Expresii idiomatice chinezeşti: "O inimă plină de sârguinţă"(專心致志)
În timp ce maestrul Qiu îi învăţa, studentul Ah asculta cu atenţie, fiind singurul care avea inima dedicată învăţării. Studentul Bi, se părea că ascultă, gândurile fiindu-i, totuşi, în altă parte. (Jane Ku / Epoch Times)
Cândva, demult, a trăit un maestru de şah numit Yi Qiu. Era faimos, fiind cel mai bun jucător de şah chinezesc din perioada sa. Povestea îi are ca protagonişti pe doi studenţi ai maestrului de şah.
Acestora li se predau lecţii zilnic. Într-o zi, Qiu i-a învăţat câteva tehnici importante ale jocului. Unul dintre studenţi, pe nume Ah, îl asculta foarte atent, fiind complet absorbit, dar celălalt, pe nume Bi, doar părea că ascultă, însă gândurile îi erau, de fapt, departe.
Bi se uita pe fereastră. Văzuse o gâscă pe lac şi îşi imagina cum, dacă ar fi avut un arc şi o săgeată, ar fi stăpuns gâsca, şi ar fi pregătit o cină delicioasă din ea.
Apoi şi-a dat seama că totul ţinea doar de imaginaţia lui, el fiind tot în clasă. Se simţea jalnic. Pentru o perioadă scurtă de timp, a încercat să-şi asculte maestrul care îi preda şah, până când, pe fereastră, a observat o altă gâscă. Imaginile unei gâşte rumenite au început să-l bântuie din nou.
Deşi a primit aceleaşi lecţii ca Ah, Bi nu era deloc concentrat la strategia pe care tocmai i-o predase Qiu, lăsându-şi mintea să cutreiere către o masă copioasă. Sfârşitul lecţiei l-a găsit cufundat în fantezia sa.
Maestrul Qiu observase că Bi nu fusese atent, aşa că după lecţie le-a cerut celor doi să joace o partidă de şah.
În mod natural Ah a folosit tehnicile pe care i le predase maestrul său, jucând foarte bine. Bi, în schimb, a încercat să se apere, până când, în cele din urmă, a pierdut partida.
Maestrul Qiu i-a spus: ”Dacă sârguinţa nu-ţi vine din inimă, nu vei dobândi nimic”.
Povestea de mai sus se bazează pe un pasaj din scrierea "Gaozi" de Mencius1. Mai târziu expresia 專心致志 (zhuan xin zhi zhi), care înseamnă inimă plină de devotament, a devenit o expresie idiomatică.
Notă:
- Mencius (372 – 289 î.Hr.), numit şi Mangzi, filozof faimos din istoria Chinei. Este cel mai renumit confucianist, după Confucius însuşi. Filozofia lui s-a axat, cel mai mult, pe studierea bunătăţii înnăscute a fiinţelor umane.
