În China antică, se punea accentul pe generozitatea arătată altora

Potrivit învăţăturilor lui Confucius, o persoană nu numai că ar trebui să-i răsplătească pe cei care i-au dat o mână de ajutor, dar ar trebui să o facă cu generozitate. În “Reguli pentru studenţi”, un text memorat de obicei de către copii, se spune:

“Răsplăteşte generozitatea, uită de ranchiună. Elimină-ţi ranchiuna repede, răspunde la bunătate cu bunătate şi în mod gratuit”.

În istoria Chinei au fost frecvent transmise învăţături despre recunoştinţă, povestea lui Han Xin fiind una dintre ele.

Cu mai mult de 2000 de ani în urmă, exista un mare general pe numele său Han Xin, care a jucat un rol important în dezvoltarea dinastiei Han. În tinereţea sa, Han Xin a fost demis şi a suferit multe greutăţi care, însă, nu au făcut altceva decât să îi călească nobilul caracter.

Odată, Han Xin fiind foarte flămând se afla pe malul unui râu, încercând să pescuiască. Mai multe femei aflate în apropiere spălau rufele în apa râului şi cele mai multe dintre ele îl ignorau pe tânărul sărac. Totuşi, uneia dintre acestea, i s-a făcut milă de Han Xin şi i-a oferit ceva merinde să-şi potolească foamea.

După ce a mâncat, Han Xin a spus: “Doamnă, am să vă răsplătesc în totalitate”.

Femeia s-a arătat sceptică: “Tinere, tu nu te poţi hrăni nici măcar pe tine. Te-am hrănit din milă, nu te gândi să mă răsplăteşti”.

Han Xin practica artele marţiale şi purta mereu la şold o spadă. Într-o zi, pe când mergea pe stradă, Han Xin a întâlnit un huligan care îi bloca drumul.

Căutând scandal, huliganul i-a cerut lui Han Xin să se târască printre picioarele sale pentru a putea trece mai departe, iar dacă nu - să îşi croiască drum cu spada. În acele vremuri, să te târăşti printre picioarele cuiva era un act de incredibilă umilire, mai ales când era vorba de un războinic.

I-ar fi luat extrem de puţin şi i-ar fi fost nespus de uşor lui Han Xin să îi taie capul, dar el a decis contrariul. În timp ce golanul îşi bătea joc, el s-a supus umilinţei de a se târî printre picioarele individului, după care şi-a văzut de drum ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Anii au trecut şi Han Xin a devenit din ce în ce mai apreciat, înfrângând duşmanii poporului şi făcând posibilă consolidarea unei glorioase dinastii.

Fidel promisiunii sale, atunci când Han Xin a întâlnit-o pe cea care îl hrănise în trecut din milă, şi care acum era destul de în vârstă, i-a dăruit o importantă sumă de bani, pe care femeia a acceptat-o doar la insistenţele lui.

Han Xin ştia că atât umilinţa suferită din partea bătăuşului cât şi bunătatea femeii, contribuiseră amândouă la modelarea caracterului său. Astfel că Han Xin l-a căutat pe golan pe străzi şi i-a dat o recompensă modestă. Acesta, văzând mărinimia şi generozitatea generalului, s-a ruşinat profund. Constatând că amărâtul pe care îl umilise în trecut era acum o personalitate puternică în stat, omul a îngenunchiat în faţa lui Han Xin cerându-şi iertare.