii din aur, ceramică şi un mormânt din epoca de bronz.

Chiar dacă erau consideraţi "sălbatici", mongolii au tolerat bine restul religiilor, deci cu credinţele altor popoare. Toţi occidentalii care ajungeau la Karakorum În prezent, în Mongolia coexistă mai multe credinţe: 23 % lamaişti budişti (tibetani), 30 % din populaţia băştinaşă se declară animişti, iar 5 % sunt musulmani. Restul nu aderă la nici o religie.

Foarte mulţi filozofi, scriitori, istorici, antropologi şi mulţi alţii şi-au exprimat opinia despre acest militar neînfricat, dar care avea şi o mulţime de calităţi.

Ginghis derivă din cuvântul mongol Tenggis ce înseamnă "răspândire largă", A introdus scrierea uigură, a inventat primul serviciu poştal internaţional trimiţând pachete şi scrisori cu 50.000 de cai, iar în privinţa taxelor este primul conducător ce scuteşte de taxe clerul şi oamenii săraci.

Antropologul Jack Weatherford acentuează însă o latură frumoasă a "monstrului", respectiv atitudinea faţă de femei, precum şi faptul că aceste comunităţi smise.

Vă prezentăm două citate ale lui Ginghis Han, faimosul războinic, care a pus temeliile importantului oraş Karakorum"Eu sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru voi. Dacă nu aţi fi comis păcate mari, Dumnezeu nu ar fi trimis o asemenea pedeapsă asupra voastră."

"Toţi trebuie să ne abţinem de la fapte care ne-ar cauza conflicte sufleteşti şi care ne-ar putea arunca în situaţii fără ieşire."