Hypatia din Alexandria - cea mai faimoasă minte feminină a antichităţii

Hypatia din Alexandria, o femeie care a îndrăznit să devină om de ştiinţă şi filozof, cunoscută şi ca prima matematiciană din istorie, este încă un simbol al libertăţii de gândire, chiar la 1.600 de ani de la moartea sa, provocată de fanatici religioşi.

Născută între 355 şi 370 d.C. (data exactă este incertă), în Alexandria, a fost mare matematician, filozof şi astronom. Fiică a celebrului filozof greco-egiptean Theon, ea a studiat de la o vârstă fragedă în enorma bibliotecă din Alexandria, ajungând în fruntea Şcolii din Alexandria. O femeie cu o cultură impresionantă, ale cărei scrieri nu s-au păstrat, probabil din cauza unuia din multele incendii care au distrus biblioteca (există o incertitudine printre istorici, dar distrugerea Bibliotecii din Alexandria ar fi avut loc tocmai în timpul vieţii lui Hypatia, în anul 400 d.C.). În ciuda absenţei scrierilor sale, alţi filozofi ai vremii vorbesc despre ea ca fiind una dintre minţile cele mai avansate existente în acele vremuri. A ajuns să formuleze ipoteze cu privire la mişcarea Pământului şi este foarte probabil că a încercat să depăşească teoria lui Ptolemeu, conform căreia Pământul se afla în centrul Universului.

Hypatia este amintită ca fiind inventatorul astrolabului (astrolabul este un instrument folosit până târziu, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, pentru a măsura mişcarea aştrilor pe bolta cerească, mai exact, înălţimea stelelor în raport cu linia orizontului), planisferului (harta geografică care reprezintă toată suprafaţa Pământului) şi hidroscopului (instrument care era folosit pentru distilarea apei şi pentru măsurarea nivelului lichidelor, fiind totodată util celor ce doreau să distileze medicamente pe bază de alcool).

În filozofie a aderat la şcoala neoplatonică, deşi potrivit unor surse istorice a făcut-o într-un mod original şi eclectic şi niciodată nu s-a convertit la creştinism (unul dintre motivele pentru care a fost condamnată la moarte). În afară de faptul că a tradus şi răspândit multe opere clasice greceşti (datorită ei şi tatălui ei lucrările lui Euclid, Arhimede şi Diophantus au luat calea spre Orient întorcându-se în Occident multe secole mai târziu), a predat şi popularizat printre discipolii săi cunoştinţele matematice, astronomice şi filozofice în Muzeion-ul din Alexandria (templul muzelor), care la acea vreme era cea mai importantă instituţie culturală existentă, ce cuprindea universitatea şi biblioteca.

Într-un climat de fanatism, de repudiere a culturii şi ştiinţei în numele religiei creştine în creştere, Hypatia a fost asasinată prin lapidare de un grup de fanatici, în luna martie 415, într-o biserică. Numele ei a devenit faimos în timpul Iluminismului, când mulţi autori au început să-şi amintească libertatea de gândire şi nivelul ridicat la care au ajuns studiile sale. De atunci, este amintită ca un simbol al libertăţii de gândire şi de independenţă a femeilor, precum şi ca un martir al dogmatismului şi fundamentalismului.

Numelui ei este dedicat „Centrul Internaţional Femeile şi Ştiinţa”, înfiinţat la Torino în 2004 de către UNESCO, pentru a sprijini studiul, cercetarea şi educaţia în special a femeilor de ştiinţă din zona mediteraneană. Faptul de a fi femeie, într-un climat de fanatism religios, a agravat poziţia sa de persoană cu o gândire liberă. Religia creştină, în expansiune în acea perioadă, nu accepta că femeia ar putea avea un rol important în societate, cu atât mai puţin o poziţie liberă ca a ei, capabilă să deschidă minţile şi să nu se închine la nicio dogmă. Mai mult decât atât, într-un climat în care femeile erau obligate să poarte voalul şi să rămână închise în casă într-o poziţie de subordonare faţă de bărbat, nu se putea accepta ca o femeie să formuleze ipoteze cu privire la modul de funcţionare a întregului cosmos.

Despre Hypatia s-au scris multe cărţi şi în 2009 a fost făcut chiar un film al regizorul spaniol Alejandro Amenabar intitulat "Agora". O poveste, aceea a lui Hypatia, care ar trebui să ne facă să reflectăm asupra modului în care dogmele în general, de tip religios dar şi ideologic, au fost de prea multe ori în istorie duşmanii libertăţii de gândire şi setei de cunoaştere a rasei umane, precum şi o sursă a absurdei discriminări a sexului feminin.