Irak: ”Statul Islamic” a capturat o mare uzină de arme chimice

Grupul extremist Statul Islamic (fost "din Irak şi Levant") a preluat controlul unei vaste uzine de producţie a armelor chimice aflată în nord-vestul Bagdadului, unde sunt depozitate rămăşiţele deteriorate şi vechi de decenii a 2.500 de rachete cu sarin cât şi alte arme folosite în războiul chimic, a anunţat marţi Irakul într-o scrisoare circulată la ONU.

Guvernul Statelor Unite a încercat să reducă semnificaţia incidentului, precizând că nu există arme chimice intacte şi că va fi foarte dificil, dacă nu imposibil, ca materialele să fie folosite în scopuri militare.

Ambasadorul Irakului la ONU, Mohammed Ali Alhakim, l-a informat pe Secretarul General Ban Ki-moon într-o scrisoare că ”grupurile teroriste armate” au intrat în baza de la Muthanna pe 11 iunie, au reţinut ofiţerii şi soldaţii care păzeau fabricile şi le-au confiscat armele. Dimineaţa următoare, managerul de proiect a observat, cu ajutorul sistemului de supraveghere distrus ulterior de ”terorişti”, cum echipamentele chimice erau scoase afară din incintă, a adăugat acesta.

Grupul Statul Islamic, care controlează părţi din Siria şi Irak, a trimis militanţii în vecinătatea Irakului luna trecută şi a capturat rapid un teritoriu ce străbate graniţa dintre cele două ţări. Săptămâna trecută, liderul grupului, Abu Bakr al-Baghdadi, a declarat înfiinţarea unui Califat, pe teritoriul controlat de extremişti.

Ca rezultat al capturării Muthanna, Irakul nu mai poate ”să-şi îndeplinească obligaţiile de distrugere a armelor chimice” din cauza situaţiei de securitate deteriorate, a afirmat Alhakim. Bagdadul îşi va relua obligaţiile ”imediat ce situaţia de securitate se va îmbunătăţii iar fabrica va reveni sub controlul” guvernului.

Alhakim a subliniat capturarea buncărelor 13 şi 41 din complexul de 56 de kilometri din nord-vestul Bagdadului, cunoscut drept ”Triunghiul Sunit”.

Nu este clar dacă guvernul irakian încearcă să sperie Occidentul vânturând spectrul armelor chimice doar pentru că doreşte o implicare a NATO în zonă.

Ultimul raport major al inspectorilor ONU cu privire la situaţia programului armelor de distrugere în masă a Irakului a fost publicat la un an după plecarea experţilor ONU, în martie 2003. Raportul precizează că Buncărul 13 conţine 2.500 de rachete de 122 de mm umplute cu gaz sarin, fabricate înainte de 1991, şi aproximativ 180 de tone de cianură de sodiu, ”un compus chimic foarte toxic, precursor al tabun-ului (compusul folosit în războiului chimic n.r.-).

Buncărul a fost bombardat în timpul Primului Război din Golf în 1991, potrivit ONU, care a provocat retragerea Irakului din Kuweit, iar rachetele cu gaz sarin au fost ”parţial distruse sau deteriorate”.

Raportul notează că muniţia cu sarin era de ”calitate slabă” şi că ”va fi în mare parte degradată de anii petrecuţi în condiţiile existente acolo”. Depozitele de tabun au fost toate tratate cu soluţii de decontaminare şi cel mai probabil nu mai conţineau vreun alt agent, dar ”rămăşiţele decontaminării pot conţine cianură, şi ar reprezenta în continuare un pericol”.

Potrivit raportului, buncărul 41 conţine 2.000 de obuze de artilerie de 155 de mm contaminate cu "agentul Muştar”, 605 containere de o tonă cu rămăşiţe de ”muştar”, şi alte materiale de construcţii contaminate masiv. Se crede că obuzele ar putea conţine rămăşiţe de ”muştar” ce nu pot fi folosite la atacuri chimice dar care ”rămân foarte toxice”.

Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat Jen Psaki s-a arătat îngrijorată pe 20 iunie în privinţa capturării complexului de către Statul Islamic din Irak şi Levant, dar a minimizat importanţa celor două buncăre pline cu ”rămăşiţe chimicale deteriorate”, spunând că materialul datează din anii 1980 şi că a fost depozitat după ce a fost neutralizat de inspectorii ONU în 1990.

Rămăşiţele ”nu includ arme chimice intacte... şi va fi foarte dificil, dacă nu imposibil, să le folosească în siguranţă pentru scopuri militare sau chiar să le mute”.

Uzina Muthanna, din sudul oraşului Samarra, a fost baza principală a Irakului pentru producţia de arme chimice. După încheierea primului Război din Golf, inspectorii de armament ai ONU au încercat să îndepărteze chimicalele care puteau fi folosite ca arme, să distrugă fabricile de producţie şi echipamentul, şi să elimine agenţii folosiţi în războiul chimic. Inspectorii ONU au plecat înainte de invazia americană în Irak din martie 2003 şi nu s-au mai întors. Organizaţia Irak Survey Grup condusă de Statele Unite a preluat căutările după armele de distrugere în masă ale Irakului dar a afirmat că nu a mai găsit nici una.

Informaţiile privind capturarea facilităţilor au apărut în mijlocul incertitudinilor politice din Irak, într-un moment în care liderii trebuie să coopereze la formarea unui nou guvern menit să confrunte ofensiva militară care a adus ţara în cea mai gravă criză de la plecarea trupelor americane în 2011.