Exploatarea gazelor de şist, o industrie cu multe necunoscute - studiu ştiinţific

În contextul în care giganţii energetici şi guvernele lumii fac presiuni din ce în ce mai mari pentru exploatarea gazelor de şist, un nou studiu ştiinţific arată că acest tip de exploatare este departe de a fi sigură.

Studiul, publicat de revista Frontiers in Ecology and the Environment, scoate în evidenţă faptul că măsurile de reducere a impactului exploatării gazelor de şist sunt insuficiente şi arată că cercetătorii, reprezentanţii industriei şi cei implicaţi în realizarea şi implementarea de politici de mediu "trebuie să colaboreze pentru a reduce pagubele aduse mediului prin dezvoltarea exploatărilor gazelor de şist."

În prezent, mult controversata exploatare a gazelor de şist se efectuează prin metoda fracturării hidraulice, ce presupune extragerea de gaze naturale din şisturi prin injectarea la mari adâncimi a unor compuşi chimici sub formă de emulsie. Prin această injecţie se produce fracturarea plăcilor de şist (fracturare hidraulică), eliberându-se astfel gazele captive între aceste straturi, explică autorii studiului, printre care şi Viorel Popescu, cercetător ştiinţific la Universitatea din Bucureşti. Dl Popescu, care este şi membru al universităţii canadiene Simon Fraser, Earth to Ocean Research Group, a contribuit la studiu prin evaluarea situaţiei din Statele Unite, unul din marii producători de gaze de şist

Potrivit unui comunicat al Centrului de Cercetare a Mediului şi Efectuare a Studiilor de Impact (CCMESI) din cadrul Universităţii Bucureşti, principalele rezultate ale studiului arată, potrivit cercetătorilor, că "una din cele mai mari ameninţări la adresa plantelor şi animalelor este cumularea efectelor negative generate de dezvoltarea rapidă şi pe suprafeţe mari a acestor exploatări, fiecare sondă contribuind la poluarea aerului, apei, sonoră şi luminoasă".

Implicaţiile ecologice ale exploatării gazelor de şist sunt foarte mari, susţin cercetătorii. Exploatările nu se vor reduce la câteva sonde, drumuri de acces şi conducte, ci vor transforma zonele de exploatare în regiuni unde peisajul devine industrial: “Pe măsură ce exploatarea se dezvoltă (...) pădurile şi pajiştile, care aveau în trecut suprafeţe compacte, devin mici insule separate de o reţea densă de drumuri, conducte, facilităţi de stocare şi puţuri de foraj. Natura pierde în reprezentare, peisajul, implicaţiile ecologice fiind foarte mari.”

"Determinarea impactului asupra mediului generat de deversări accidentale de substanţe de injecţie prin ruperea conductelor de foraj sau alte accidente asociate exploatării gazelor de şist trebuie să fie tratată ca o prioritate majoră", mai scriu autorii studiului.

Cercetătorii avertizează că, în pofida faptului că operaţiunile de fracturare hidraulică pentru extragerea petrolului şi/sau a gazelor de şist au crescut de 700 de ori în SUA comparativ cu anul 2007, efectul acestei tehnologii asupra mediului nu este bine cunoscut.

"Lipsesc în special date de calitate bună, certe, privind eliberarea de contaminanţi în mediu. Aceste date sunt necesare pentru a elabora strategii de reducere a efectelor acestei tehnologii înainte ca degradarea mediului să fie ireversibilă", avertizează cercetătorii, care reclamă secretomania firmelor gazifere.

Este responsabilitatea noastră să ne gândim la efectele viitoare. De exemplu, în Canada, pentru a transporta gazul din nord-estul provinciei British Columbia la cele 16 fabrici de lichefiere a gazului natural propuse spre construire, vor trebui realizate mii de kilometri de conducte, infrastructură rutieră, terminale în porturi. Aceste lucruri adaugă efecte negative la impactul fracturării hidraulice. Nu trebuie să ne limităm la a evalua impactul fiecărui proiect în parte, ci să evaluăm efectele

"Nu există date publice şi de încredere privind accidentele de exploatare, stocarea apelor uzate şi a fluidelor de fracturare. Acest lucru reprezintă un impediment major pentru înţelegerea efectelor asupra mediului. Doar 5 din cele 24 de state americane cu exploatări de gaze de şist au baze de date publice referitoare la accidente de exploatare", se afirmă într-un comunicat al Universităţii Bucureşti - Centrul de Cercetare a Mediului şi Efectuare a Studiilor de Impact.

După ce au studiat documentaţiile privind substanţele chimice utilizate la 150 de puţuri din primele 3 state americane ca producţie şi au ajuns la concluzia că 2 din 3 puţuri utilizează cel puţin o substanţă periculoasă nedeclarată, în timp ce alte puţuri utilizează fluide de injecţie cu 20 sau mai multe substanţe nedeclarate, autorii studiului au ajuns la concluzia că standardele folosite de industrie sunt arbitrare, depinzând de interesele producătorilor.

"Opacitatea industriei este deosebit de îngrijorătoare, ţinând cont de faptul că fluidele de injecţie şi apele uzate pot conţine substanţe carcinogene şi radioactive", trag un puternic semnal de alarmă autorii studiului.

Cercetătorii reamintesc că istoria recentă ne-a oferit suficiente lecţii despre consecinţele nocive ale exploatării resurselor fără a cunoaşte efectele asupra mediului, pentru a mai risca a ne lansa orbeşte în exploatarea gazelor de şist. “Exemplele din trecut referitoare la extragerea resurselor la scara mare – construirea de baraje mari, exploatarea intensivă a pădurii, plantaţiile intensive pentru biocombustibil – au arătat că exploatarea resurselor fără a cunoaşte bine efectele asupra mediului are consecinţe pe care generaţiile viitoare le vor plăti scump, deseori impactul fiind ireversibil”, spune Maureen Ryan, cercetător la University of Washington, School of Environmental and Forest Sciences.

“Este responsabilitatea noastră să ne gândim la efectele viitoare. De exemplu, în Canada, pentru a transporta gazul din nord-estul provinciei British Columbia la cele 16 fabrici de lichefiere a gazului natural propuse a fi construite vor trebui realizate mii de kilometri de conducte, infrastructură rutieră, terminale în porturi. Aceste lucruri adaugă efecte negative la impactul fracturării hidraulice. Nu trebuie să ne limităm la a evalua impactul fiecărui proiect în parte, ci să evaluăm efectele industriei ca un întreg. Abia atunci vom avea o imagine completă a costurilor de mediu pe care societatea trebuie să le plătească pentru dezvoltarea exploatării gazelor de şist“, mai susţin autorii studiului.

Studiul Ecological impacts of hydraulic fracturing: Research priorities and knowledge gaps. Frontiers in Ecology and the Environment, avându-i ca autori pe S. Souther, M. Tingley, V.D. Popescu, D. Hayman, T. Graves, M. Ryan, B. Hartl, K. Terrell, poate fi citit la http://portiledefier.ro/ccmesi/wp-content/uploads/2014/08/Fracking_FEE.pdf