Iorgu Caragiali, dramaturg - 115 ani de la moarte
Iorgu Caragiali, unchiul lui I.L. Caragiale, s-a născut în jurul anului 1826 şi a studiat la Şcoala de Muzică a Cadeţilor.
A debutat ca actor, în 1845, în trupa fratelui său, Costache Caragiali. Primele lui scrieri publicate au fost 'Cornetul sau Astronomul voiajor' (1857) şi 'Jelbariu' (1857).
Cu propria trupă de actori, din care a făcut parte şi Mihai Eminescu, a jucat în Bucureşti şi, mai ales, în oraşele de provincie. A scris cântecele comice în maniera lui V. Alecsandri, comedii-vodevil, piese patriotice scrise într-o manieră grandilocventă ('Martirii Candiei', 1867). Aceleaşi slăbiciuni le are şi melodrama naţională 'Fiul pădurei sau Moartea haiducului Tunsu', deşi nu este lipsită de o oarecare vivacitate de mişcare şi nici imitarea umorului popular. Comediile sale ('Coriştii în provinţie sau Hoţii drept hoţi', 1863; 'Samsarii de voturi sau Cum se speculă inocenţa poporului', 1888) oferă o imagine satirică şi burlescă a moravurilor contemporane, cu efecte de limbaj, intrigă şi punere în scenă care prevestesc sau imită creaţiile scenice ale nepotului său, I.L. Caragiale. De altfel, amintirea personalităţii lui Iorgu Caragiali s-a păstrat îndeosebi datorită portretului de neuitat, pe care celebrul său nepot i l-a creionat în 'Din carnetul unui vechi sufleor' (1981).
A murit la 8 februarie 1894.
