Fanatice sau telecomandate, "Martirele" sunt coşmarul lui Putin

Lumea le-a văzut pentru prima dată în teatrul de la Dubrovka, în octombrie 2002: mai întâi vii, ameninţând, jucându-se cu telecomenzile bombelor pe burţile lor şi apoi moarte, cu feţe palide încadrate de hijab negru, până acum aproape niciodată folosit de cecene, căzute pe scaunele din sala de teatru, ucise pe loc în raidul efectuat pentru a elibera ostaticii înainte de a putea activa bombele. Războiul cecen a avut un chip nou, tânăr, frumos şi teribil, cel al "văduvelor negre" sau "shahidke" aşa cum le numesc ruşii deformând cuvântul arab "martire".

De atunci, vederea unei femei cu trăsături caucaziene, mai ales atunci când este învăluită în rochie neagră şi hijab, bagă în panică trecătorii, vecinii de scaun în avion sau pasagerii unui autobuz. Şi, deşi ultimii atentatori au fost de multe ori bărbaţi cu nume şi feţe ruse, "văduva neagră" rămâne un coşmar pe străzile din Moscova, Grozny şi acum Soci.

Prima a fost Hava Baraeva, care nu avea încă 20 de ani: a condus un camion-bombă împotriva unei cazarme în anul 2000. Sora lui Movsar, liderul teroriştilor de la Dubrovka, a importat macabra modă de "martiriu" din Orientul Mijlociu de la gherilele islamiste formate numai din bărbaţi, mai mult militară decât teroristă şi mai mult naţionalistă decât religioasă. Ruşii au câştigat practic pe teren, posibilitatea negocierilor pentru independenţa Ceceniei a murit împreună cu liderii revoltei, rămânând numai un jihad fără niciun scop. În iulie 2003, două cecene se aruncă în aer la un festival de rock din Moscova, iar a treia a fost arestată în timp ce rătăcea prin localurile elegante ale capitalei fără a se decide să apese butonul. În 2004, victimele atacurilor sinucigaşe sunt sute, făcute în avioane, trenuri şi metrou, iar liderul rebel Shamil Bassaev se mândreşte că a instruit 50 de "bombe umane" care poartă hijabul, relatează La Stampa.

Acestea sunt aproape toate fete bune, care au studiat, care îşi ajutau părinţii, departe de moschei. Multe şi-au pierdut familia, omorâtă de ruşi. Unele dintre teroristele din Dubrovka erau gravide, fapt care dă naştere la teoria că sunt recrutate femeile disperate, singure, repudiate pentru "dezonoare", manipulate şi forţate, de multe ori drogate sau chiar detonate de la distanţă de complicii lor. Zarema Muzhikhoeva, în vârstă de 22 de ani, care a renunţat la „martiriu”, era convinsă că este urmărită de cineva care i-ar fi putut detona bomba împotriva voinţei ei, dar nu era adevărat. S-a înrolat în calitate de atentator sinucigaş după ce a fost expulzată de familie, care i-a luat fiica. Împreună cu celelalte recrute, vorbea, înghiţea tranchilizante şi admira hainele şi telefoanele mobile oferite de către formatorii lor: n-ar fi fost niciodată atât de frumoase ca în ziua morţii.

Femeile "Shahidke” se întorc în 2010 cu două masacre în metroul din Moscova. În anul următor este rândul aeroportului, în timp ce în Caucaz atacurile semnate de femei sunt acum pe ordinea de zi. Nu mai sunt nişte fete pierdute, ci "văduve negre" adevărate: ele şi-au pierdut soţii (unele chiar mai mult de unul) în războiul de gherilă şi amestecă datoria de răzbunare caucaziană cu fanatismul islamist. Ele vin din Daghestan, un teren de violenţă între clanuri, bande şi islamişti, nu sunt doar pioni ai bărbaţilor terorişti.

Naida Asiyalova, care s-a aruncat în aer într-un autobuz, în octombrie 2013 în Volgograd, l-a convertit la jihad pe soţul ei rus şi era o predicatoare activă şi pe web. Soţia unui alt terorist din gherila islamică a fost ucisă în timpul unui raid, se apăra cu un pistol în mână şi se pare că studia pentru a fi atentator sinucigaş. Ruzana Ibraghimova, căutată acum la Soci, a ieşit desfigurată dintr-un schimb de focuri cu poliţia. Şi, potrivit unor surse ruseşti, există cel puţin alte trei, instruite şi determinate, gata să intre în acţiune.