Expertă: "Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu poate fi oprit decât prin înfrângerea Rusiei, altminteri ne vom lupta la noi acasă"

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu poate fi oprit decât prin înfrângerea Rusiei, altminteri ne vom lupta la noi acasă, avertizează Otilia Nuţu, expertă în energie în cadrul Expert Forum.

Nuţu punctează faptul că economia Rusiei funcţionează acum în logica războiului, că Rusia se va reînarma, iar o Europă care se întoarce la afaceri cu Rusia şi eventual să o şi ajute să-şi reconstruiască economia, ca în anii 1990, practic se autosabotează oferindu-i lui Putin premizele pentru viitoare atacuri.

"Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu poate fi oprit decât prin înfrângerea Rusiei, altminteri ne vom lupta la noi acasă.

Să presupunem că, aşa cum se discută, s-ar ajunge la un acord de pace sau măcar la un armistiţiu.

Economiştii şi analiştii ruşi sunt de acord că Rusia ar avea nevoie de un pic de respiro, pentru că are nevoie să-şi refacă o parte din potenţialul pierdut, să-şi antreneze un pic noii mobilizaţi şi să-şi mai refacă din stocurile de armament distruse.

Tot ei mai spun că lui Putin nu i-ar conveni însă ca militarii mobilizaţi să se întoarcă acasă, pentru că nişte sute de mii de oameni, mulţi traumatizaţi de război, mulţi cu arme luate de pe front, mulţi infractori eliberaţi din puşcării, ar fi o uriaşă problemă pentru stabilitatea socială — dacă nu chiar pentru regim. Sunt deja multe cazuri de foşti soldaţi care s-au întors acasă şi au comis noi infracţiuni, de la jafuri la crime; 'eroii Operaţiunii Militare Speciale' sunt detestaţi şi temuţi de populaţia civilă. Ce-i trebuie lui Putin aşa ceva?

Dar dincolo de asta, unii economişti estimează că numărul celor care au de-a face cu războiul — fie soldaţi, fie angajaţi în industria militară şi industriile conexe — au ajuns pe la 20-30 de milioane. Ce s-ar întâmpla dacă războiul se încheie mâine? Se închid brusc toate fabricile de armament, revin toţi oamenii brusc la ocupaţiile de dinainte, în economia de dinainte, în fabricile de dinainte? Ne putem întoarce la 21 februarie 2022 ca şi când ultimii 3 ani jumate n-ar fi existat?

În condiţiile în care de mai bine de 3 ani economia reală civilă a fost secătuită de resurse, redistribuite către război? Imposibil: industria militară va continua să producă arme, militarii vor rămâne mobilizaţi într-o formă sau alta ca să nu se întoarcă acasă şi să nu mai fie de găsit, Rusia se va reînarma. Să închizi atâta industrie dintr-odată ar fi un mare şoc, să ne aducem aminte de tranziţia noastră în anii 1990 şi s-o înmulţim cu zece.

În timpul ăsta, dacă e linişte, ce va face Europa? Va continua oare să dea arme şi bani Ucrainei? Sau va respira uşurată, e linişte, hai să ne întoarcem la ale noastre? Răspunsul nu e greu de ghicit. Fiecare politician din UE se gândeşte doar la următoarele alegeri şi la ce le cer propriii alegători şi propriile economii, cu atenţia unui fluture de-o zi.

Există deja voci care şoptesc că poate ne vom întoarce la afaceri cu Rusia, până la urmă, gaz ieftin, nu? Eventual, mai încolo poate să ajutăm Rusia să-şi reconstruiască economia, ca în anii 1990, că suntem buni şi proşti. Ca o paranteză, asta e o idee susţinută şi de firava opoziţie rusă, Прекрасная Россия будущего, minunata Rusie a viitorului, aflată undeva la orizont şi, ca orizontul, niciodată de atins.

Ne vom trezi peste 2-3 ani cu o Rusie reînarmată, fără nicio schimbare de priorităţi, fără pierderea ambiţiilor imperiale, cu un Putin în continuare la putere — el sau unul din aceeaşi plămadă — şi o Europă care se gândeşte la cu totul şi cu totul altceva. Şi o vom lua de la capăt — cu aceleaşi ezitări, dileme, oare ne permitem ca bani, oare nu escaladăm samd.

Oamenii uită că după Războiul Rece Rusia n-a fost niciodată paşnică. A fost slabă, nu paşnică. O perioadă n-a mai fost o ameninţare directă pentru noi, dar pe tot parcursul anilor 1990 a fost tot agresivă şi tot cu ambiţii imperiale, nu sub Putin, ci sub Elţîn. A atacat Moldova, a făcut în Cecenia exact ce face acum în Ucraina, a subminat tot ce putea submina în ţările din jur, să nu devină pe deplin suverane — de la tăiatul gazului la dezinformare, presiuni politice, sabotaj.

Niciodată Rusia n-a avut vreun moment de reflecţie asupra crimelor comise în comunism. Niciodată n-a admis pactul cu Hitler din 1939 — cum, n-a fost de partea învingătorilor? Niciodată la conducerea Rusiei nu s-a aflat altcineva decât tot vechea clasă de kaghebişti şi nomenclaturişti. Pur şi simplu Rusia, spre norocul nostru temporar, n-a mai avut forţa economică să fie o ameninţare pentru ţările din estul Europei.

Dar ţările din estul Europei au văzut că ambiţiile ruseşti au fost doar puţin puse pe pauză şi de aceea s-au şi grăbit să intre în NATO. Nu ca să 'irite Rusia', ci ca să se apere de Rusia când va deveni din nou o ameninţare — exact ce s-a întâmplat.

Economia Rusiei s-a prăbuşit în anii 1990 din mai multe cauze, dar una din ele a fost şi că economia URSS fusese o economie planificată de război, în 'cursa pentru înarmare' cu SUA. În URSS, producţia civilă era aproape exclusiv un produs secundar al celei de război. După 1991, industria militară n-a putut fi transformată în industrie civilă, din bombe să facă ventilatoare, deşi s-a încercat chiar asta, dar a dat faliment.

Avem azi în faţă două variante. Fie Rusia pierde şi intră din nou în faliment — şi o lăsăm acolo, fără 'reset-uri', fără 'Wandel durch Handel' şi alte prostii cu care ne-am mai împuşcat o dată în picior, ceea ce ne mai dă nouă nişte decenii de pace. Fie singura ei misiune va fi înarmarea împotriva noastră şi ambiţia refacerii imperiului.

Ce alegem?", scrie, pe Facebook, Nuţu.