Misterioasa Coco Chanel (video)

S-au scris câteva biografii despre faimoasa doamnă a modei franceze, încercând care mai de care să dezvăluie unele aspecte mai puţin cunoscute, însă toate vorbesc despre "doamna" ce a revoluţionat moda şi care s-a reinventat pe ea însăşi.

De-a lungul vieţii sale Coco Chanel a ascuns adevărul despre originea sa. Vorbea despre o mătuşă din Auvernia, ce nu a existat niciodată şi nu dorea să-şi amintească nimic despre copilărie - a fost un copil crescut la orfelinat. După cum povesteşte Axel Madsen în „Coco Chanel” (Edicion Circe) era fica nelegitimă a unor vânzători ambulanţi. Avea 12 ani când i-a murit mama, iar tatăl a dispărut, lăsându-şi fiicele Julie, Gabrielle şi Antoinette în orfelinatul din Aubazine şi fii Alphonse şi Lucien la o familie de ţărani. Chanel şi-a reinventat istoria şi nu a vrut să-şi amintească niciodată de anii din orfelinat. Şi-a construit legenda cu mult mister şi nu-i păsa că minţea.

Cu o oarecare ocazie ea a fost sfătuită să viziteze un psihiatru. „Eu niciodată nu am spus adevărul, nici preotului” a recunoscut ea.

La 21 de ani lucra deja într-o mercerie în Moulins: cosea într-un atelier de haine pentru bărbaţi, pentru oficialităţile oraşului, după care a lucrat într-o cafenea numită La Rotonde, unde şi-a câştigat porecla de „la petite Coco”.

După un timp, viaţa i s-a schimbat când l-a cunoscut pe Étienne Balsan, un bogat crescător de cai de curse care i-a devenit mai târziu protector. Balsan avea o casă mare şi frumoasă în Royallieu, ce se afla la o oră de Paris. Această casă era o fortăreaţă, cu ziduri acoperite de iederă, cu grajduri şi pistă pentru cai, ce era înconjurată de un parc de stejari şi castani foarte aproape de pădurea Compiègne. Chanel avea 22 de ani când s-a instalat pe proprietatea lui Balsan.

Ea reprezenta noul tip de femeie îndrăzneaţă, cu o viaţă tumultoasă, o femeie liberă descrisă în cărţile scriitoarei Colette, care avea să-i devină peste ani amică. În timp ce doamnele ce asistau la cursele de cai din Longchamp purtau pene şi pălării mari, Coco apărea în costum: pantaloni cu jachete masculine – lucru rar şi ciudat pentru acea vreme - şi pălărie din paie. Atrăgea atenţia prin bunul său gust natural şi prin „limbajul său ascuţit”. Chanel era imaginea modernităţii în contrast cu splendoarea în decădere a perioadei „la belle époque”.

Activitate frenetică

Cum nu suporta inactivitatea, i-a cerut lui Balsan s-o ajute să deschidă un magazin de pălării în Paris. În timp ce Balsan se gândea, Coco Chanel „s-a îndrăgostit lulea” de Arthur Capel pe care toţi îl strigau Boy. S-au cunoscut la o vânătoare de vulpi în Pirinei. Capel era englez, fiul unui magnat ce a făcut avere datorită minelor de cărbune. Coco s-a dus cu Capel la Paris lăsându-i lui Balsan o notă: „Mă duc cu Boy Capel. Iartă-mă dar îl iubesc”. Astfel Coco a putut deschide cu banii lui Boy un magazin de pălării în rue Cambon nr. 21, o stradă ce în următorii 80 de ani a fost asociată cu numele ei.

A trebuit să trăiască apoi din generozitatea vechiului ei protector Balsan, care i-a permis să-şi vândă pălăriile în apartamentul din Bulevardul Malesherbes. Afacerea lui Chanel a fost un succes. Ştia să transforme pălăriile simple pe care le cumpăra din Galeria Lafayette şi le vindea apoi ca unicate. Într-o anumită ocazie actriţa Gabrielle Dorziat a purtat pălăriile lui Chanel în piesa de teatru „Bel-Ami” de Guy de Maupassant. Actriţa era îmbrăcată de marele modist al epocii Jacques Doucet şi Chanel s-a simţit foarte fericită. Au trecut câţiva ani până creaţiile lui Chanel au fost purtate de Nora Gregor în „Regulile jocului ” de Renoir; de Delphine Seyrig în „Anul trecut în Marienbad” de Resnais precum şi de alte mari vedete de la Hollywood. Prin intermediul lui Boy a început să se mişte în înalta societate, printre pictori, scriitori şi oameni cu talent. Când în vara anului 1913 în Deauville, deschidea un magazin de haine tricotate şi pălării, Coco era deja imortalizată în paginile revistei „Le Figaro” care începea să dea uitării marii modişti ai vremii precum Worth, Doucet, Madame Lanvin şi Madame Vionnet.

A crescut împotriva adversităţii

Pe 15 iulie 1915 Chanel deschidea un „boutique de modă” în Biarritz, relativ la scurt timp după începerea primului război mondial în 1914, când hainele au trebuit să se adapteze războiului, iar femeile care înainte erau elegante, acum îngrijeau răniţii, conduceau ambulanţe şi foloseau maşinile de scris. Tricotajele pe care Chanel le cumpăra de la Jean Rodier şi formele simple ale desenelor sale răspundeau noilor necesităţi.

Nu a trecut mult şi în 1916 Coco avea un Rolls Royce cu şofer, iar numărul angajaţilor din Paris, Deauville şi Biarrtz ajunsese la 300. În mai 1917 Chanel o cunoştea pe Misia Sert şi intra în cercul frecventat de Picasso, Cocteau, Serghei Diághilev şi Igor Stravinski. Cu câteva luni înaintea terminării războiului, după 8 ani de convieţuire, Capel a anunţat-o pe Chanel că se căsătoreşte cu aristocrata Diana Lister Wyndham. Chanel era convinsă că vor rămâne prieteni, aşa că la sfârşitul războiului şi-a mutat atelierul într-o clădire cu 6 etaje în rue Cambon 31.

„Totul se transformă în ştire: primul palton căptuşit, rochia strâmtă din crêpe de chine înfăşurată în tul şi bronzarea pe care ea însăşi o cultiva” scria revista Voque.

S-au mai văzut o perioadă scurtă de timp, deoarece Capel a murit într-un accident de maşină, ceea ce a distras-o de la munca ei, deoarece l-a iubit foarte mult. A suferit până a reuşit să se restabilească şi s-a dedicat muncii, seducându-i pe cei bogaţi ce-i apăreau în cale. Pe Igor Stravinski pe care l-a subvenţionat mult timp, l-a abandonat plecând la Montecarlo cu marele duce Dimitri de Rusia. „Ochi verzi, mâini şi umeri bine făcuţi. Bea pentru a se scutura de fricile sale...,în spate nu avea nimic; doar votcă - era gol”, comenta Chanel după ce l-a părăsit pe marele duce.

Înalta societate. Personalitate schimbătoare

Când în 1924 a fost invitată să ia masa cu ducele Westminster pe un iaht ce era ancorat în Monaco, Chanel era deja o celebritate. Vărul regelui Angliei deţinea cea mai mare avere din Europa, cu palate în toată lumea, numeroase iahturi şi 17 Rolls Royce parcate în Eaton Hall, după cum îşi amintea Chanel ce a avut cu el o relaţie de 10 ani. Mai târziu l-a cunoscut pe poetul francez Pierre Reverdy, cu care a avut o legătură interminabilă, cu turbulenţe, ce a durat pentru tot restul vieţii sale.

Niciodată nu am spus adevărul despre viaţa mea - a recunoscut Coco Chanel

Cu toate că Chanel a fost o femeie pasionată şi entuziastă, prietenii săi întotdeauna se temeau de schimbările subite de umor, cunoscută fiind volubilitatea sa. Când a cunoscut-o Luchino Visconti, ea avea 50 de ani. La început a fost fascinat de ea ca persoană, dar câţiva ani mai târziu a fost implacabil, atunci când a trebui să descrie contradicţiile faimoasei franţuzoaice.

„Amărăciunea sa, plăcerea sa de a face rău, nevoia ei de a pedepsi, rigoarea, sarcasmul, furia sa distructivă, temperamentul absurd ce mergea de la foc la gheaţă şi marele său geniu creator”, au fost cuvintele cu care Visconti a caracterizat-o pe Chanel. A fost generoasă cu prietenii şi riguroasă cu angajaţii.

Cu toate că a avut mulţi pretendenţi, a preferat munca şi faima: „Întotdeauna când a trebuit sa aleg între omul pe care-l iubesc şi haine, am sfârşit prin a rămâne cu hainele”, comenta Chanel.

Când a început cel de-al doilea război mondial Coco Chanel şi-a închis atelierele din Cambon şi pentru câţiva ani s-a retras în Elveţia, datorită unor zvonuri ce au apărut după relaţia sa cu un tânăr de la Ambasada Germană din Paris pe nume Hans Günther von Dinclage. Această prietenie a costat-o destul de scump pe Chanel care era o femeie trecută de prima tinereţe.

Creaţiile sale cuceresc întreaga lume, iar elementul vestimentar ce va rămâne emblematic este celebra jachetă ornamentată în stil său inimitabil.

A reapărut la Paris în 1954, trebuind să se adapteze la acele timpuri, pentru a nu-şi pierde tronul în moda pariziană, la care au ajuns Yves Saint Laurent, Courreges şi Paco Rabanne cu idei inovatoare. Credea în primul, îl dispreţuia pe al 2-lea pentru că lucra cu plastic, iar pe Paco Rabanne îl numea „metalicul” pentru că lucra cu metale. Dintre toţi creatorii, singurul pe care îl respecta era Balenciaga.

Când a murit în 1971, la 88 de ani, în apartamentele sale de la Ritz, îşi pregătea colecţia de primăvară şi avea planuri de a scoate pe piaţă noi parfumuri. Ajunsă la această culme a creaţiei, femeia care a revoluţionat moda feminină în primele decade ale secolului al XX-lea şi a adus în modă atât ţinuta fină şi slabă, cât şi culoarea neagră, ajunsese deja la "imortalitate".

Chanel a fost o inovatoare atât în modă cât şi în modul de a trăi. Creaţiile sale sunt încă vii.

Citatele nemuritoare ale celebrei Coco Chanel

Merită amintite câteva dintre citatele nemuritoare ale celebrei Coco Chanel pentru inspiraţie:

„Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferit”.

„Moda nu este ceva ce există numai în rochii. Moda este în cer, pe stradă, moda are de a face cu idei, modul în care trăim şi ceea ce se întâmplă”.

„Crează-ţi propriul stil, simte-te bine în ce porţi şi fii încrezătoare”.

„Îmbracă-te prost şi vor ţine minte rochia. Îmbracă-te impecabil şi vor ţine minte femeia”.