Iubirea schimbă într-adevăr inima – nu doar în sens metaforic

Dr. Eben Alexander zăcea într-un pat de spital, mintea lui fiind într-o comă profundă, iar creierul îi era devastat de meningita bacteriană. Şansele lui de supravieţuire erau de doar 2%.

În următoarele şapte zile, creierul său nu a prezentat nicio activitate. Conform tuturor standardelor medicale, Alexander, un absolvent distins al Facultăţii de Medicină Duke şi neurochirurg format la Harvard, nu ar fi trebuit să se mai întoarcă. Şi totuşi, nu numai că a supravieţuit, dar a ieşit din comă cu o poveste care îi va schimba viaţa şi va depăşi limitele explicaţiilor ştiinţifice.

În timp ce se afla în comă, a ieşit din corp şi s-a văzut plutind deasupra unui peisaj de lumină şi culori vibrante – un fenomen denumit experienţă în pragul morţii (NDE) în literatura medicală.

În timpul experienţei sale în pragul morţii, a întâlnit o femeie care strălucea şi care i-a transmis un mesaj pe care nu-l va uita niciodată: „Eşti iubit din toată inima şi preţuit pentru totdeauna. Nu ai de ce să te temi. Eşti îngrijit cu multă dragoste.”

Alexander crede că supravieţuirea lui nu a fost doar un noroc chior. Iubirea, spune el, a fost forţa care l-a tras înapoi de la marginea morţii.

Dar poate iubirea, o emoţie adesea respinsă ca fiind poetică sau sentimentală, să deţină cu adevărat putere asupra vieţii, sănătăţii şi morţii?

Un remediu dincolo de această lume

Viaţa lui Alexander era una de invidiat după majoritatea standardelor. Era un neurochirurg de succes care a petrecut 15 ani în cadrul Facultăţii de Medicină de la Harvard, a publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice şi a ocupat funcţii la instituţii renumite.

Însă dincolo de aparenţe, se desfăşura o poveste tăcută. Fusese adoptat la naştere. Deşi crescut de părinţi iubitori, el nutrea un sentiment chinuitor de abandon.

„Aveam această convingere subconştientă că poate nici nu meritam să exist – că poate nu meritam iubire, din moment ce propria mea mamă mă dăduse spre adopţie”, a declarat el pentru The Epoch Times.

El şi-a amintit că, în timpul experienţei sale de moarte clinică, a simţit o emoţie copleşitoare de „iubire imensă” – pură, necondiţionată şi absolută. Această iubire i-a vindecat cele mai adânci cicatrici ale trecutului şi i-a lăsat mesajul că „iubirea este forţa creatoare supremă din univers”.

Alinierea la această forţă, a spus el, poate duce la „integritate şi vindecare”.

Iubirea sub microscop

Deşi experienţa lui Alexander este extraordinară, ea nu este un caz izolat. Ştiinţa continuă să dezvolte o înţelegere din ce în ce mai nuanţată şi cuprinzătoare a iubirii şi a efectelor sale asupra corpului.

Într-un experiment de referinţă publicat în JAMA Psychiatry, cercetătorii au descoperit că cuplurile cu interacţiuni calde şi afectuoase s-au vindecat cu 40% mai repede de răni minore cu băşici decât cele care se certau sau manifestau ostilitate.

Studiul sugerează că stările emoţionale pozitive generate de relaţiile de iubire activează sistemul nervos parasimpatic, numit adesea sistemul „de repaus şi digestie”, care poate reduce inflamaţia şi accelera regenerarea celulelor. În schimb, relaţiile ostile au inhibat vindecarea cu 60%, probabil din cauza nivelului ridicat de hormoni de stres, precum cortizolul.

Dr. Cynthia Thaik, cardiolog format la Harvard şi director medical la Holistic Healing Heart Center, a declarat pentru The Epoch Times că iubirea vindecă la nivel biochimic prin eliberarea de oxitocină, un neuropeptid denumit adesea hormonul „bunei dispoziţii” sau al „iubirii”. Potrivit lui Thaik, acest hormon reduce stresul şi îmbunătăţeşte funcţia imunitară.

Iubirea diminuează în mod natural senzaţia de durere. Un studiu al Universităţii Stanford a expus un grup de participanţi la niveluri moderate de durere termo-senzorială în timp ce le arăta fotografii ale partenerilor lor romantici. Acest grup a raportat o durere semnificativ mai mică decât cei cărora li s-a arătat o fotografie a unei cunoştinţe sau li s-a dat o sarcină ca distragerea atenţiei — cum ar fi „gândeşte-te la cât mai multe sporturi care nu folosesc o minge”.

Chemarea inimii

Inima este recunoscută universal ca simbol al iubirii şi, în mod corespunzător, iubirea afectează în mod semnificativ inima însăşi.

Un studiu care a pus întrebarea „Soţia ta îţi arată că te iubeşte?” unui număr de 10.000 de bărbaţi a constatat că cei care au răspuns „da” aveau o rată cu 50% mai mică de angină pectorală sau dureri în piept. Această reducere a fost observată chiar şi la bărbaţii cu factori de risc ridicat, precum colesterol mare şi diabet.

„Iubirea vindecă inima şi inspiră pace, armonie şi calm”, a spus Thaik, care abordează sănătatea inimii într-un mod holistic. „Pentru a menţine o inimă fizică echilibrată şi sănătoasă, trebuie să avem grijă să hrănim inima emoţională.”

Într-adevăr, iubirea afectează direct modul în care funcţionează inima. Un studiu realizat de Brooks Gump, profesor titular de sănătate publică la Falk College din cadrul Universităţii Syracuse, a arătat că, atunci când oamenii se aflau în preajma soţilor sau partenerilor lor, tensiunea arterială le scadea. Interesant este că, chiar dacă relaţia nu era una deosebit de fericită, tensiunea arterială tot scadea.

„Una dintre cele mai importante componente ale iubirii este încrederea şi siguranţa”, a declarat Gump pentru The Epoch Times. Cercetările sale şi ale altora sugerează că oamenii îşi pot lăsa garda jos atunci când se află în preajma cuiva care le inspiră sentimente de confort şi siguranţă. Această vigilenţă redusă înseamnă că oamenii nu vor reacţiona la fel de puternic atunci când apar factori de stres — cum ar fi atunci când o uşă se trânteşte, se aude o veste proastă sau se întâmplă ceva nefericit. Această calitate de amortizare duce la îmbunătăţirea imunităţii şi la reducerea bolilor de inimă, a spus Gump.

În absenţa iubirii

Iubirea poate vindeca, dar absenţa ei poate fi dureroasă din punct de vedere emoţional – chiar devastatoare din punct de vedere fizic.

În 2005, un grup de medici cercetători de la Universitatea Johns Hopkins a scris un studiu despre o afecţiune cardiacă cunoscută sub numele de cardiomiopatie indusă de stres, cunoscută şi sub numele de sindromul inimii frânte – o poreclă la care profesioniştii din domeniul medical nu se opun.

"Iubirea este forţa creatoare supremă din univers" - Dr. Eben Alexander, neurolog

Cardiomiopatia indusă de stres apare după ce oamenii — în special femeile cu vârsta peste 65 de ani — experimentează un stres emoţional acut şi brusc. Acest lucru poate fi cauzat de moartea unei persoane dragi, de despărţirea de un partener sau de un alt eveniment traumatizant.

Cercetările arată că aceste „inimi frânte” prezintă adesea un ventricul stâng mărit şi umflat. Deşi această afecţiune poate duce la consecinţe negative, inclusiv o mortalitate mai ridicată, ea este de obicei reversibilă cu îngrijire adecvată, deoarece muşchiul cardiac afectat rămâne viabil şi capabil de recuperare.

Truong Nguyen, obstetrician şi ginecolog, a declarat că el crede că iubirea ar trebui să stea la baza practicii medicale. „A nu face rău” nu este suficient, a spus el, sugerând că personalul medical ar trebui să aibă cu adevărat grijă de pacienţi cu aceeaşi iubire şi atenţie pe care le-ar arăta prietenilor sau familiei. El a declarat pentru The Epoch Times că nu trebuie să cauţi prea departe pentru a observa lipsa de grijă în medicină, întrucât erorile medicale reprezintă a treia cauză principală de deces în Statele Unite.

A arăta iubire faţă de pacienţi promovează siguranţa lor şi cultivă o mentalitate pozitivă care îi poate ajuta să se vindece.

În plus, multe tratamente moderne au limitări, iar aici spiritualitatea sau credinţa în Dumnezeu pot fi de ajutor, a spus el. După cum a subliniat, această „intervenţie” nu are efecte secundare negative.

Iubirea ca emoţie şi interacţiune nu trebuie să provină de la un singur individ. Mulţi oameni simt o iubire mai profundă, asociată de obicei cu experienţe religioase. Un studiu realizat de Jeff Levin la Universitatea Baylor a examinat conceptul de iubire religioasă, definită ca sentimentul de a iubi sau de a fi iubit de Dumnezeu. Rezultatele au indicat o asociere semnificativă între iubirea divină percepută şi evaluările de sănătate auto-raportate.

Latura mistică a iubirii

Deşi efectele fiziologice ale iubirii — precum eliberarea de oxitocină şi reducerea durerii — sunt recunoscute de ştiinţă, iubirea păstrează o latură enigmatică.

Oamenii experimentează adesea evenimente telesomatice, în care senzaţiile fizice sau emoţiile par să fie împărtăşite la distanţă cu cei de care sunt apropiaţi emoţional – sau cu cei pe care îi iubesc.

Cartea „The Rough Guide to Unexplained Phenomena” de Bob Rickard şi John Michell povesteşte despre Hugh Perkins, un băiat care creştea porumbei ca animale de companie. După ce s-a îmbolnăvit grav, Perkins a fost transportat de urgenţă la un spital aflat la circa 150 km distanţă pentru o operaţie de urgenţă.

În timp ce se afla în pat, recuperându-se, a auzit o bătaie în fereastră în mijlocul unei furtuni de zăpadă puternice. Când asistenta a deschis fereastra, un porumbel a zburat înăuntru şi a aterizat pe pieptul lui Perkins. Era una dintre păsările sale, identificată printr-o bandă pe picior pe care era scris „167”. Porumbelul nu fusese niciodată la spital şi nu avea de unde să ştie unde se afla Perkins.

Un dosar de caz din „New Directions in Parapsychological Research, Parapsychological Monographs No. 4” de Joseph H. Rush este la fel de convingător. Dosarul povesteşte despre o mamă care, în timp ce îi scria o scrisoare fiicei ei plecate la facultate, a simţit brusc o senzaţie intensă de arsură în mâna dreaptă. Durerea a fost suficient de puternică încât a forţat-o să înceteze să scrie.

La mai puţin de o oră, a primit un telefon prin care a fost informată că fiica ei suferise o arsură chimică într-un accident de laborator – o arsură la mâna dreaptă. Caracterul specific şi momentul apariţiei leziunii fac dificilă respingerea acesteia ca fiind o simplă coincidenţă.

Aceste experienţe par să urmeze un tipar: ele apar cel mai adesea între persoane cu legături emoţionale profunde – părinţi şi copii, fraţi, soţi, prieteni de-o viaţă şi chiar oameni şi animalele lor de companie. Mai mult, ele nu sunt limitate de spaţiul fizic.

Dr. Larry Dossey, medic şi autor care îmbină medicina şi spiritualitatea, a remarcat într-un articol din 2019, publicat în revista Explore, că acest fenomen oglindeşte ceea ce fizicienii observă în legătura cuantică, în care particulele rămân conectate la distanţe mari. Când o particulă se schimbă, cealaltă reacţionează instantaneu, ca şi cum ar face parte din acelaşi sistem.

Rezonanţa oferă o altă explicaţie posibilă. În fizică, rezonanţa apare atunci când două sisteme care vibrează la aceeaşi frecvenţă îşi amplifică reciproc efectele — cum ar fi atunci când vocea unui cântăreţ sparge sticla prin sincronizarea frecvenţei sale vibraţionale.

Acest principiu depăşeşte obiectele. Când două persoane sunt profund conectate, emoţiile şi gândurile lor se pot alinia într-o rezonanţă similară, întărind şi amplificând experienţele celeilalte.

Experimentele care utilizează dispozitive generatoare de întâmplări aleatorii şi dispozitive concepute pentru a produce rezultate imprevizibile, cum ar fi aruncarea repetată a unei monede, sugerează că legăturile emoţionale pot influenţa modul în care acestea funcţionează. Când cuplurile legate emoţional se concentrează împreună asupra acestor aparate, rezultatele devin mai puţin aleatorii.

Aceste idei nu sunt noi. În toate culturile, religiile şi tradiţiile, iubirea este văzută ca o energie unificatoare care transcende şi leagă indivizii.

Alexander a experimentat forţa iubirii în timpul experienţei sale de moarte clinică. El a explicat că a simţit o vastă interconectare – o realitate subiacentă în care separarea este o iluzie.

„În prezenţa iubirii, am înţeles că suntem cu toţii uniţi”, a spus el. „Diviziunile pe care le vedem în viaţă – între noi şi ceilalţi, minte şi corp – dispar.”

Sursa: Epoch Times SUA