EXCLUSIV. Expertă ucraineană: ”UE nu trebuia să lege asocierea Ucrainei de cazul Timoşenko (interviu)

Protestatarii împotriva renunţării la parafarea acordurilor cu UE au refăcut baricadele pe străzile Kievului, înlăturate recent de forţele de ordine. În plan politic comisarul european pentru extindere şi politica de vecinătate Ştefan Fuele a promis că UE va acorda ajutoare financiare mai mari Kievului dacă semnează acordurile. Vicepremierul Serghei Arbuzov a declarat că Ucraina va semna acordul de asociere, dar nu a indicat un termen clar. ”UE nu trebuia să lege Acordul de Asociere de cazul Timoşenko. Aceasta a fost prima greşeală. În al doilea rând, documentul ar fi trebuit să fie semnat imediat ce era gata, nu să se aştepte o ocazie festivă precum summitul de la Vilnius”, explică cercetătoarea Aliona Getmanchuk într-un interviu acordat Epoch Times.

Cum explicaţi faptul că Ucraina a renunţat la semnarea acordurilor de la Vilnius, cedând presiunilor Moscovei?

Din punctul meu de vedere sunt trei explicaţii principale – banii, alegerile şi securitatea. Ucraina se află acum pe locul 3 în lume în clasamentul ţărilor care riscă să intre în incapacitate de plată. Guvernul ucrainean are nevoie de foarte mulţi bani, repede şi fără angajamente şi condiţii serioase. Kievul trebuie să facă o alegere geopolitică finală, prin creşterea preţului la gaz, cerinţa FMI pentru a-i acorda următorul împrumut.

Preşedintele în funcţie are de asemenea nevoie de bani pentru a fi reales în 2015. Este mult mai uşor să fii reales făcând câţiva paşi populişti precum creşterea salariilor şi pensiilor, decât prin modernizarea unei ţări şi implementarea reformelor specificate în Acordul de Asociere cu UE care pot aduce beneficii doar pe termen mediu şi lung. Ultimul motiv este securitatea politică şi personală a preşedintelui şi a familiei sale în cazul în care va pierde următoarele alegeri prezidenţiale.

Ce consecinţe va avea decizia lui Ianukovici, în opinia Dvs?

Principalele efecte ale deciziei sale sunt instabilitatea politică şi puternica polarizare sau chiar radicalizare a societăţii, la care asistăm în prezent în piaţa centrală din capitala ucraineană (aşa numitul EuroMaidan) şi în alte oraşe.

Nu-mi amintesc ca vreodată în istoria Ucrainei independente să fi fost atâtea discuţii convingătoare despre posibilitatea ruperii ţării. Iar acesta este unul dintre rezultatele actualei politici a lui Ianukovici.

De ce a refuzat Ianukovici s-o elibereze pe Iulia Timoşenko, aşa cum îi cerea UE? Tot se mai teme de ea ca adversar în alegeri?

Da, participarea lui Timoşenko la alegerile prezidenţiale nu este conformă cu planurile lui Ianukovici. În al doilea rând, permisiunea dată lui Timoşenko de a pleca în Germania la tratament ar putea fi interpretată în opinia sa că o slăbiciune a preşedintelui în funcţie. El încearcă în toate felurile posibile să–şi demonstreze puterea pe care o are asupra opoziţiei, asupra Occidentului şi chiar asupra lui Putin (chiar dacă această încercare este cel mai mare eşec) .

Cazul Timoşenko nu este o bătălie între bine şi rău al unei femei ”pro-europene şi democrate” versus Ianukovici ”autocratul şi pro-rusul”, cum cred unii din Occident. Iulia Timoşenko nu este un simbol al democraţiei ucrainene şi nici al opţiunii europene a Ucrainei.

Au decis oligarhii ucraineni care au afaceri în Rusia că protejarea acestora este mai importantă decât să intre pe piaţa europeană prin acordurile privind zona de liber schimb?

Depinde despre cine vorbim. Unii dintre ei sunt pregătiţi să sacrifice piaţa rusească în parte pentru “viitorul copiilor lor” ( principalul argument al majorităţii susţinătorilor integrării în UE).

S-a temut Ianukovici că prin alienarea Rusiei, prin parafarea acordurilor de la Vilnius, îşi va diminua şansele de a fi reales?

Nu cred că protestatarii vor pleca acasă fără să obţină concesii substanţiale din partea autorităţilor. Oamenii care participă la Euromaidan şi-l susţin activ înţeleg că dacă pierd acum, se vor confrunta că represiune şi represalii în ajunul alegerilor prezidenţiale.

Este evident că se teme să piardă sprijinul Rusiei în Ucraina de sud-est, principalul lui bazin electoral. De asemenea, îi e frică că Rusia va susţine un alt candidat “pro-rus” care ar putea să fure ceva voturi lui Ianukovici.

Credeţi că Ucraina se va alătura Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, acum că a renunţat la drumul european?

Orice este posibil din cauza politicii impredictibile şi ilogice promovate de actualul preşedinte.

Ce greşeli a făcut UE în relaţia cu Ucraina, în opinia Dvs.? A fost oferta europeană mai puţin atractivă decât cea rusească?

UE nu trebuia să lege Acordul de Asociere de cazul Timoşenko. Aceasta a fost prima greşeală. În al doilea rând, documentul ar fi trebuit să fie semnat imediat ce era gata, nu să se aştepte o ocazie festivă precum summitul de la Vilnius. Este important ca UE să evite repetarea acestei greşeli în contextual semnării acordului cu Republica Moldova. Acesta trebuie semnat imediat ce este elaborat, fără un lung anunţ şi PR inutil, chiar dacă ambele ţări vor asta.

Ce perspective vedeţi pentru actuala mişcare de protest?

Nu cred că protestatarii vor pleca acasă fără să obţină concesii substanţiale din partea autorităţilor. Permanenta demonstraţie de forţă din partea lui Ianukovici şi a echipei sale şi absenţa oricărei intenţii reale de a avea un dialog sunt interpretate de oameni ca o declaraţie de război faţă de toţi cei care nu sunt de acord cu politicile sale.

Oamenii care participă la Euromaidan şi-l susţin activ înţeleg că dacă pierd acum, se vor confrunta că represiune şi represalii în ajunul alegerilor prezidenţiale. Potrivit unui sondaj realizat de fundaţia “Democratic Initiatives”, 72% dintre protestatari sunt pregătiţi să rămână în stradă atât cât este nevoie.

Dar care este profilul demonstranţilor?

50% dintre ei sunt rezidenţi ai Kievului, 92% dintre cei care au venit din restul ţării la Kiev au făcut-o pe cont propriu , iar doar 2% au fost organizaţi de partidele politice din opoziţie. 49% dintre protestatari sunt ucraineni cu vârste cuprinse între 30 şi 54 de ani, 9% sunt oameni de afaceri şi 8% sunt directori de firme.

Aliona Getmanchuk este director al think-tank-ului Institute of World Policy din Kiev.