Faceţi cunoştinţă cu NGTS-1b, o planetă monstru "imposibilă"
alte articole
În jurul unei mici stele îndepărtate a fost descoperită o planetă gigantică, cele două corpuri cereşti fiind atât de disproporţionate încât nu ar trebui să existe conform teoriei formării planetare. Noul studiu este prezentat într-un document recent acceptat pentru publicare în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
Existenţa planetei „monstru“ NGTS-1b, sfidează teoriile de formare a planetelor care susţin că o planetă de această dimensiune nu se poate forma în jurul unei stele atât de mici. Potrivit acestor teorii, stelele mici pot forma cu uşurinţă planete stâncoase, dar nu adună suficient material pentru a forma planete de mărimea lui Jupiter.
Cu toate acestea, NGTS-1b este un gigant gazos; din cauza dimensiunii şi a temperaturii sale, planeta este cunoscută ca un „Jupiter fierbinte“, o clasă de planete care sunt cel puţin la fel de mari ca Jupiterul nostru, dar cu o masă mai mică cu aproximativ 20 la sută. Cu toate acestea, spre deosebire de Jupiter, NGTS-1b se află foarte aproape de steaua sa - la doar 3% din distanţa dintre Pământ şi Soare - şi completează o orbită la fiecare 2,6 zile, ceea ce înseamnă că un an pe NGTS -1b durează doi ani şi jumătate de zile pe Pământ.
În contrast, steaua gazdă este mică, cu o rază şi o masă jumătate din cea a Soarelui. Profesorul Peter Wheatley de la Universitatea din Warwick, Marea Britanie, a relatat într-un comunicat complicaţiile întâmpinate: „În afară de faptul că este o planetă monstru, NGTS-1b a fost greu de găsit, deoarece steaua mamă este mică şi slabă“.
El a explicat că "stelele mici ca această pitică roşie sunt, de fapt, cele mai comune stele din univers, deci este posibil să existe multe alte planete uriaşe care aşteptă să fie găsite".
NGTS-1b este prima planetă care a fost detectată de The Next-Generation Transit Survey (NGTS), care utilizează o matrice de 12 telescoape pentru a privi cerul.
Cercetătorii au făcut descoperirea prin monitorizarea continuă de porţiuni de cer pe timp de noapte de-a lungul multor luni de zile şi detectând lumina roşie a stelei cu camere moderne, sensibile la roşu. Ei au observat căderea luminii stelei la fiecare 2,6 zile, ceea ce înseamnă că o planetă se afla pe orbită şi bloca periodic lumina stelelor.
Folosind aceste date, au urmărit orbita planetei şi au calculat mărimea, poziţia şi masa NGTS-1b prin măsurarea vitezei radiale a stelei. De fapt, această metodă, care măsoară cât de mult se învârt stelele datorită atracţiei gravitaţionale a planetei, a fost cea mai bună metodă de măsurare a mărimii NGTS-1b.
Daniel Bayliss, autorul principal al studiului, de la Universitatea din Warwick, a declarat: „Descoperirea NGTS-1b a fost o surpriză pentru noi deoarece nu se credea că aceste planete masive puteau exista în jurul acestor stele mici, iar acum provocarea este importantă. Trebuie să descoperim cât sunt de comune aceste tipuri de planete din galaxie, iar cu noua facilitate The Next-Generation Transit Survey suntem poziţionaţi bine pentru a face exact acest lucru".
Articol ştiinţific de referinţă: WARWICK: ‘Monster’ planet discovery challenges formation theory, The research , ‘NGTS-1b: a hot Jupiter transiting an M-dwarf’, will be published in the Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
