Broccoli, o armă neaşteptată împotriva radiaţiilor
În spatele clasicului îndemn "Mănâncă legume" se află deja ceva mai mult decât presiunile părinţilor sau nutriţioniştilor. Un nou studiu dezvăluie că, pe lângă efectul lor anticancerigen, legumele crucifere sunt extrem de utile împotriva radiaţiilor, informează Le Monde.
De mai mulţi ani cercetătorii subliniază că un regim alimentar bogat în legume crucifere (varză, broccoli, varză de Bruxelles, etc) determină un risc scăzut de a dezvolta diferite forme de cancer. Explicaţia o constituie prezenţa în aceste legume a substanţei indole-3-carbinol (I3C). Odată ingerată, I3C se transformă într-o altă moleculă, al cărei acronim este DIM (di-indolyl-metan). Datorită unui mecanism ce urmează încă să fie precizat, DIM previne formarea vaselor sangvine ce irigă tumorile, împiedică proliferarea celulelor canceroase şi determină moartea acestora.
Însă, la această acţiune anticancerigenă deja remarcabilă a DIM, oameni de ştiinţă au adăugat recent una neaşteptată. Într-un studiu publicat la 14 octombrie în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), o echipă de cercetare americano-chineză a demonstrat că molecula în cauză le conferă şobolanilor şi şoarecilor o protecţie solidă împotriva efectelor fatale ale unei puternice radioactivităţi.
Pentru a releva acest efect, autorii studiului au expus rozătoarele la o doză de 13 gray, care, în situaţii normale, le-ar fi omorât. Se estimează că organismul uman nu rezistă unei doze mai mari de 10 gray. Ulterior, în cadrul acestui studiu, s-a constatat că toţi şobolanii care au fost iradiaţi, însă nu au primit DIM, au murit în următoarele 8 zile.
Alta a fost situaţia rozătoarelor cărora li s-a injectat molecula. În cea mai bună configuraţie - doză crescută şi o primă injecţie la 10 minute după iradiere - circa 60% dintre rozătoare erau încă în viaţă la o lună după iradiere, în pofida faptului că au primit o doză considerată letală de radiaţii. Acest procentaj de supravieţuire până la 30 de zile urca la 80% pentru o doză de 9 gray, care omora 80% dintre animalele care nu primit niciun tratament, şi la 100% pentru o doză de 5 gray, care era fatală pentru un sfert dintre rozătoarele fără DIM.
Oamenii de ştiinţă au constatat că dozele mai slabe erau mai puţin eficiente şi că rata de supravieţuire este mai mare atunci când prima injecţie cu DIM este administrată mai aproape de momentul iradierii.
Rămânea de descoperit cum anume protejează DIM organismele expuse la doze de radiaţii considerate mortale. După o serie întreagă de experienţe pe celule de cultură, cercetătorii au ajuns să stabilească un dublu mecanism. Pentru început, ei şi-au dat seama că administrarea de DIM activează proteina numită ATM, specializată în repararea ADN-ului: de exemplu, atunci când acesta este 'rănit' sub efectul iradierii. Aici studiul vine cu o nuanţă interesantă, dezvăluind că această acţiune de 'reparare' nu are loc atunci când celula în cauză este... canceroasă. Ca şi cum DIM ar conferi protecţie doar celulelor sănătoase.
Însă, molecula în cauză nu se limitează doar la stimularea reparării ADN-ului: autorii studiului au descoperit, de asemenea, că DIM reuşeşte să blocheze moartea celulară indusă de radiaţii. Se cunoaşte faptul că expunerea la radiaţii ionizante constituie o agresiune fizică susceptibilă să provoace o apoptoză, adică un fel de 'sinucidere a celulei'. Este ca şi cum aceasta ar prefera mai degrabă să moară decât să lupte pentru supravieţuirea sa. Astfel, cercetătorii au descoperit că DIM declanşează producţia unei proteine care activează ea însăşi genele însărcinate să combată apoptoza. De altfel, cele două mecanisme sunt probabil legate între ele, în condiţiile în care se ştie deja că ruptura ADN-ului poate provoca apoptoza celulei ce îl conţine.
Desigur, o bună parte din studiu se centrează pe rozătoare şi este dificil de imaginat o iradiere voluntară a unor oameni pentru testarea eficienţei DIM la "homo sapiens". Acestea fiind spuse, echipa americano-chineză subliniază că studii precedente au arătat că DIM poate fi administrată fără probleme la om. În opinia oamenilor de ştiinţă, molecula, prin ineditul său mecanism de radioprotecţie, ar putea atenua perfect sindroamelor acute legate de iradiere, fie că aceasta este cauzată de un accident radiologic, precum în cazul persoanelor iradiate la un spital din Epinal, fie de o catastrofă nucleară de tip Cernobîl sau Fukushima.
