Şeful Consiliului Fiscal: Suntem cu spatele la zid. De funia asta suntem toţi legaţi acum. Trebuie o corecţie drastică de 30 de miliarde
Daniel Dăianu, şeful Consiliului Fiscal, a avertizat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că România are nevoie de o corecţie bugetară dură în 2025, de 30 de miliarde de lei, dar atrage atenţia că tăierile masive de cheltuieli sau investiţii pot agrava criza. Economistul respinge retorica anti-bugetari şi subliniază că soluţiile trebuie să fie echilibrate.
Daniel Dăianu: Nici nu putem să reducem cheltuielile cât am dori. Să vă dau numai un exemplu, că şi eu m-am gândit: ce să facem? Şi când confraţi ai mei spuneau „tăiem la sânge, rezolvăm numai pe partea de cheltuieli”, eu i-am invitat să se uite la structura cheltuielilor publice şi să vadă cât înseamnă sănătatea, cât înseamnă educaţia publică, cât înseamnă armata, cât înseamnă forţele de ordine internă, cât înseamnă jandarmerie.
Ne dăm seama că ceea ce numim funcţionărimea ar fi numai o treime – 450.000, o cifră evocată şi de primarul Nicuşor Dan – chiar dacă ai da, să spunem, 20% afară, ceea ce e mult, 20% să dai din funcţionărime, din aceşti 450.000, aceasta e o cifră foarte îndrăzneaţă – în primul rând că nu poţi să te joci cu asemenea cifre.
Problema noastră este macroeconomică. Noi ce am spus este că dacă nu vom avea această corecţie, care trebuie să fie drastică – şi după analiza noastră ar trebui să fie 30 de miliarde, să reuşim în 2025 această corecţie de 30 de miliarde pe partea de cheltuieli, pe partea de venituri şi tăieri de investiţii… Că observaţi, acum se vorbeşte foarte mult despre tăieri de investiţii. Şi noi spunem şi în documentele noastre, şi în documentele BNR-ului, şi în alte documente de analiză, că investiţiile publice – şi mă refer la investiţii bune, nu la unele foarte discutabile – investiţiile publice sunt singura modalitate de a contracara, de a compensa impactul contracţionist al corecţiei deficitului bugetar. De ce? Pentru că corecţia deficitului bugetar, în esenţă, înseamnă o reducere a absorbţiei interne.
Deci România, de ani de zile, şi în virtutea unor prostii de politică economică, consumă mult mai mult. De aici şi deficitul, dezechilibrul mare în balanţa externă, pentru că veniturile crescute ale oamenilor – pensii masiv crescute prin reforma pensiilor, şi aici o paranteză: această reformă trebuia să fie făcută, dar nu aşa cum a fost aplicată, pentru că a împovărat şi mai mult bugetul public – ar fi trebuit să fie gradualizată.
Şi acum revin. Deci investiţiile n-ar trebui să fie reduse, dar suntem cu spatele la zid. Şi vedeţi, această goană, această înfrigurare în grupurile tehnice care lucrează la Cotroceni – şi e foarte bine că fac acest lucru şi lucrează foarte intens, să ştiţi – şi caută cu înfrigurare soluţiile, ei au ajuns la concluzia că nu se poate fără a încerca şi o diminuare a cheltuielilor pentru investiţii, care are două componente: are cheltuielile care se fac sub genericul cheltuieli de capital – acele cheltuieli sunt finanţate din resurse proprii şi bani împrumutaţi. Anul acesta sunt în buget în jur de şaptezeci de miliarde de lei cheltuieli de capital. Sunt însă şi investiţii publice finanţate cu bani europeni, unde unele beneficiază de granturi, deci nu ai nevoie de contribuţie de la bugetul public. Însă ai şi cofinanţări. Sunt unele investiţii la care ai nevoie de cofinanţări, şi acelea sunt în domeniul infrastructurii, şi aici este o bătălie mare în guvern. A devenit public acum că ministrul Transporturilor şi ministrul de la Dezvoltare s-au opus cu vehemenţă. Înţeleg de ce – pentru că este vorba despre investiţii.
De aici vedem în ce situaţie dificilă suntem. Dacă funia aceasta de care suntem toţi legaţi acum – că nu sunt legaţi numai cei care au greşit, că România plăteşte, cetăţenii români plătesc – pentru că tăierea de cheltuieli, fie că e pe partea de investiţii, că este vorba despre proiecte finanţate din bani europeni, fie că este vorba de reduceri operate, să spunem, în aparatul central şi local, administrativ, tăieri de sporuri – toate acestea pe de o parte reduc din cererea agregată, o diminuare care e necesară pentru corecţia deficitului bugetar, însă se văd în veniturile oamenilor şi în încasări mai mici ale firmelor. Pentru că tăierea aceasta de cheltuieli pe care unii o proslăvesc, să spunem, dacă o faci pe partea de cheltuieli publice, nu numai că nu ai forţa investiţiilor publice care să contracareze, să spunem, efectul contracţionist al corecţiei deficitului bugetar, dar pe de altă parte sunt firme care nu vor mai câştiga, deci sunt firme în domeniul privat…
Când spun cei care spun „Sectorul privat nu trebuie să sufere, trebuie să fie protejat, pentru că el asigură locuri de muncă, că el susţine pe paraziţii din domeniul public” – această retorică este jenantă pentru cei care o proferează, pentru că sectorul public nu înseamnă numai nişte funcţionari leneşi. Sectorul public înseamnă profesori, medici, armată, poliţişti. Dacă mâine izbucneşte un război, ce facem?
Din păcate, la noi – că în gând poţi să spui ce vrei, poţi să înjuri, poţi să spui orice – din partea unor oameni, aş spune, responsabili, ei n-au mai glăsuit cu vocea raţiunii. Pentru că România este într-o situaţie aşa de dificilă, când ar trebui să nu mai avem acest război şi între partide acum. Discuţiile au fost ca şi cum ar fi fost în preajma alegerilor electorale, când situaţia acum nu este legată de alegeri electorale. Nu trebuie să transmiţi mesaje propriului electorat…
S-a spus: o treime să fie pe partea de cheltuieli, o treime pe partea de investiţii şi o treime pe partea de taxe şi impozite.
Jurnalistă: Domnule Dăianu, deci se vor lua măsuri combinate care vor atinge până la urmă şi firmele, vor atinge şi pensionarii, vor atinge şi salariaţii. Dar rezultatul final nu va fi un risc de recesiune în condiţiile în care economia va încetini, investiţiile de asemenea?
Daniel Dăianu: Eu am explicat deja, însă o să revin acum. Există acest risc, dar nu se poate altfel.
Eu aşa îmi imaginez traiectoria. Aveam această corecţie dureroasă, inevitabilă. Trebuie să ieşim la liman, să putem respira, după care, revoluţionând, făcând altceva, să fie o bestie care să fugă după nemernicii ăştia care fac ce fac împotriva celor care au diverse conivenţe, să reuşim să mai aducem, până la finele lui 2026, între 1 şi 1,5% din PIB, ceea ce ar însemna chiar 30 de miliarde de lei. Împreună cu corecţia din acest an, dacă am reuşi şi această colectare mai bună, am putea, fără un impozit suplimentar, fără alte artificii – există artificii de a mai reduce deficitul bugetar pe care eu nu vi le pot comunica acum – dar ne-am duce cu deficitul sub 6% cu o colectare mult mai bună, ceea ce ar fi o performanţă pentru România.
Ce uită mulţi este că, de pildă, noi în momentul de faţă nu internalizăm angajamente pe care Preşedinţia României le-a făcut deja: să ne ducem cu cheltuielile pentru apărare la 3,5% din PIB, de la aproximativ 2% acum. 1,5%, adică încă 30 de miliarde de lei la valoarea leilor de acum şi, în perspectivă, la 5%, cât au polonezii.
