Criza politică din Egipt vizează ruperea relaţiilor cu SUA - Ion Mihai Pacepa

Există motive întemeiate să se creadă că actuala criză politică din Egipt este orientată spre ruperea relaţiei strânse a acestei ţări cu SUA şi nu spre instalarea democraţiei în ţară. Această criză este o versiune actualizată a efortului extrem de secret depus de Kremlin în perioada Războiului rece de a transforma lumea islamică într-un inamic al Statelor Unite, este de părere Ion Mihai Pacepa, fostul adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (DIE) al României comuniste şi consilier personal al lui Ceauşescu, care în 1978 a cerut azil politic în SUA, semnatarul articolului publicat de American Thinker, în ediţia de luni.

''În perioada în care am fost o figură de top în cadrul comunităţii serviciilor de informaţii ale KGB, am fost implicat în acest efort'', precizează Pacepa.

Semnatarul articolului ţine să remarce faptul că actuala rebeliune din Orientul Mijlociu are loc doar în ţările islamice care sunt pro-americane şi că oamenii care cer democraţie acolo dau foc steagului ce simbolizează democraţia pentru cea mai mare parte a lumii - SUA. El subliniază totodată că aceste 'revolte de masă' au fost planificate în atât de mare secret încât întreaga comunitate de informaţii a SUA a fost luată total prin surprindere. Preşedintele Obama l-a admonestat pe directorul comunităţii naţionale de informaţii (National Intelligence), James Clapper, pentru 'eşecul în a prezice izbucnirea acestor demonstraţii'.

Un element chiar mai important, în opinia lui Pacepa, este că reprezentanţi ai Hezbollah, care au demonstrat în prima zi a revoltei de la Cairo, au purtat drapele ce afişau secera şi ciocanul. A fost o greşeală cauzată de excesul de zel - ''subordonaţii mei tineri entuziaşti din serviciul român de informatii externe (DIE), obişnuiau uneori să facă gafe similare'', comentează Pacepa. La Cairo, eroarea a fost corectată rapid, iar acum secera şi ciocanul nu se mai văd nicăieri, precizează el.

Există însă şi cazurile armelor capturate de la Hezbollah de israelieni, care sunt marcate clar: 'Client: Ministerul Apărării al Siriei. Furnizor: KBP, Tula, Rusia'. Aceasta a fost o altă gafă şi astfel de marcaje nu mai sunt vizibile în arsenalul Hezbollah. Cu toate acestea, este imposibil pentru Moscova să ascundă faptul că Hezbollah îşi poartă războiul împotriva aliaţilor SUA din Orientul Mijlociu cu kalaşnikov şi katiuşe sovietice, cu rachete Fajr-1 şi Fajr-3 ruseşti, rachete antitanc AT-5 Spandrel şi rachete antitanc Kornet.

La fel de importante sunt şi eforturile actuale depuse de ''ANSWER'' de a organiza demonstraţii în stilul celor din Cairo anti-Mubarak, în SUA, consideră Pacepa. ''ANSWER'', un grup de protest al cărui nume este un acronim pentru ''Act Now to Stop War and End Racism'', este un vlăstar al Workers World Party (WWP), o organizaţie creată de comunitatea KGB în timp ce Pacepa se afla încă în România. WWP a avut ca scop expres acela de a crea o atmosferă favorabilă pentru socialismul de tip sovietic în cadrul sindicatelor americane şi al populaţiei de culoare din SUA. Ziarul WWP, Workers World, care a fost tipărit iniţial de DIE în România, potrivit lui Pacepa, şi traficat în SUA, obişnuia să-i arate pe Lenin şi Troţki care ţineau un banner pe care era scris, 'Oameni de culoare şi albi uniţi-vă şi luptaţi pentru o lume a lucrătorilor!''.

''ANSWER'' se erijează acum într-o organizaţie americană, cu un birou naţional în New York şi 18 sedii regionale, dar are acelaşi lider ca WWP (Larry Holmes). ''ANSWER este sprijinită de numeroase organizaţii străine marxiste care pe vremea mea au fost finanţate de KGB (de exemplu, Partidul Comunist libanez, Noul Partid Comunist din Olanda şi Partido Comunista de la Argentina), precum şi de alte organizaţii anti-americane (Tribunalul italian privind delictele NATO, Green party USA, şi Prietenia canadiano-cubaneză)'', aminteşte Pacepa.

La 15 septembrie 2007, ''ANSWER'' a organizat o mare demonstraţie anti-americană la Washington, la care a adus mii de oameni din toată ţara pentru a protesta împotriva generalului David Petraeus, la vremea aceea comandantul SUA în Irak. Petraeus a venit la Washington pentru a raporta în Congres cu privire la succesul operaţiunilor militare, dar succesul nu a fost ceva ce ''ANSWER'' a vrut ca oamenii să înghită. Posterele sale imprimate, înfăţisându-l pe general ca pe un trădător şi un alt măcelar în stil Vietnam, au fost distribuite din belşug demonstranţilor, comentează Pacepa.

Acum ''ANSWER'' s-a implicat în criza de la Cairo. La 1 ianuarie 2011, ''ANSWER'' a făcut apel la 'oamenii din Statele Unite' să se alăture demonstraţiilor anti-Mubarak organizate în 11 oraşe mari din ţară, culminând cu un marş din 5 februarie spre Casa Albă. Toate aceste demonstraţii 'spontane' au fost pregătite în stil tipic sovietic: participanţii sunt aduşi de ''ANSWER'', al cărui web site conţine şi fluturaşi anti-Mubarak gata de utilizare (de exemplu, 'Jos cu dictatura Mubarak sprijinită de SUA!'), care pot fi pur şi simplu descărcaţi, imprimaţi şi postaţi (cu instrucţiunile incluse).

''Având în vedere că nu mai locuiesc în vizuina ursului, nu am dovezi solide pentru a documenta că Kremlinul are o mână în evenimentele actuale din Egipt. Ştiu, totuşi, că puţine lucruri au fost mai importante pentru liderii comunităţii KGB-ului, atunci când eram unul dintre ei, precum cel de a lovi Statele Unite în Orientul Mijlociu şi a ajuta Moscova să preia controlul asupra rezervelor arabe de petrol. Kremlinul a dorit cu atâta disperare să atingă aceste obiective încât a fabricat chiar un lider palestinian anti-american'', notează Pacepa.

Comunitatea KGB a mers atât de departe încât a transformat un marxist născut egiptean, Mohammed Abd al-Rahman Abd al-Raouf Arafat al-Qudwa al-Husseini, cu numele de război Abu Ammar, într-un palestinian de origine, Yasser Arafat. ''Ne-a luat ani pentru a falsifica credibil certificatul de naştere şi alte ID-uri, a-i construi un trecut nou şi a-l antrena la şcoala KGB Balaşiha, de instruire în operaţiuni speciale, aflată la est de Moscova. Ne-a luat mai mulţi ani şi am avut nevoie de ajutorul fostului conducător egiptean Gamal Abdel Nasser, o altă marionetă sovietică, pentru a-l catapulta pe nou-creatul Arafat în poziţia sa de preşedinte al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (de asemenea creată şi finanţată de KGB). Nu este de mirare că, în 1970, atunci când Nasser a murit, întreaga conducere a blocului sovietic a participat la funeraliile lui. În acei ani de început, Egiptul a fost literalmente condus de consilieri sovietici - KGB-ul şi Armata Roşie au avut singure aproximativ 18.000 de consilieri acolo'', notează Pacepa.

Acum se pare că există un nou Arafat şi care arată mai bine, consideră semnatarul articolului: Mustafa Mohamed El Baradei, care recent a apărut în Cairo la fel cum a apărut Arafat cel fabricat la Cairo în 1966, când Nasser l-a proclamat ''liderul palestinienilor'. Anterior, ca director general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), El Baradei a ieşit în faţă pentru a proteja eforturile arabe de a construi în secret arme nucleare. Într-un articol publicat în New York Times, El Baradei şi-a arătat adevărata faţă, anti-occidentală, este de părere Pacepa: 'Trebuie să renunţăm la ideea inaplicabilă că este condamnabil moral pentru unele ţări să urmărească armele de distrugere în masă, dar acceptabil moral pentru ca alţii să se bazeze pe ele pentru securitate - şi într-adevăr să continue să perfecţioneze capacităţile lor şi să postuleze planuri pentru utilizarea lor''.

''Nu m-am întâlnit niciodată cu Hosni Mubarak, dar l-am cunoscut pe predecesorul său, Anwar Sadat, destul de bine. După ce a continuat câţiva ani politicile lui Nasser, Sadat a pus capăt comportamentului imoral - aşa cum am făcut şi eu. I-a expulzat pe consilierii sovietici din Egipt (1972), a vizitat SUA (1975), l-a invitat pe pastorul evanghelic Billy Graham în Egipt (1975), a mers la Vatican (1976) şi a devenit primul preşedinte egiptean care a vizitat Israelul'', aminteşte Pacepa.

Pacepa mai notează că în primavara lui 1978 s-a deplasat la Cairo, ''cu scopul de a face presiuni asupra lui Sadat pentru a-l accepta pe Ceauşescu ca mediator în cadrul unei conferinţe de pace comune ce urma să aibă loc împreună cu premierul israelian Menachem Begin - o întâlnire pe care Ceauşescu visa să o găzduiască în fostul castel regal din oraşul pitoresc de munte românesc Sinaia. 'Sunt gata să semnez un tratat cu Begin, generale, dar în Statele Unite', mi-a spus Sadat. Ceauşescu nu putea să creadă că Sadat a putut să-i refuze oferta, aşa că m-a trimis înapoi la Cairo. Sadat nu s-a clintit. Apoi, Ceauşescu însuşi a făcut-o în cadrul unei deplasări fără succes la Cairo, cu mine remorcat. Câteva săptămâni mai târziu, mi s-a acordat azil politic în SUA şi am cooperat cu autorităţile americane în cadrul reuniunilor de la Camp David între Sadat şi Begin'', aminteşte Pacepa.

''Mai degrabă decât să fie crucificat Mubarak pentru că a refuzat să devină o marionetă a Moscovei - aşa cum au făcut alţi lideri arabi - guvernul Statelor Unite ar face bine să îi mulţumească pentru cei 30 de ani de cooperare loială şi să lucreze cu el în vederea pregătirii Egiptului pentru o tranziţie lină spre o versiune egipteană a democraţiei. În caz contrar, Egiptul ar putea deveni un alt coşmar pe termen lung în Orientul Mijlociu. Sper ca Casa Alba şi Congresul Statelor Unite să fie de acord'', concluzionează Pacepa.