EXCLUSIV. Bodea comentează subiectele care au stârnit valul anti-Iohannis

Noul preşedinte al României a citit marţi un discurs în faţa plenului CSM, ocazie cu care a reuşit să producă instantaneu valuri de dezamăgire, îngrijorare şi revoltă din partea celor care l-au votat. În discursul său, Iohannis vorbea, într-un limbaj de lemn, printre altele, despre ridicarea MCV până la sfârşitul lui 2015, oprirea scurgerilor de informaţii din dosare în presă, prezenţa Procurorului General în şedinţele CSAT, subliniind totodată că Justiţia nu este o "supraputere."

"Nici el, nici cei ce i-au scris textul nu au ştiut să comunice pe limba oamenilor. Din păcate, prin administraţiile prezidenţiale şi guvernamentale e la mare preţ limba de lemn. Limbajul academic e util doar printre academicieni. Un politician trebuie să vorbească pe limba românilor, cu gândul la ei... Vina lui e că se lasă împins spre un discurs oficios şi tern. Vina celor din jurul lui e că uită faptul că el a câştigat Preşedinţia României, nu a Academiei de limbă de lemn. Habar nu am cine le-a produs. Mihalache, teoretic, doar gestionează consilierii, deci poate fi o producţie a unei echipe de acolo", a declarat miercuri, în cadrul unui interviu pentru Epoch Times, senatorul PNL Cristian Bodea.

Renunţarea la MCV, Telejustiţia, Procurorul General în CSAT şi Justiţia ca Supraputere - o altă viziune

Întrebat cum comentează propunerea lui Iohannis privind introducerea procurorului general în CSAT, senatorul a replicat că nu înţelege motivaţia pentru care ar fi nevoie şi de participarea acestuia: "Nu e clar de ce e nevoie de el acolo. Ministrul Justiţiei ce mai face atunci? Probabil că o fi vrut Iohannis să facă un gest de superbunăvoinţă faţă de Justiţie. Altfel, mi se pare un artificiu inutil."

Iar scurgerile de informaţii despre care vorbea preşedintele sunt fireşti într-o democraţie, este de părere Cristian Bodea, adăugând că acestea nu au loc doar în Justiţie.

"Smiorcăiala asta că se dă prea mult la presă e o prostie şi dovedeşte tendinţa dictatorială a unor şmecheri ce se pretind politicieni. Un politician serios şi decent nu ar trebui să se teamă de scurgeri de informaţii, pentru că nu ar trebui să aibă nimic de ascuns. Dacă punem pumnul în gura presei, ce ne mai deosebeşte de o dictatură? Dar politica românească e plină de ciobani...", a fost reacţia senatorului, el însuşi fost jurnalist în tinereţe.

Cât despre ridicarea MCV şi accesul în Spaţiul Schengen, despre care vorbea Iohannis, Bodea le consideră nimic altceva decât nişte "vise frumoase", spre care trebuie însă să facem paşi concreţi şi să depunem efort:

"Ar fi de preferat ca preşedintele lucrului bine făcut să nu se hazardeze să anunţe deziderate fără să şi arate un program concret de realizare a lor. Observ un fel de asalt mediatic din partea noului preşedinte, de parcă s-ar tot grăbi să marcheze puncte mediatice. Eu l-aş sfătui să se reîntoarcă la stilul domol ardelenesc, să nu se mai lase influenţat de agitaţia dâmboviţeană a celor ce-l înconjoară. Mai întâi planurile, apoi comunicările. Campania e gata, acum e vremea lucrului care trebuie să vorbească de la sine".

Cristian Bodea a arătat şi cele două motive pentru care România nu poate încă atinge cele două obiective: 1. cei ce au condus sistemul politic românesc au făcut tot posibilul să ţină sub control Justiţia. Prin legi şi bani. 2. cei ce au condus sistemul Justiţiar românesc s-au lăsat controlaţi şi cumpăraţi de către politicieni şi afacerişti. De către cei corupţi, bineînţeles, care furau la rândul lor, ca să aibă de unde da.

"Nu putem tot acuza şi înjura politicienii, fără să îi vedem şi pe cei ce s-au lăsat corupţi pentru a închide ochii. Nu există corupţie cu doar un sigur vinovat. Unul dă şpaga, altul o ia şi un al treilea, cel ce stă de pază, închide ochii. Aşadar, corupţia nu e o boală doar a politicienilor români, ci a întregii societăţi româneşti. La care au fost complici până de curând, pe lângă politicieni şi oamenii de afaceri, şi poliţiştii şi procurorii şi judecătorii. La fel cum au fost şi cetăţenii şi jurnaliştii. Dacă nu recunoaştem asta, facem curăţenie doar la politicieni şi lăsăm bolnave celelalte sisteme.

Sunt de acord să fie închişi sau pedepsiţi toţi politicienii corupţi, dar musai trebuie să îi vedem lângă ei şi pe cei cu care au colaborat. Din justiţie, poliţie, presă, mediul de afaceri... asta ar fi justiţie dreaptă şi sănătoasă. Altfel, e doar una demonstrativă, de ochii lumii...", a opinat senatorul PNL.

În viziunea acestuia, pe parcursul anului 2014 s-a creat impresia că Justiţia a devenit o Supraputere, iar "avântul şi efervescenţa cu care a făcut arestări pe bandă sunt incontestabile", ceea ce este, de altfel, un lucru foarte bun.

"După atâţia ani de stat capră în faţa politicienilor, câinii Justiţiei aveau de recuperat. O putem asimila cu o revoluţie, iar în astfel de momente excesele sunt inevitabile. Oricum, senzaţia de tăvălug justiţiar e plăcută pentru cetăţean şi jurnalist, înfricoşătoare pentru corupţi, dar îngrijorătoare pentru un observator obiectiv. Starea naturală a unei societăţi nu este revoluţia continuă, ci echilibrul puterilor. De aceea, cei ce fac justiţie în România trebuie să facă o auto-analiză şi să îşi regleze tirul pentru a nu transforma România dintr-o dictatură guvernamentală (Ponta-PSD) într-una judecătorească. Iar preşedintele ţării, ca arbitru şi mediator între Puteri, trebuie să vină cu soluţii pentru a ameliora conflictul între partea politică şi justiţie. Soluţii de reformă şi corectare pentru ambele tabere", a afirmat acesta.

Rugat să elaboreze pe tema revoluţiei la care face referire, politicianul a explicat: "E clar că s-a dat drumul la "câinii justiţiei". Nu îmi e foarte clar cine şi cum a făcut-o şi poate nu e momentul să speculăm prea mult pe tema asta. După zece ani de ascuns gunoiul sub preşul justiţiar, procurorii şi judecătorii sunt liberi să se ia de orice politician. Asta e o revoluţie pentru România. Iar revoluţiile sunt de obicei violente. Revoluţionarii se ambalează, devin ca un tăvălug şi calcă totul în picioare de dragul idealului lor. Numai că, de obicei, revoluţiile tind să facă victime colaterale. Pentru că sunt oarbe. Exaltarea orbeşte ochii raţiunii.

De aceea spun că se trage după lupi cu tunul. Dar e nevoie ca Justiţia să îşi regleze singură armamentul. Carabina cu lunetă, silenţioasă şi precisă, ar trebui să fie arma lor preferată. Altfel, tunul va omorî inevitabil şi căprioarele, nu numai lupii... De exemplu, măsura arestării preventive e folosită în exces. Probabil ca să îi sperie şi să îi facă să mărturisească tot. Dar ea ar trebui folosită doar ca măsură de a împiedica un criminal să mai facă crime până la judecata finală. Ori, e o diferenţă totuşi între un corupt şi un criminal în serie. Procurorul trebuie să aducă dovezi clare, nu să îl închidă pe politician cu siguranţă că e sigur hoţ.

Cât despre căprioare... dacă justiţiarii se avântă prea tare, există riscul să ancheteze şi aresteze aproape fiecare politician. E destul să facă unul o declaraţie că ţi-a dat şpagă. Te arestează preventiv, te terfeleşte prin presă ani la rând şi la final degeaba eşti achitat când ţi s-a pus amprenta gratuit. De aceea, trebuie raţiune şi prudenţă. Sunt la mijloc vieţi şi cariere. Decât să distrugem un om nevinovat mai bine scapă un corupt. Nu suntem în stare de război să sacrificăm oameni cu orice preţ. Există o limită. Şi e de datoria justiţiarilor să găsească metode mai elegante şi eficiente pentru a face operaţiile de excizie a elementelor corupte. Nu amputăm tot piciorul pentru că genunchiul e cu probleme.

Procurorul şi Poliţistul se presupune că sunt oameni inteligenţi. Să caute probe şi să demonteze şmecheriile hoţului. Inteligent, nu prin forţă brută, ca la Inchiziţie. Iar dacă fac o cercetare şi nu găsesc probe, să lase omul în pace până apar indicii noi. De aceea spun că e bună direcţia pe care merge Justiţia, dar trebuie să îşi regleze tirul şi armamentul."