Împrumuturile acordate de China comunistă împing ţările cele mai sărace din lume în pragul colapsului

Peste 20 de ţări sărace se confruntă cu instabilitate economică şi chiar cu prăbuşirea sub povara a sute de miliarde de dolari din împrumuturi externe, majoritatea primite de la cel mai mare şi cel mai neiertător creditor guvernamental din lume, China comunistă.

O analiză a Associated Press asupra situaţiei din peste 20 de ţări dintre cele mai îndatorate faţă de China - inclusiv Pakistan, Kenya, Zambia, Laos şi Mongolia - relevă faptul că rambursarea acestei datorii consumă o cantitate din ce în ce mai mare din veniturile fiscale necesare pentru menţinerea şcolilor deschise, furnizarea electricităţii şi plăţilor pentru alimente şi combustibil. În plus, acest lucru epuizează rezervele de valută străină pe care aceste ţări datornice Beijingului le folosesc pentru a plăti dobânzile la aceste împrumuturi.

În spatele scenei se află reticenţa Chinei de a ierta datoriile şi secretul său extrem de mare cu privire la sumele de bani pe care le-a împrumutat şi în ce condiţii, ceea ce a împiedicat alţi creditori importanţi să intervină pentru a ajuta. La toate acestea se adaugă descoperirea recentă a faptului că debitorii au fost forţaţi să plaseze bani în conturi escrow (conturi fiduciare) ascunse, ceea ce face ca Beijingul să se afle în fruntea listei de creditori care trebuie plătiţi.

Ţările analizate de sursa citată aveau până la 50% din împrumuturile lor externe de la China şi cele mai multe dintre ele alocau mai mult de o treime din veniturile guvernamentale pentru plata datoriei externe. Două dintre ele, Zambia şi Sri Lanka, au intrat deja în incapacitate de plată, neputând face nici măcar plata dobânzilor la împrumuturile care finanţează construcţia de porturi, mine şi centrale electrice.

În Pakistan, milioane de muncitori din industria textilă au fost concediaţi pentru că ţara are o datorie externă prea mare şi nu-şi permite să menţină curentul electric şi maşinile în funcţiune.

În Kenya, guvernul a amânat plata salariilor pentru mii de angajaţi din administraţia publică ca să economisească bani pentru a plăti împrumuturile externe. Luna trecută, consilierul economic principal al preşedintelui a scris pe Twitter: "Salarii sau incapacitate de plată? Alegeţi".

De când Sri Lanka a intrat în incapacitate de plată în urmă cu un an, o jumătate de milion de locuri de muncă în industrie au dispărut, inflaţia a depăşit 50%, iar mai mult de jumătate din populaţia din multe zone ale ţării a căzut în sărăcie.

Experţii prezic că, dacă Beijingul nu începe să îşi îndulcească poziţia privind împrumuturile acordate ţărilor sărace, ar putea apărea un val de alte neplăţi şi revolte politice.

"Într-o mare parte a lumii, ceasul a ajuns la miezul nopţii. China s-a mutat şi a lăsat această instabilitate geopolitică care ar putea avea efecte de lungă durată", a declarat economistul Ken Rogoff, de la Harvard.

Cum funcţionează lucrurile

Un studiu de caz despre cum se ajunge în asemenea situaţii critice este Zambia, o ţară fără ieşire la mare de 20 de milioane de locuitori din Africa de Sud care, în ultimele două decenii, a împrumutat miliarde de dolari de la băncile chinezeşti de stat pentru a construi baraje, căi ferate şi drumuri.

Împrumuturile au stimulat economia Zambiei, dar au crescut atât de mult dobânzile străine încât guvernul nu a mai rămas cu mare lucru, văzându-se silit să reducă cheltuielile pentru sănătate, servicii sociale şi subvenţiile acordate fermierilor pentru seminţe şi îngrăşăminte.

În trecut, în astfel de circumstanţe, marii creditori guvernamentali, cum ar fi SUA, Japonia şi Franţa, ajungeau la înţelegeri pentru a şterge o parte din datorie, fiecare creditor dezvăluind clar cu ce îi era dator şi în ce condiţii, astfel încât nimeni să nu se simtă înşelat.

Dar China nu a jucat după aceste reguli. La început, a refuzat chiar să se alăture discuţiilor multinaţionale, negociind separat cu Zambia şi insistând asupra confidenţialităţii, ceea ce a împiedicat această ţară să le spună creditorilor care nu sunt chinezi termenii împrumuturilor şi dacă China a găsit o modalitate de a ajunge în fruntea liniei de rambursare.

În mijlocul acestei confuzii din 2020, un grup de creditori ne-chinezi a refuzat rugăminţile disperate ale Zambiei de a suspenda plata dobânzilor, chiar şi pentru câteva luni. Acest refuz s-a adăugat la secătuirea rezervelor valutare de numerar ale Zambiei, rezerva de dolari, în principal dolari americani, pe care o folosea pentru a plăti dobânzile la împrumuturi şi pentru a cumpăra produse de bază importante, cum ar fi petrolul. Până în noiembrie 2020, cu puţine rezerve rămase, Zambia a încetat să mai plătească dobânzile şi a intrat în incapacitate de plată, blocând astfel accesul la viitoarele împrumuturi şi declanşând un cerc vicios de reducere a cheltuielilor şi de adâncire a sărăciei.

De atunci, inflaţia din Zambia a crescut cu 50%, şomajul a atins un nivel record al ultimilor 17 ani, iar moneda naţională, kwacha, a pierdut 30% din valoare în doar şapte luni. O estimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că numărul zambienilor care nu primesc suficientă hrană aproape că s-a triplat până acum în acest an, ajungând la 3,5 milioane.

"Stau în casă şi mă gândesc ce voi mânca, pentru că nu am bani să cumpăr mâncare. Uneori mănânc o dată pe zi şi dacă nimeni nu-şi aminteşte să mă ajute cu mâncare din cartier, atunci mor de foame", a declarat Marvis Kunda, o văduvă oarbă în vârstă de 70 de ani din provincia Luapula din Zambia, ale cărei ajutoare sociale au fost reduse recent.

La câteva luni după ce Zambia a intrat în incapacitate de plată, cercetătorii au descoperit că aceasta datora 6,6 miliarde de dolari băncilor chineze de stat, dublu faţă de ceea ce credeau mulţi la acea vreme şi aproximativ o treime din datoria totală a ţării.

"Orbecăim. Când verifici situaţia, brusc îţi dai seama: 'Oh, sunt o mulţime de lucruri care ne-au scăpat'. Şi, de fapt, lucrurile sunt mult mai rele'", a declarat Brad Parks, directorul executiv al AidData, un laborator de cercetare de la College of William & Mary, care a descoperit mii de împrumuturi chinezeşti secrete şi a ajutat AP în analiza sa.

Datorii şi agitaţie

Lipsa de voinţă a Chinei de a-şi asuma pierderi mari pentru sutele de miliarde de dolari care îi sunt datorate, aşa cum au îndemnat Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, a lăsat multe ţări pe o bandă rulantă de rambursare a dobânzilor, ceea ce sufocă o eventuală creştere economică ce le-ar ajuta să achite datoria.

Din analiza citată rezultă că rezervele de numerar în valută au scăzut în 10 din cele 12 ţări examinate, cu o scădere medie de 25% în doar un an. Acestea s-au prăbuşit cu peste 50% în Pakistan şi în Republica Congo. Fără un plan de salvare, mai multe ţări mai au la dispoziţie doar câteva luni de numerar străin pentru a plăti alimentele, combustibilul şi alte importuri esenţiale. Mongolia mai are la dispoziţie opt luni, în vreme ce Pakistan şi Etiopia aproximativ două.

"De îndată ce robinetele de finanţare sunt închise, ajustarea are loc imediat. Economia se contractă, inflaţia creşte vertiginos, alimentele şi combustibilul devin inaccesibile", a declarat Patrick Curran, economist senior la compania de cercetare Tellimer.

Mohammad Tahir, care a fost concediat în urmă cu şase luni de la locul de muncă de la o fabrică de textile din oraşul pakistanez Multan, afirmă că s-a gândit la sinucidere pentru că nu mai suportă să îşi vadă familia de patru persoane cum se culcă seară de seară fără să mănânce.

"M-am confruntat cu cel mai rău tip de sărăcie. Habar nu am când ne vom primi înapoi locurile de muncă", a declarat Tahir, care a fost anunţat recent că rezervele de numerar din străinătate ale Pakistanului s-au epuizat atât de mult încât acum nu mai poate importa materii prime pentru fabrica la care lucrează.

Ţările sărace au mai fost lovite de penurie de valută, inflaţie ridicată, creşteri ale şomajului şi foamete generalizată şi înainte, dar rareori ca în ultimul an.

Pe lângă amestecul obişnuit de proastă administrare guvernamentală şi corupţie se află două evenimente neaşteptate şi devastatoare: războiul din Ucraina, care a făcut ca preţurile la cereale şi petrol să crească vertiginos, şi decizia Rezervei Federale a SUA de a majora ratele dobânzilor de 10 ori la rând, cea mai recentă fiind anunţată luna aceasta. Acest lucru a făcut ca împrumuturile cu dobândă variabilă acordate ţărilor să devină brusc mult mai scumpe.

Toate acestea agită politica internă şi bulversează alianţele strategice.

În martie, Honduras, puternic îndatorat, a invocat "presiuni financiare" în decizia sa de a stabili legături diplomatice oficiale cu China şi de a le rupe pe cele cu Taiwanul.

Luna trecută, Pakistanul a fost atât de disperat să prevină alte pene de curent încât a încheiat un acord pentru a cumpăra petrol la preţ redus din Rusia, rupând rândurile cu efortul condus de SUA de a opri fondurile lui Vladimir Putin.

În Sri Lanka, revoltele au ajuns în stradă, în iulie anul trecut, incendiind casele miniştrilor guvernului şi luând cu asalt palatul prezidenţial, determinându-l pe liderul legat de acordurile oneroase cu China să fugă din ţară.

Răspunsul Chinei

Ministerul chinez al Afacerilor Externe, într-o declaraţie pentru AP, a contestat ideea că R.P.Chineză este un creditor neiertător şi a reluat declaraţii anterioare care dădeau vina pe Rezerva Federală. Acesta a declarat că, dacă trebuie să dea curs cererilor FMI şi Băncii Mondiale de a şterge o parte din împrumuturile sale, la fel trebuie să facă şi aceşti creditori multilaterali, pe care îi consideră reprezentanţi ai SUA.

"Facem apel la aceste instituţii să participe în mod activ la acţiunile relevante în conformitate cu principiul 'acţiune comună, povară echitabilă' şi să contribuie mai mult pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să treacă peste dificultăţi", se arată în declaraţia ministerului.

China susţine că a oferit ajutor sub formă de prelungire a scadenţelor împrumuturilor şi de împrumuturi de urgenţă, precum şi în calitate de cel mai mare contribuabil la un program de suspendare temporară a plăţilor dobânzilor în timpul pandemiei de coronavirus. De asemenea, China susţine că a şters 23 de împrumuturi fără dobândă acordate ţărilor africane, deşi AidData's Parks a declarat că astfel de împrumuturi sunt în mare parte din urmă cu două decenii şi reprezintă mai puţin de 5% din totalul împrumuturilor acordate.

În cadrul discuţiilor la nivel înalt de la Washington de luna trecută, China a luat în considerare posibilitatea de a renunţa la cererea sa ca FMI şi Banca Mondială să şteargă împrumuturi, dacă cei doi creditori îşi vor lua angajamentul de a oferi granturi şi alte tipuri de ajutor ţărilor cu probleme, potrivit mai multor rapoarte de presă. Dar în săptămânile care au trecut de atunci nu s-a făcut niciun anunţ, iar ambii creditori şi-au exprimat frustrarea faţă de Beijing.

"Părerea mea este că trebuie să îi tragem - poate că este un cuvânt nepoliticos - trebuie să mergem împreună. Pentru că, dacă nu o facem, va fi o catastrofă pentru multe, multe ţări", a declarat directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, la începutul acestei luni.

FMI şi Banca Mondială spun că asumarea de pierderi pentru împrumuturile lor ar rupe manualul tradiţional de abordare a crizelor suverane, care le acordă un tratament special deoarece, spre deosebire de băncile chinezeşti, acestea finanţează deja la rate scăzute pentru a ajuta ţările aflate în dificultate să se pună pe picioare. Ministerul chinez de Externe a menţionat, totuşi, că cei doi creditori multilaterali au făcut o excepţie de la reguli în trecut, ştergând împrumuturile acordate multor ţări la mijlocul anilor 1990 pentru a le salva de la colaps.

Pe măsură ce timpul se scurge, unii oficiali îndeamnă la concesii.

Ashfaq Hassan, un fost funcţionar al Ministerului de Finanţe din Pakistan, a declarat că povara datoriei ţării sale este prea grea şi timpul prea scurt pentru ca FMI şi Banca Mondială să reziste. De asemenea, el a cerut concesii din partea fondurilor private de investiţii care au acordat împrumuturi ţării sale prin achiziţionarea de obligaţiuni.

"Fiecare parte interesată va trebui să îşi asume o reducere de costuri", a declarat Hassan.

China a respins, de asemenea, ideea, popularizată în administraţia Trump, că s-a angajat în "diplomaţia capcanei datoriilor", împovărând ţările cu împrumuturi pe care nu şi le pot permite, astfel încât să poată pune mâna pe porturi, mine şi alte active strategice.

În această privinţă, unii experţi care au studiat în detaliu această problemă au fost de partea Beijingului. Împrumuturile chinezeşti au provenit de la zeci de bănci de pe continent şi sunt mult prea întâmplătoare şi neglijente pentru a fi coordonate de la vârf. Ei spun că băncile chineze nu îşi asumă pierderile pentru că momentul este prost ales, deoarece se confruntă cu lovituri mari din cauza împrumuturilor imobiliare nesăbuite în propria ţară şi a încetinirii dramatice a economiei.

Dar experţii se grăbesc să sublinieze că un eventual rol mai puţin sinistru al Chinei nu este mai puţin înfricoşător.

"Nu există o singură persoană la conducere", a declarat Teal Emery, fost analist de credite suverane, care acum conduce grupul de consultanţă Teal Insights.

"Ei cam inventează pe parcurs. Nu există un plan general", a adăugat Parks de la AidData despre Beijing.

Împrumuturi suverane

O mare parte din meritul de a scoate la lumină datoria ascunsă a Chinei îî revine lui Parks, care în ultimul deceniu a trebuit să se confrunte cu tot felul de blocaje, confuzie şi minciuni din partea guvernului autoritar comunist.

Vânătoarea a început în 2011, când un economist de top al Băncii Mondiale i-a cerut lui Parks să preia sarcina de a analiza împrumuturile chinezeşti. În câteva luni, folosind tehnici de extragere a datelor online, Parks şi câţiva cercetători au început să descopere sute de împrumuturi despre care Banca Mondială nu ştia nimic.

La acea vreme, China îşi intensifica împrumuturile care urmau să facă parte în curând din "Iniţiativa Centura şi Drumul - Belt and Road", în valoare de 1 trilion de dolari, pentru a asigura aprovizionarea cu minerale cheie, pentru a câştiga aliaţi în străinătate şi a face mai mulţi bani din deţinerile sale de dolari americani. Multe ţări în curs de dezvoltare erau dornice de dolari americani pentru a construi centrale electrice, drumuri şi porturi şi pentru a extinde operaţiunile miniere.

Dar, după câţiva ani de împrumuturi directe din partea guvernului chinez, aceste ţări s-au trezit puternic îndatorate, iar optica a fost îngrozitoare. Acestea se temeau că acumularea de noi împrumuturi peste cele vechi le-ar face să pară nesăbuite în faţa agenţiilor de rating de credit şi ar face mai scumpe împrumuturile viitoare.

Astfel, China a început să înfiinţeze societăţi fantomă offshore pentru unele proiecte de infrastructură şi să le împrumute, ceea ce a permis ţărilor puternic îndatorate să evite să treacă în evidenţele contabile noile datorii.

În Zambia, de exemplu, un împrumut de 1,5 miliarde de dolari acordat de două bănci chineze unei companii fantomă pentru construirea unui baraj hidroelectric gigantic nu a apărut în registrele contabile ale ţării timp de ani de zile.

În Indonezia, un împrumut chinezesc de 4 miliarde de dolari pentru a o ajuta să construiască o cale ferată, de asemenea, nu a apărut niciodată în conturile publice ale guvernului. Totul s-a schimbat ani mai târziu, când, cu o depăşire a bugetului cu 1,5 miliarde de dolari, guvernul indonezian a fost nevoit să salveze calea ferată de două ori.

"Când aceste proiecte merg prost, ceea ce a fost anunţat ca fiind o datorie privată devine o datorie publică. Există proiecte de acest gen peste tot în lume", a declarat Parks.

În 2021, la un deceniu după ce Parks şi echipa sa şi-au început vânătoarea, au adunat suficiente informaţii pentru o descoperire de succes: împrumuturile ascunse ale Chinei se ridicau la cel puţin 385 de miliarde de dolari în 88 de ţări, iar multe dintre aceste ţări se aflau într-o situaţie mult mai gravă decât se ştia.

Printre dezvăluirile făcute se numără faptul că Laos avea un împrumut chinezesc de 3,5 miliarde de dolari pentru construirea unui sistem feroviar, care ar fi necesitat aproape un sfert din producţia anuală a ţării pentru a fi achitat.

Un alt raport AidData, realizat în aceeaşi perioadă, a sugerat că multe dintre împrumuturile chinezeşti sunt destinate unor proiecte în zone ale ţărilor favorizate de politicieni puternici şi, în mod frecvent, chiar înainte de alegeri importante. Unele dintre lucrurile construite nu prea aveau sens din punct de vedere economic şi erau pline de probleme.

În Sri Lanka, un aeroport finanţat de China şi construit în oraşul natal al preşedintelui, departe de majoritatea populaţiei ţării, este atât de puţin folosit încât au fost observaţi elefanţi rătăcind pe pista de aterizare.

Au apărut fisuri în centralele hidroelectrice din Uganda şi Ecuador, unde, în martie, guvernul a primit o decizie judecătorească pentru acuzaţiile de corupţie legate de proiect împotriva unui fost preşedinte aflat acum în exil.

În Pakistan, o centrală electrică a trebuit să fie închisă de teamă că s-ar putea prăbuşi. În Kenya, ultimii kilometri cheie ai unei căi ferate nu au fost niciodată construiţi din cauza unei planificări deficitare şi a lipsei de fonduri.

Clauze alarmante impuse de Beijing

Pe măsură ce Parks a săpat în detaliile împrumuturilor, a descoperit ceva alarmant: Clauze care obligau ţările împrumutate să depună dolari americani sau alte valute străine în conturi secrete pe care Beijingul le-ar putea jefui în cazul în care aceste ţări ar înceta să plătească dobânda la împrumuturile lor.

De fapt, China a fost pusă în fruntea liniei pentru rambursare fără ca ceilalţi creditori să ştie.

În Uganda, Parks a dezvăluit că un împrumut pentru extinderea aeroportului principal includea un cont escrow care putea conţine peste 15 milioane de dolari. O investigaţie legislativă l-a criticat pe ministrul de Finanţe pentru că a fost de acord cu astfel de condiţii, anchetatorul principal afirmând că ar trebui să fie urmărit penal şi încarcerat.

Parks nu ştie cu certitudine câte astfel de conturi au fost înfiinţate, dar guvernele care insistă asupra oricărui tip de garanţie, cu atât mai puţin asupra unei garanţii sub formă de bani lichizi, este un lucru rar în împrumuturile suverane. Iar simpla lor existenţă a zdruncinat băncile, investitorii în obligaţiuni şi alţi creditori care nu sunt chinezi şi i-a făcut să nu fie dispuşi să accepte mai puţin decât li se cuvine.

"Ceilalţi creditori spun: 'Nu vom oferi nimic dacă China se află, de fapt, în fruntea liniei de rambursare'. Aceasta duce la paralizie. Toată lumea se evaluează reciproc şi se întreabă: 'Oare nu cumva cad de fraier?'", a declarat Parks.

Împrumuturi ca "schimburi valutare"

Între timp, Beijingul s-a apucat de un nou tip de împrumut ascuns care a sporit confuzia şi neîncrederea. Parks şi alţii au descoperit că banca centrală a Chinei a împrumutat efectiv zeci de miliarde de dolari prin intermediul a ceea ce pare a fi schimburi valutare obişnuite.

Schimburile de valută străină, numite swap-uri, permit ţărilor să împrumute, în esenţă, monede mai utilizate, cum ar fi dolarul american, pentru a acoperi deficitele temporare ale rezervelor valutare. Acestea sunt destinate lichidităţilor, nu construirii de lucruri, şi durează doar câteva luni.

Dar swap-urile Chinei imită împrumuturile, având o durată de ani de zile şi aplicând rate ale dobânzii mai mari decât în mod normal. Şi, ceea ce este important, ele nu apar în contabilitate ca împrumuturi care s-ar adăuga la totalul datoriei unei ţări.

Mongolia a contractat astfel de swap-uri în valoare de 5,4 miliarde de dolari, o sumă echivalentă cu 14% din datoria sa totală. Pakistanul a contractat aproape 11 miliarde de dolari în trei ani, iar Laos a împrumutat 600 de milioane de dolari.

Aceste schimburi pot ajuta la evitarea intrării în incapacitate de plată prin refacerea rezervelor valutare, dar ele adaugă mai multe împrumuturi peste cele vechi şi pot agrava foarte mult o prăbuşire, la fel cum s-a întâmplat în perioada premergătoare crizei financiare din 2009, când băncile americane au continuat să ofere credite ipotecare din ce în ce mai mari proprietarilor de locuinţe care nu-şi puteau permite primul credit.

Unele ţări sărace care se luptă să ramburseze Chinei datoria se află acum blocate într-un fel de neant al împrumuturilor: China nu vrea să cedeze în ceea ce priveşte asumarea pierderilor, iar FMI nu va oferi împrumuturi cu dobândă redusă dacă banii vor fi folosiţi doar pentru a plăti dobânda la datoria chineză.

În cazul Ciadului şi Etiopiei, a trecut mai mult de un an de când pachetele de salvare ale FMI au fost aprobate prin aşa-numitele acorduri la nivel de personal, dar aproape toţi banii au fost reţinuţi pe măsură ce negocierile dintre creditori se prelungesc.

"Avem un număr tot mai mare de ţări care se află în situaţii financiare dificile", a declarat Parks, atribuind acest lucru în mare parte creşterii uimitoare a Chinei în doar o generaţie, care a trecut de la statutul de beneficiar net de ajutor extern la cel mai mare creditor din lume.

"Cumva au reuşit să facă toate acestea fără să fie văzute de public. Aşa că, dacă oamenii nu înţeleg cum împrumută China, cum funcţionează practicile sale de creditare, nu vom rezolva niciodată aceste crize", a spus el.