Halloween politics

Corturi destinate strângerii de semnături pentru candidaţii la alegerile prezidenţiale.
Corturi destinate strângerii de semnături pentru candidaţii la alegerile prezidenţiale. (Epoch Times România)

“Aveţi măşti de Halloween?”

“Nu mai avem. Ne pare rău.”

Se epuizaseră.

Cel care întrebase, tatăl unei fetiţe de 10 ani, voia să facă plăcerea copilului. Nu se putea ca fetiţa lui să nu fie şi ea purtătoarea unei măşti urâte, dintr-un şir lung de purtători de măşti şi mai urâte, la concursul de măşti de Halloween din şcoală. Să fie în rând cu lumea, adică şi să-şi pună o mască „cu cât mai înfricoşătoare cu atât mai bine”, după cum i s-a spus.

N-avem noi multe în şcoala românească, dar Halloween avem sigur. Din păcate, tot timpul anului. Aşa că nici nu s-a simţit diferenţa cu haosul altor zile când, pe 31 octombrie “s-a dat liber” la ţipat şi urlat. Doar că erau cu toţii cu măştile hidoase pe faţă. Ca-n politică.

Sar peste detaliile antropologice de potrivire sau “nepotrivire de caracter” cu tradiţiile noastre, a acestei sărbători copiate dintr-o altă cultură. N-o voi blama astfel, deşi ar avea sens. A făcut-o oarecum Biserica Ortodoxă Română, când a criticat încurajarea practicilor oculte păgâne de către şcoli. Păcat că BOR-ul n-a dus lucrurile până la capăt cu critica practicilor păgâne.

I-a venit mai uşor să critice nişte copiii, nişte profesori, mancurtizaţi după chipul şi asemănarea lumii post-ceauşiste în care trăiesc. Dar ce n-au pus în discuţie învăţământul întreg, strivit de un sistem ineficient şi primitiv, care abuzează atât copiii cât şi profesorii? Sau, de ce n-a criticat (niciodată!) practicile oculte (la propriu) cu care se ocupă cei ce s-au ales preşedinţi, parlamentari, miniştri, în cei 25 de ani ? De ce s-a făcut BOR-ul, frate cu dracul, netrecând nicio punte, dar rupând puntea dintre ei şi oamenii care ar fi avut atâta nevoie de modele de virtute în care să creadă?

Dacă tot face caz de practici păgâne şi oculte, n-ar fi fost mai potrivit să înfiereze în primul rând vampirii, zombies şi cadavrele ambulante din Halloweenul politic românesc? Ar fi fost un BOR mai convingător în demersul său creştin şi românesc. Ar fi avut modele pentru asta. Un Gavrilă Ogoranu, o Elizabeta Rizea sau martirii închisorilor comuniste care, opunându-se bolşevismului, se opuneau nimicului, derizoriului şi dezumanizării. Biserica ortodoxă ar fi putut şi ea face la fel - s-ar fi putut opune fantomei comunismului decembrist, păstorind, cum s-ar fi cuvenit, sufletul românului înfometat, înfrigurat, înfricoşat al lui Dej şi Ceauşescu. I-ar fi ajutat pe oameni să înţeleagă cât dumnezeu aveau în ei cei care îşi făceau cruci peste tot sub lumina camerelor de filmat. Lumea s-ar fi prins repede, n-ar mai fi aşteptat 25 de ani un DNA, ca să înţeleagă, că cei care strigau “Noi nu ne vindem ţara”, o vindeau chiar atunci, sub nasul lor, împărţind între ei profitul.

Poate că toţi zombies resuscitaţi ai ceauşismului defunct nu ar fi fost lăsaţi să devină vampirii graşi ai zilelor noastre. România ar fi fost mai puţin jefuită şi chipul său ar fi arătat mai puţin distopic. Tinerii ar fi fost mai puţin găunoşi pentru că educaţia n-ar fi luat-o de la Măruţă şi de la Zăvoranca atât de mult, cât de la părinţii lor, care nu ar fi plecat căpşunari în Spania.

E drept, dacă BOR-ul ar fi avut demnitate n-ar fi avut atâtea demnităţi. Cu demnitatea e mai greu. Nu suportă nicio mască. Nici de Halloween, nici înainte de alegeri, nici după. Ne lipseşte şi nouă, ca popor. Altfel n-am fi avut mentalitatea fetelor de la APACA să aplaudăm minerii criminali şi să ne votăm călăii. N-am fi avut mentalitate de milogi în campanii si de păpuşi stricate, după – „Ne daţi ori nu ne daţi?”