Intuiţia: Simţul care sfidează fizicul

“Singurul lucru cu adevărat valoros este intuiţia.” — Albert Einstein

“Fericit; mânios; fericit...cu adevărat fericit”. Cu un aparat care monitorizează creierul şi după două hemoragii cerebrale care au afectat serios centrul vizual de procesare al creierului, “pacientul X”, la vârstă de 52 de ani, nu pare să fi ghicit feţele la întâmplare.

Cu toate că era orb i s-au arătat fotografii cu figuri exprimând frica, fericirea şi alte emoţii şi le-a perceput la un nivel mult mai ridicat decât ar fi fost aşteptat. Este acesta un mod de ‘vedere’ care este în afara vederii normale ? Un mod al receptivităţii ce trebuie recunoscut ?

Doctorul Alan Pegna de la universitatea New South Wales din Australia şi echipa lui de cercetători din Geneva, Elveţia au fost impresionaţi de rezultatele acestui studiu. Pe parcursul scanării, creierul pacientului X a arătat o activitate marcantă în amigdala dreaptă, rezultat identic cu cel al unei persoane cu un creier sănătos care a fost supus la aceleaşi teste.

Pentru mulţi cercetători în neurologie, experienţa recentă sugerează o posibilitate — de a adăuga un nou simţ celor cinci deja cunoscute. Pentru alţii, nu este mai mult decât investigarea ştiinţifică a binei cunoscute capacităţi de intuiţie.

Cu toate că nu prea a fost recunoscută ştiinţific în secolul trecut, intuiţia a câştigat popularitate în domeniul neurofiziologiei în ultimii ani. Această presupusă capacitate de a ştii lucruri care încă nu s-au întâmplat, evenimente îndepărtate, sau schimbări în mediul înconjurător a fost cunoscută de aproape toţi băştinaşii din lume timp de mii de ani — în ciuda refuzului unui cerc sceptic de oameni de ştiinţă.

Hipersensibilitate sau al şaselea simţ ?

“Marea a adus la suprafaţă sute de corpuri umane, dar nu am văzut nici un elefant mort. Nici măcar o pisică sau un iepure de câmp nu s-au găsit (...) este foarte ciudat că nu s-a înregistrat moartea nici unui animal.” Aceste declaraţii făcute de un reprezentant al guvernului Sri Lanka în urma tsunami-ului din Asia din anul 2004 ridică întrebări foarte interesante.

Este posibil ca animalele să aibă capacitatea de a simţi într-un fel sau altul un pericol inevitabil? Cum au scăpat ele de tsunami ? Numai cu câteva minute înainte ca marea să se ridice, distrugând trei kilometri şi jumătate de pământ, animalele au fugit spre locurile elevate ale insulei.

În acelaşi timp, triburile băştinaşe din regiune, având 60 de mii de ani de contact cu mediul natural, au imitat comportamentul animalelor, ei de asemeni fugind spre nivele mai înalte de pământ. Rezultatul a fost că aproape toţi locuitorii băştinaşi au supravieţuit tratamentului nemilos al apelor.

Dar cum de au simţit, băştinaşii şi animalele ameninţarea iminentă? Este rezonabil să afirmăm sau poate chiar să susţinem intuiţia ? Dar cum funcţionează acest mecanism biologic enigmatic ? Sigur, este mai uşor să întrebăm decât să răspundem. După presupunerile cercetătorilor, locuitorii băştinaşi ai insulei au învăţat de-a lungul anilor câteva lecţii importante. De exemplu, ei au simţit rezonanţa paşilor elefanţilor sălbatici, când se îndreptau grăbiţi spre mijlocul insulei, au observat comportamentul ciudat al delfinilor şi iguanelor, şi revolta sălbatică a păsărilor. În acest fel, ei au reuşit să perceapă ceea ce radarele noastre sofisticate, care nu au funcţionat la data tsunami-ului, nu au fost capabile să facă.

Potrivit unui articol apărut în renumita publicaţie “Science”, cercetătorii de la universitatea din Washington, St.Louis, arată că abilitatea băştinaşilor de a anticipa se găseşte într-o zonă a creierului numită cingulata anterioară, care devine activă în situaţii de schimbare a mediului înconjurător ce sunt imperceptibile minţii conştiente, dar care sunt necesare pentru supravieţuirea omului.

Este dificil de explicat felul cum au intuit animalele pericolul. Debbie Martyr, dedicată programelor de conservare a animalelor din insula Sumatra (una dintre insulele cele mai afectate de tsunami) este de părere că “Ar fi fost vibraţii ale pământului şi s-ar putea să fi fost schimbări în presiunea atmosferică care ar fi alertat animalele şi le-ar fi făcut să plece spre locurile în care s-au simţit în siguranţă”, şi “ În special animalele sălbatice sunt foarte sensibile... Ele au un auz foarte bun şi probabil că au auzit venirea valurilor de la distanţă.” Acestea ar demonstra destul de puternic sensibilitatea animalelor sălbatice la impulsurile neprevăzute.

Însă, mulţi oameni de ştiinţă bănuiesc că în acest caz, precum şi în cazul pacientului X, trebuie să existe o metodă diferită prin care vieţile percep mediul în care trăiesc; separată de sunete, vibraţii, mirosuri, imagini sau gusturi. Este documentat că păsările şi alte animale părăsesc zona înaintea unei erupţii vulcanice. În acelaşi timp, biologii chinezi au făcut studii care arată ca pisicile, câinii şi alte specii de animale domestice devin agitate cu câteva minute înainte de cutremur, şi în anumite cazuri chiar urlă, latră şi miaună necontrolabil. Cercetătorii mai susţin că în timpul acestor întâmplări, şerpii îşi părăsesc văgăunile, păsările se agită în colivii, iar şobolanii aleargă disperaţi în jur.

Capacitatea latentă

Experimentul iniţial a fost simplu: 40 de voluntari şi o pereche de fotografi la fiecare test. Directorul de experiment, canadianul Ronald Rensink, asistent universitar în psihologie şi informatică la universitatea din British Columbia, şi-a propus să descrie cauzele de accidente de maşini în cazurile în care şoferul care a cauzat accidentul nu a văzut maşina pe care a lovit-o. Studiul a fost publicat în jurnalul “Psychological Science.” Iniţial li s-a arătat voluntarilor o fotografie a drumului, care era înlocuită periodic cu o imagine identică. La un moment dat, imaginea era înlocuită de una diferită — câteva elemente fiind şterse, schimbate sau adăugate — însă aceste modificări, chiar când erau mari, erau deseori dificil de perceput.

Testul a cerut ca subiecţii să apese pe un buton în momentul în care observau o schimbare în succesiunea de imagini. O mare surpriză a experimentului a fost când câţiva dintre voluntari l-au întrebat pe Rensink dacă trebuie să apese pe buton numai când văd o schimbare sau şi când intuiesc că trebuie să sosească momentul schimbării. Cursul cercetării s-a schimbat drastic, iar Rensink a observat nu numai că majoritatea voluntarilor observau schimbarea în clipa când aceasta avea loc, dar chiar că un sfert dintre ei sunau cu puţin înainte.

Aceste studii par să demonstreze că intuiţia poate fi un mod inconştient de a detecta schimbări infinitezimale în mediul înconjurător, o capacitate de a percepe impulsuri imposibil de detectat cu tehnologia noastră ştiinţifică. Sau poate este un surprinzător al şaselea simţ latent, ce a dormit pe parcursul evoluţiei tehnologiei umane.

Observând într-un experiment că deciziile dificile sunt rezolvate mult mai bine atunci când facem o pauză şi ne relaxăm, cercetătorul Ap Dijksterhuis de la universitatea din Amsterdam din Olanda a ajuns la concluzia că “La un anumit stadiu în evoluţia noastră, am început să luăm decizii conştiente, însă nu suntem prea pricepuţi la aşa ceva. Ar trebui să învăţăm să ne lăsăm inconştientul să rezolve lucrurile complicate.”