Ion Mihai Pacepa, mai degrabă trădător decât erou
alte articole
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a organizat la Clubul Ţăranului a doua întâlnire din cadrul Serilor Bucureşti Strict Secret dedicată dosarului detectării generalului Ion Mihai Pacepa. Personaj controversat al regimului Ceauşescu, acesta a încercat să-şi creeze un piedestal publicând multe informaţii fantasmagorice în cărţile sale. Toţi participanţii la dezbatere au tras însă concluzia că deşi dezertarea sa a fost o lovitură importantă dată comunismului din România şi din est în general, Pacepa nu a fost un erou.
Dezbaterea s-a învârtit în jurul defecţiunii generalului Pacepa, a motivelor care l-au împins către această decizie, a rolului său în regimul Ceauşescu şi a activităţii sale din SUA. În 1978, adjunctul şefului Departamentului de Informaţii Externe şi consilierul personal al lui Nicolae Ceauşescu a părăsit România, cerând azil politic în SUA. Acest act a fost considerat cea mai importantă defecţiune a spionajului comunist din timpul Războiului Rece.
În deschiderea evenimentului a fost proiectat documentarul realizat sub sigla Bucureşti Strict secret, în care istoricul Lavinia Betea afirma că nu există nicio dovadă că Pacepa a fugit în America pentru că n-a vrut să execute ordinul de a-l ucide pe directorul postului de radio Europa Liberă, Noel Bernard. În opinia ei, Pacepa a defectat mai degrabă pentru că a simţit că cariera sa în fruntea spionajului este încheiată.
Fostul director al ziarului România Liberă, Petre Mihai Băcanu, prezent la eveniment a infirmat şi faptul că Pacepa ar fi fugit cu listele de securişti şi ofiţeri sub acoperire din străinătate şi a susţinut că acesta ”pe mulţi nici nu-i cunoştea”. Mai mult, deşi americanii l-ar fi stors pe Pacepa de informaţii privind regimul, ”nu cred că acesta cunoştea secrete militare”. În opinia sa, Pacepa a excelat doar în spionajul ştiinţific în măsura în care a furat tehnologie. ”Totuşi România a prosperat când a folosit tehnologia străină, dar Ceauşescu a vrut mai curând să fure din afară decât să plătească licenţe”, a mai spus Băcanu. Jurnalistul consideră însă că fuga lui Pacepa a fost ”cea mai mare lovitură dată comunismului din ţările din est, comparabilă cu mişcarea din Polonia”.
O dovadă în acest sens este că apropiaţii şi subordonaţii lui au avut de suferit după gestul său. Generalul Sârbu care l-a înlocuit în fruntea spionajului ştiinţific, după 18 zile de arest, s-a dus la Câmpina şi a murit în condiţii suspecte într-o explozie de gaze.
Fostul şef al SIE, Cătălin Harnagea, susţine în schimb că ”şocul defecţiunii lui Pacepa a fost mare în lagărul comunist pentru că el cunoaştea spioni şi ofiţeri acoperiţi din alte ţări comuniste”. Până în 1989 au fost puţini ofiţeri superiori care au defectat. Ca urmare după fuga lui Pacepa ”au fost chemaţi toţi ofiţerii acoperiţi şi toate fantomele din toată lumea şi s-a creat o mare tevatură în DIE. Au avut loc epurări de sus până jos pentru că lui Ceauşescu şi celorlalţi din CC le-a fost teamă de ce ar fi putut crede guvernele din celelalte ţări comuniste despre slăbiciunea sa şi faptul că s-a încrezut în Pacepa”, mai spune Harnagea.
La rândul său, Liviu Tofan, directorul Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR), a susţinut că difuzarea la Europa Liberă a unor fragmente din cartea lui Pacepa ”Orizonturi roşii” a avut un impact foarte mare. ”N-a fost o decizie impusă de a le difuza, ci decizia lui Vlad Georgescu care a primit ameninţări clare că va avea de suferit dacă face asta”, explică Tofan. În opinia istoricului, Pacepa a lansat artificial legenda lichidării şefilor de la Europa Liberă prin iradiere, pentru că în a doua ediţie a volumului Orizonturi roşii să vorbească despre otrăvire. ”Generalul Pacepa este un personaj dubios care a contribuit la propria discreditare prin poveştile sale fantasmagorice”, spune directorul IRIR. El recunoaşte totuşi că a existat o operaţiune de ademenire a lui Noel Bernard să facă o vizită în România, acesta fiind invitat insistent de un om al lui Pacepa, Aristide Buhoiu.
Şi Andrei Muraru, directorul IICCMER, a arătat că nu se poate pune bază pe afirmaţiile lui Pacepa, acesta falsificându-şi şi ”dosarul de cadre şi autobiografia pentru a ieşi bine”. În opinia sa, Pacepa era frustrat că nu a fost numit şef al spionajului românesc şi era implicat în nişte fapte de corupţie astfel încât ”ar fi picat oricum dacă nu fugea”.
Toţi participanţii la dezbatere au tras concluzia că deşi dezertarea lui Pacepa a fost o lovitură importantă dată comunismului din România şi din est în general, el nu a fost un erou.
Liviu Ţăranu, cercetător la CNSAS, care a studiat dosarul Pacepa, susţine şi el că există dovezi că temerile acestuia pentru cariera sa l-au motivat să dezerteze. Pacepa s-ar fi temut că va pierde perspectiva de a deveni şeful casei prezidenţiale ce urma sa fie înfiinţată după modelul staff-ului de la Casa Albă. Ţăranu mai arată că cazul lui Pacepa nu a fost singular, el făcând parte dintr-o galerie totală de 27 defectori români.
Totuşi el a fost cel mai important ofiţer comunist care a primit azil politic într-o ţară membră NATO. În plus, Muraru a subliniat că rechizitoriul soţilor Ceauşescu a conţinut toate învinuirile pe care li le aducea Pacepa în cartea sa ”Orizonturi roşii”, o ultimă lovitură dată acestora de către dezertor.
La rândul său, politologul Stelian Tănase a afirmat că nu i-a plăcut cartea lui Pacepa pentru ca aceasta este ”o operaţiune de business cu accent pe senzaţional iar pentru un istoric adevărat ea nu are nicio valoare pentru că acurateţea informaţiei este zero”.
Pe aceeaşi linie, jurnalistul de investigaţie Emil Berdeli consideră că ”Pacepa a vrut să-şi facă un piedestal şi să acrediteze ideea că prin fuga lui s-a rupt relaţia lui Ceauşescu cu americanii, ceea ce nu era adevărat”.
Concluzia a tras-o însă jurnalistul Ovidiu Ohanesian care a afirmat că prietenii şi rămăşiţele afacerii Pacepa sunt astăzi la putere în România. Iar jurnalistul Liviu Mihaiu a vorbit despre relaţia specială a lui Pacepa cu Elena Ceauşescu despre care au circulat multe bârfe pe care serviciile de informaţii au ţinut să le demitizeze. ”Din punctul de vedere al societăţii civile, nu putem spune că Pacepa a fost un erou pentru că în contul său se află mulţi morţi nevinovaţi”, a concluzionat Mihaiu.
