Inaugurarea aulei Coposu la Facultatea de Ştiinţe politice

Joi, 22 mai 2014, a avut loc, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, inaugurarea sălii "Corneliu Coposu" cu ocazia împlinirii unui centenar de la naşterea acestuia.

Profesorul Ioan Stanomir a ţinut o conferinţă despre semnificaţia acestui eveniment afirmând că aceasta este o “formă de a omagia un tip de atitudine şi un tip de conduită care sunt deosebit de rare”.

Aceste valori pe care le-a întruchipat Coposu sunt mereu actuale, el lăsând o moştenire vie care să inspire înspre a acţiona cu moralitate şi verticalitate. Coposu nu poate fi tratat cu indiferenţă, cei care l-au cunoscut, aceştia fie l-au iubit, fie l-au urât.

“Riscul atunci când discut despre moştenirea lui Corneliu Coposu este să îl priveşti pe Corneliu Coposu ca pe un personaj atemporal şi lipsit de pragmatism. Ori ceea ce a dominat activitatea lui în cei 5 ani din viaţa în liberatate, după căderea cortinei de fier, este această dorinţă de a edifica o poziţie democratică, care să devină în cele din urmă o guvernare democratică”.

Profesorul Stanomir aminteşte de adversarii cu care s-a confruntat Coposu în cei 5 ani de libertate în care a urmărit să construiască democraţia în România, aceştia rămânând foarte influenţi pe scena noastră politică de azi. “Lupta pentru democraţie e departe de a se fi sfârşit”.

Ideile lui Coposu referitoare la alianţa Transatlantică, egalitatea în faţa legii, pluripartitism şi o justiţie independentă, care au fost ridiculizate de Iliescu şi „privite absolut ca idei subversive şi periculoase pentru sănătatea naţiuni”, sunt acum realitate.

Ioan Stanomir avertizează că „foarte mulţi dintre cei care l-au trădat, l-au calomniat şi l-au denunţat pe Corneliu Coposu sunt atenţi acum să-şi configureze o imagine înşelătoare de admiratori ai domniei sale. (...) La început, în 1990, Corneliu Coposu a fost foarte singur, iar această singurătate s-a văzut şi în momentul în care la primele alegeri democratice, fanatizarea naţiunii noastre a atins cote greu de imaginat, iar această fanatizare s-a manifestat chiar din ianuarie 1990 prin devastare de sedii şi prin pericolul linşării lui Corneliu Coposu însuşi. (...) Ar fi bine să ne amintim că în ianuarie 1990, un personaj care astăzi se autodeclară liberal , îl scotea cu tancul pe Corneliu Coposu din sediul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat”.

Corneliu Coposu a fost devotat luptei pentru libertate până la sfârşit, iar cunoaşterea vieţii şi activităţii lui ar putea aduce lumină şi înţelegere minţilor tinere, care nu au participat la acele evenimente, dar care trăiesc sub influenţa repercursiunilor lor şi a mentalităţii deformate de atâţia ani de totalitarism, pentru a reuşi să se elibereze şi să trăiască într-adevăr în democraţie.