Funeriu, către preşedintele Ilie Bolojan: Mandatul dvs. nu e o formalitate. Vă stă înainte o sarcină istorică

Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, candidat la alegerile pentru Cotroceni, i-a adresat o scrisoare deschisă, luni, noului preşedinte interimar al României, Ilie Bolojan, în prima sa zi de mandat.

În epistola respectivă, Funeriu îi atrage atenţia lui Bolojan că ajungerea sa la Cotroceni nu e doar o formalitate, ci are o sarcină istorică, într-un context extrem de complicat lăsat de fostul preşedinte Klaus Iohannis.

"Azi, România e îngrijorător de puţin capabilă să-şi apere interesele de securitate pe termen lung. Deceniul Iohannis lasă îndărăt o scenă politică haotică, lideri crispaţi, un stat fragilizat de foarfeca deficitelor duble şi de o datorie publică în creştere, partide atât de obişnuite cu contraselecţia, încât fac spontan alergie la orice lider autentic", a subliniat Daniel Funeriu.

Redăm mai jos, integral, scrisoarea lui Daniel Funeriu pentru Ilie Bolojan

Domnule Preşedinte,

Vă adresez această scrisoare în prima Dumneavoastră zi de mandat interimar pentru că am convingerea că Providenţa v-a pus pe umeri o răspundere pe care, presupun, nu v-aţi dorit-o, dar de care nu vă puteţi totuşi deroba.

Domnule Preşedinte,

Ieri s-au împlinit 80 de ani de la sfârşitul Conferinţei de la Yalta, momentul strategic definitoriu pentru ordinea geopolitică europeană şi globală instalată după cel de-al Doilea Război Mondial. La Yalta, în Crimeea, cei trei lideri ai marilor puteri aliate, Roosevelt, Churchill şi Stalin au legitimat demarcarea pe continentul european a sferelor de influenţă ale Uniunii Sovietice şi respectiv Occidentului liber(al).

La un an după Yalta, ca pentru a-i confirma efectele, Churchill introducea în vocabularul politic şi în imaginarul colectiv expresia “Cortina de Fier”, prin celebra frază: “De la Stettin, la Marea Baltică, până la Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât de-a lungul Europei”. Fraza liderului britanic definea echilibrul de forţe de pe masa continentală euro-asiatică pentru următorii 50 de ani, de-a lungul întregului Război Rece. Fraza lui Churchill definea, ştiţi bine, şi destinul tragic al Ţării noastre pentru o jumătate de veac.

Domnule Preşedinte,

Sfârşitul Războiului Rece s-a consumat la întâlnirea de la Malta, din decembrie 1989, între preşedinţii american George H.W. Bush şi cel sovietic Mihail Gorbaciov.

În raport cu Yalta şi la o distanţă de 45 de ani, Malta consacra reculul Uniunii Sovieticii în Europa de Est, dispariţia Cortinei de Fier şi, prin implicaţie, victoria democraţiei liberale. Rusia postsovietică a aşteptat mai puţin de 20 ani, până în 2007, pentru a indica la München prin preşedintele Putin nemulţumirea faţă de statutul Rusiei după sfârşitul Războiului Rece.

În fond, anexarea Crimeii, conflictul din regiunile orientale ale Ucrainei, invazia din 2022 nu reprezintă decât desfăşurarea în timp şi spaţiu a frustrării geopolitice manifestate de Putin în 10 februarie 2007, la München.

Domnule Preşedinte,

Totul indică faptul că războiul din Ucraina se apropie de sfârşit. Preşedinţii Rusiei şi ai Ucrainei şi-au manifestat, cu prudenţă, dorinţa de a demara negocierile.

Preşedintele SUA doreşte să pună şi el capăt unui război costisitor şi, suntem lăsaţi să înţelegem, de-o importanţă strategică secundară pentru America.

E desigur prea curând să anticipăm când vor demara negocierile, cum se vor desfăşura şi care va fi deznodământul lor.

Ce putem totuşi intui e că un nou moment Yalta se poate produce şi că, pentru Rusia, termenii negocierilor cu Statele Unite vor fi mai cuprinzători, inclusiv teritorial, decât Ucraina.

O intuiţie educată istoric şi geopolitic poate anticipa că discuţiile dintre liderii rus şi american vor aborda şi teme precum controlul armelor nucleare şi al celor convenţionale în Europa, scuturile antirachetă din noile state membre ale NATO, prezenţa înaintată, către frontierele Rusiei, a bazelor militare şi trupelor NATO etc. Un raţionament simplu ne spune că Putin nu se va mulţumi să îngheţe linia frontului, să solicite un guvern prietenos la Kiev şi neutralitatea permanentă a Ucrainei.

Întrebarea fundamentală pentru noi - şi pe care constat că nu şi-o pune niciun candidat la poziţia de preşedinte al României - este care va fi poziţia României la sfârşitul acestor negocieri? Un început de răspuns la această întrebare ne dă simpla constatare că, azi, România e îngrijorător de puţin capabilă să-şi apere interesele de securitate pe termen lung. Deceniul Iohannis lasă îndărăt o scenă politică haotică, lideri crispaţi, un stat fragilizat de foarfeca deficitelor duble şi de o datorie publică în creştere, partide atât de obişnuite cu contraselecţia, încât fac spontan alergie la orice lider autentic.

Domnule Preşedinte,

Acesta e contextul global, continental şi strict naţional în care preluaţi azi mandatul de Preşedinte al României. La prima vedere pare o sarcină uşoară: aceea de a menţine o minimă funcţionalitate a celei mai importante instituţii a Ţării până la alegeri.

În realitate nu e doar atât. Ca politician matur, ca lider experimentat şi incontestabil, ca persoană integră şi îndrăzneaţă, pe umerii dumneavoastră atârnă o răspundere cu mult mai mare: aceea de a demara ieşirea României din haos, de echilibrare a scenei politice, de reluare a dialogului cu Partenerul Strategic şi, în fine, de creare a condiţiilor pentru un proces electoral care să dea României Preşedintele responsabil, calificat şi vizionar pe care Ţara îl aşteaptă.

Domnule Preşedinte,

Mandatul Dumneavoastră nu e o formalitate, iscată dintr-un context politic şi legal specific.

Ajungerea dumneavoastră la Cotroceni nu e doar o formalitate, ci pentru a prelua, fie şi pentru o scurtă vreme, răspunderile depline ale poziţiei supreme în stat.

Vă sta înainte, domnule Preşedinte, o sarcină istorică. Pentru buna îndeplinire a căreia sunt convins că veţi face ceea ce România şi românii au nevoie în acest moment important.

Cu toată încrederea că vă veţi ridica la înălţimea sarcinii care vă sta înainte, solidar, Daniel P. Funeriu