Fost premier: Cheia rezolvării conflictului transnistrean se află la Moscova

În momentul în care a ajuns prim-ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza a descoperit că, deşi trecuseră deja şapte ani de la terminarea conflictului transnistrean, niciunul dintre politicienii moldoveni de atunci nu se ocupa în mod serios şi sistemic de această tematică. Ion Sturza a mai menţionat şi faptul că Moldova a mers foarte departe în rezolvarea problemele transnistrenilor, cum ar fi cele ce ţin de transport, telecomunicaţii, documentaţie, însă pe filiera politică a făcut foarte puţin, „lucru perpetuat şi în ultimii ani”.

În perioada în care Ion Sturza ocupa funcţia de prim-ministru, preşedinte al Republicii Moldova era Petru Lucinschi care, din spusele lui Sturza, era, din punct de vedere psihologic, dominat de Igor Smirnov, primul aşa-zis preşedinte al regiunii transnistrene. „Îmi amintesc o întâlnire a noastră la Tiraspol în care dl Smirnov vorbea atât de obraznic şi cu atâta nonşalanţă la adresa conducerii şi a Republicii Moldova, care m-a şocat şi i-am spus direct d-lui Lucinschi că noi nu trebuie să acceptăm”, a punctat Sturza într-un interviu pentru Europa Liberă.

Acesta a specificat că ar fi încercat în acea perioadă, în cei doi ani cât s-a aflat în fruntea Executivului, să creeze un instrument, o instituţie, o structură pe care a condus-o consilierul său personal, Oazu Nantoi, adunând „protocoale, tot felul de informaţie care se afla prin tot felul de birouri şi să facem cât de cât o politică vizavi de Transnistria”.

„Dacă e să ne uităm pe sondajele de opinie din Republica Moldova, soluţionarea conflictului transnistrean nu se regăseşte printre priorităţile cetăţenilor şi atunci politicienii, cinic au pus-o în „hold, frozen” şi îşi aduceau aminte din când în când în timpul unor crize”, a adăugat fostul politician.

Potrivit omului de afaceri, Transnistria a fost şi continuă să fie o filieră foarte serioasă de contrabandă, cu toate că, în ultima perioadă lucrurile s-au schimbat un pic după ce Ucraina în sfârşit a descoperit că la frontiera sa de sud-vest se află un teritoriu al nimănui care pare să atenteze la siguranţa sa naţională. „Cel mai mare beneficiar din fluxurile enorme de contrabandă a fost nu Moldova ci Ucraina”, a mărturisit Sturza, confirmând, totuşi că „şi atunci şi acum există o colaborare tacită, deschisă sau mai închisă, între grupările de interes economic de pe ambele maluri”.

„Tensionarea situaţiei legate de Transnistria e o carte de jucat pentru actuala guvernare care are nevoie disperată de a fi agăţată de agenda unor state străine”, cum a făcut cu ultima scrisoare a autorităţilor de la Chişinău care au solicitat ONU să includă pe agenda sesiunii sale din septembrie a.c. subiectul retragerii trupelor militare ruse din Transnistria. Pe de altă parte, conform celor menţionate de Ion Sturza, ONU nu poate fi implicat în conflictul transnistrean sub nici o formă, iar scrisoarea nu este decât un demers mai mult steril şi de propagandă.

Cu toate că, în prezent, soarta dosarului transnistrean depinde de cei de la guvernare, întrucât preşedintele, chiar dacă „mai umflă fălcile”, în fond rămâne o figură destul de decorativă, de fapt, cheia rezolvării acestui dosar este la Moscova, „este indiscutabil, indubitabil, şi nu doar prin prezenţa trupelor şi prin mentalitatea transnistrenilor, mesajul trebuie să vină foarte clar de acolo”.