Înaintea dispariţiei dinozaurilor, ceva şocant s-a întâmplat pe Pământ [studiu]

Fosilele de scoici şi melci confirmă că, în urmă cu 66 de milioane de ani, oceanele s-au acidificat din cauza unei degajări drastice de CO2
Fosilă
Fosilă (Credit: Northwestern University)

În urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Pământului. Un asteroid cu diametrul de 10 kilometri a lovit actuala peninsulă Yucatan cu o putere explozivă echivalentă cu cea a zece miliarde de bombe atomice similare celei de la Hiroshima. Şocul violent a incendiat pădurile, a dezlănţuit un megatsunami şi a creat un nor de cenuşă şi gaze atât de dens încât a blocat lumina soarelui, ceea ce a dus la dispariţia a 75% dintre vieţuitoare, inclusiv a majorităţii dinozaurilor.

Un studiu publicat săptămâna aceasta în „Geology”, realizat de cercetătorii de la Universitatea Northwestern (SUA), a sugerat că ceva rău s-a întâmplat deja pe planeta noastră. Lucrarea, care a măsurat compoziţia izotopilor de calciu - atomi cu acelaşi element chimic care se diferenţiază prin numărul neutronilor prezenţi în nuclee - prezenţi în cochiliile fosilizate ale scoicilor şi melcilor de mare, i-a condus la concluzia că oceanele erau deja într-o situaţie de instabilitate. Cercetătorii au descoperit dovezi prin care chimia cochiliilor s-a schimbat din cauza intrării drastice a carbonului în oceane.

Aceste observaţii susţin ipoteza că asteroidul nu a fost singurul lucru care a ucis dinozaurii. Timp de câţiva ani, unii oameni de ştiinţă au sugerat ideea că activitatea vulcanică anterioară impactului asteroidului a eliberat în atmosferă cantităţi mari de dioxid de carbon - care s-ar fi dizolvat parţial, acidificând oceanele -, precum şi sulf şi aerosoli, capabili să răcească clima la nivel global. Această activitate vulcanică coincide cu perioada de erupţii a Scărilor Decan, o regiune vastă situată astăzi în apropiere de Bombay, care a suferit erupţii timp de 30.000 de ani, în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani.

"Datele noastre sugerează că mediul ambiental s-a schimbat înainte de impactul asteroidului", a declarat Benjamin Linzmeier, primul autor al studiului. „Aceste schimbări par să se coreleze cu erupţia Scărilor Decan”.

Ce a provocat extincţia?

Acest lucru ne conduce să credem că „Pământul era în mod clar sub multă presiune înaintea evenimentului de extincţie în masă”, a adăugat Andrew D. Jacobson, autorul principal al articolului. "Impactul asteroidului a coincis cu un moment de instabilitate a ciclului carbonului. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că avem răspunsul la ceea ce a cauzat de fapt extincţia”.

Până acum, oamenii de ştiinţă interesaţi să studieze influenţa erupţiilor scărilor Decan au analizat compoziţia sedimentelor antice. În acest caz, tehnicile utilizate au permis oamenilor de ştiinţă să analizeze scoicile mai multor animale fosilizate şi să obţină o rezoluţie temporală mai bună a ceea ce s-a întâmplat pe Pământ în momentele dramatice trăite în urmă cu 66 de milioane de ani.

Analiza cochiliilor, compuse în mare parte din carbonat de calciu, a permis reconstrucţia unui scenariu din ceea ce s-a întâmplat în oceane în raport cu concentraţia de CO2. Datorită fosilelor colectate pe Insula Seymour, în Antarctica şi tehnicilor dezvoltate pentru acest studiu, oamenii de ştiinţă au extras calciu din cochilii fosilizate şi au folosit un spectrometru de masă pentru a studia compoziţia lor izotopică.

O descoperire neaşteptată

Prin intermediul acestor informaţii, cercetătorii au ajuns la o descoperire surprinzătoare: „Ne aşteptam să vedem unele schimbări în compoziţia cochiliilor”, a afirmat Linzmeier. „Dar am fost surprinşi să vedem cât de rapide au fost aceste schimbări”. Într-adevăr, se pare că această creştere a concentraţiei de CO2 atmosferic a crescut nivelul acestui gaz dizolvat în ocean, ceea ce a provocat acidificarea apei şi a modificat formarea carbonatului de calciu necesar cochiliilor.

Referitor la acest lucru, cercetătorii au comentat că trecutul este, ca întotdeauna, un avertisment puternic pentru prezent. "Până în prezent, credem că evenimentele de acidificare din trecut sunt analogii bune pentru ceea ce se întâmplă acum cu sursele antropogene de CO2", a menţionat Jacobson. „Nu putem ignora înregistrarea geologică. Sistemul Pământului este sensibil la schimbările rapide şi profunde produse de CO2. Emisiile actuale vor avea consecinţe”.

Articol ştiinţific de referinţă: Calcium isotope evidence for environmental variability before and across the Cretaceous-Paleogene mass extinction; Benjamin J. Linzmeier; Andrew D. Jacobson; Bradley B. Sageman; Matthew T. Hurtgen; Meagan E. Ankney; Sierra V. Petersen; Thomas S. Tobin; Gabriella D. Kitch; Jiuyuan Wang. Geology (2019) https://doi.org/10.1130/G46431.1