FMI împreună cu Beijingul accelerează crearea unei noi monede de rezervă globală

Pentru majoritatea oamenilor, SDR (Special Drawing Rights sau Drepturi Speciale de Tragere) sună ca numele unei boli ciudate. Cu toate acestea ar putea fi numele următoarei monedă de rezervă a lumii, cel puţin dacă lucrurile se vor derula după cum doresc Beijingul şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Aşa numitul SDR reprezintă moneda virtuală a FMI şi este calculată în prezent în funcţie de patru monede - euro, yenul japonez, lira sterlină şi dolarul american. Anul trecut, FMI a anunţat că admite şi yuanul chinez (renminbi) în coşul valutar, deşi moneda chineză va deveni, în mod oficilal, o parte a coşului valutar doar după 1 octombrie 2016.

Membrii FMI au această monedă virtuală, pe care o pot folosi în relaţiile dintre ei în schimbul valutelor actuale, operaţiune utilizată deseori de naţiunile îndatorate precum Grecia şi Sudan. Cetăţeanul de rând sau o companie obişnuită nu pot deţine acest instrument în prezent şi, evident, nici nu-l pot folosi.

Dar exact acest lucru doreşte să îl facă elita financiară într-un viitor nu prea îndepărtat şi va se pare că va folosi China drept cobai. Înaintea summit-ului G20 din 22-23 iulie din Chengdu, China, unde a avut loc o întâlnire a miniştrilor de finanţe şi a guvernatorilor băncilor centrale, lumea academică a răspândit ideea unei utilizări extinse a SDR-ului.

“Stabilirea SDR-ului ca principală monedă de rezervă globală ar avea beneficii mari”, a scris José Antonio Ocampo, profesor la Universitatea Columbia, într-o postare pe website-ul Project Syndicate în 8 iulie.

“Pe lângă promovarea utilizării SDR-urilor mai amplu în programele FMI, guvernele ar putea emite şi obligaţiuni denominate în SDR. Mai mult, băncile private ar putea creşte gradul de utilizare al acestei unităţi monetare, aşa cum unele bănci europene au folosit aşa-numita ECU (European Currency Unit), pavând drumul pentru crearea monedei euro”, a continuat profesorul.

FMI şi China

FMI a publicat o lucrare în care a tratat posibilitatea ca extinderea rolului SDR-urilor să contribuie la funcţionarea eficientă a sistemului monetar internaţional şi chiar a publicat un material video în 8 iulie pentru a explica natura complicată a instrumentului.

Mişcarea FMI aduce aminte de ideea lui Ocampo ca instituţiile şi corporaţiile private să emită obligaţiuni în SDR şi băncile să acorde împrumuturi în SDR, sau o versiune specială a acestuia numită M-SDR.

FMI a experimentat cu aceste M-SDR-uri în anii 1970 şi anii 1980, când băncile aveau depozite de 5-7 miliarde de SDR-uri iar companiile au emis obligaţiuni în valoare de 563 milioane de SDR-uri. O cantitate neînsemnată, dar conceptul a funcţionat în practică.

“M-SDR-urile au apărut în anii 1970 şi la începutul anilor 1980, înainte ca piaţa să îşi piardă din putere, dar recent a fost observat un interes reînnoit pentru ele”, a scris FMI, deşi nu este clar dacă există cu adevărat un astfel de interes în afara imaginaţiei Fondului şi a unor entităţi controlate de guverne, precum organizaţiile supranaţionale.

Aşadar, în 25 iulie, după summitul G20, directorul adjunct al Biroului Internaţional al Băncii Populare Chineze (PBOC), Zhou Yuan, a contracarat imediat temerile privind lipsa unei cereri pe piaţă. El a precizat că o organizaţie internaţională de dezvoltare precum Banca Asiatică pentru Infrastructură şi Investiţii (AIIB), ar putea emite obligaţiuni în SDR-uri în interiorul Chinei până la sfârşitul lunii august, conform ziarului chinez Caixin.

Zhu, repetând practic ideile exprimate de Ocampo şi FMI, a declarat că “obligaţiunile denominate în SDR ar trebui să fie atrăgătoare pentru investitorii oficiali în stadiul lor preliminar deoarece pot oferi produse de investiţie diversificate şi pot reduce riscurile cursului valutar şi ale ratei dobânzii”.

China a cerut în mod deschis ca SDR-ul să înlocuiască dolarul american ca monedă de rezervă globală. “China a depus eforturi de ceva vreme pentru ca SDR-ul să devină mult mai utilizat, încercând să submineze dominaţia dolarului fără a impune renminbi ca un competitor direct”, a declarat Julian Evans-Pritchard, economist la Capital Economics în Singapore, pentru agenţia de ştiri Reuters.

Analiza FMI a concluzionat că instrumentele financiare denominate în SDR vor reduce volatilitatea şi riscurile comparativ cu deţinerea de active în valute individuale şi vor reduce costurile, întocmai precum a declarat şi Zhu. “M-SDR-urile ar putea, prin urmare, să fie atractive pentru investitori şi emiţători prin faptul că oferă o opţiune preambalată de diversificare”, a scris Fondul.

O soluţie pentru a scurge mai mult de capital din China?

David Marsh, fondatorul think tank-ului OMFIF (Official Monetary and Financial Institutions Forum), a scris la sfârşitul lunii aprilie pe Marketwatch despre un alt beneficiu al lansării M-SDR-ului în China, deşi el a discutat despre o gamă mai largă de aplicaţii decât doar emiterea lor de către instituţia de dezvoltare.

Iniţiativa Beijingului pentru piaţa de capital cu SDR-uri va permite investitorilor chinezi interni să subscrie la emiterile de obligaţiuni domestice cu o componentă valutară străină semnificativă – acest lucru ajutând la reducerea scurgerilor de capital care au ieşit în evidenţă în ultimele 18 luni ca urmare a liberalizării progresive a capitalului.

Cu alte cuvinte: dacă investitorii chinezi pot cumpăra obligaţiuni sau alte instrumente de creanţă în SDR-uri, atunci ar putea evita controalele de capital şi ar putea deţine un portofoliu diversificat de euro, dolari, yeni şi lire sterline şi cu o cantitate mică de renminbi împreună cu ele. Şi investitorii nu trebuie să se dea peste cap pentru a scoate ilegal aur din ţară, în Hong Kong, sau să cumpere cluburi de fotbal italiene.

China a pierdut capital în valoare de 676 miliarde de dolari în 2015 şi rezervele sale valutare străine se apropie de nivelul critic de 2,7 trilioane de dolari (fiind acum de 3,2 trilioane de dolari) despre care FMI consideră că are nevoie pentru a putea funcţiona.

De fapt, susţin analiştii, FMI a ţinut cont de exact aceeaşi idee când a scris lucrarea sa, ai cărei autori nu sunt cunoscuţi. La mijlocul lunii iulie, FMI a susţinut:

În China, pe măsura ridicării treptate a controalelor de capital, s-ar putea să existe o cerere a investitorilor domestici pentru expunerea la monede de rezervă. Din această perspectivă, M-SDR-urile emise pe piaţa onshore ar putea, potenţial, să reducă cererea pentru valută străină şi să reducă scurgerile de capital prin faptul că ar permite participanţilor pe piaţa internă să îşi diversifice riscul schimbului valutar.

Piedici

Bineînţeles, China, FMI şi mediile academice vor avea o serie de probleme atunci câd vr dori să implementeze acest plan, inclusiv lipsa unui mecanism de clearing al pieţei şi chestiuni legate de lichiditate sau, pur şi simplu, o lipsă a cererii pentru un produs excedentar de care nimeni nu ştie sau pe care nimeni nu îl înţelege.

Excedentar deoarece diverse instituţii - de la bănci centrale până la fonduri suverane de investiţii – deţin deja propriile lor portofolii valutare diversificate şi nu au nevoie ca FMI să le spună, de exemplu, care valută este mai potrivită pentru nevoile lor.

Nu există nicio cerere pentru produs (M-SDR-uri) deoarece există de peste 40 de ani şi nu a fost adoptat de jucătorii privaţi. Singurii care fac apel pentru folosirea acestui produs sunt oficialii guvernamentali şi mediile academice şi singurele vehicule pentru o adoptare prematură sunt băncile de stat chineze sau instituţiile internaţionale controlate de statul chinez, care nu pot lua decizii pe cont propriu.

Dar, probleme practice precum acestea nu au descurajat niciodată FMI şi cu atât mai puţin China, iar analiştii consideră că vom putea vedea mai multe despre fezabilitatea acestui plan în lunile următoare.