Iohannis, trenuri, bivoli. Un an greu
Am mai scris-o - anul asta începe prost! Prima ştire semnificativă pe 2015 era despre un tren care a intrat într-o cireadă de bivoli.
Parcă un făcut. Nu s-au terminat bine drajeurile de Colebil, şi auzi că Iohannis a deschis gura, din care au sărit două lucruri ciudate rău: că MCV-ul ar trebui aruncat pe geam şi că Justiţia nu trebuie să fie o superputere.
Mai întâi partea cu supraputerea.
După 25 de ani de crime şi ţepe rămase îndeobşte nepedepsite, comise cu enorm tupeu de gaşca de mafioţi cunoscuţi generic sub numele de Putere, a numi Justiţia “supraputere” este halucinant. N-am reuşit să avem un vinovat pentru Decembrie, Iunie, Septembrie şi toate celelalte mineriade, şi nici pentru cei 24 de ani de jaf, care ne-a sărăcit până într-acolo încât să ne lăsăm familiile în ţară şi să plecăm în bejenie. CE SUPRAPUTERE?
Când o asemenea caracterizare este făcută de un preşedinte proaspăt ales, ajuns pe val tocmai datorită scârbei care a cuprins populaţia la adresa sus-numitei Puteri, lucrurile se complică rău. N-ar fi vorba numai de faptul că omul trage hăis. Te întrebi dacă înţelege de ce a fost pus acolo.
Când locul în care este scos "porumbelul coabitării" este tocmai CSM, instituţie creată pentru a veghea la funcţionarea Justiţiei, afirmaţia respectivă devine brusc recomandare, ca să nu zic ingerinţă.
Când panseul este emis de Iohannis exact în ziua în care tocmai se examina cererea lui Voiculescu, Dan, de a fenta încă o dată supraputerea asta de care vorbeşte Primul Sibian al ţării... încep să-ţi zboare prin cap tot felul de întrebări despre porecla de "premier Grivco" primită anterior.
Despre MCV, afirmaţia este atât de şocantă încât nu ai ce să scrii. MCV-ul a fost introdus tocmai pentru că cei care aruncă cu bani în România să aibă un mecanism de control – chiar şi aşa fragil – asupra furturilor şi maşinăriilor mafiote ale găştii de la Putere.
Datorită MCV administraţia de la Bucureşti a făcut paşi înainte în independenţa Justiţiei, în combaterea corupţiei, lucruri fundamentale nu doar pentru UE, ci în primul rând pentru noi, cei din România. S-a spus că suntem o ţară de rangul doi în Europa şi că MCV-ul ar fi evidenţa pentru acest lucru. Nimic mai adevărat. Dar vinovaţi pentru asta nu sunt europenii ci noi, care nu reuşim să "emanăm" la conducere decât rebuturi mafiote. Dacă ţara asta ar fi un model de corectitudine, evident, MCV-ul s-ar prăbuşi ca un castel de cărţi de joc.
Dacă aşa stau lucrurile, de ce te-ai apuca pe de o parte să o faci pe pro-europeanul, şi pe de altă parte să dai jos unul dintre puţinele frâie care mai ţine lucrurile într-o oarecare iluzie de normalitate. Şi cui i-ar folosi?
Recentele gafe ale lui Iohannis nu mai pot fi atribuite consilierilor scandalos de apropiaţi de PSD, sau neştiinţei sale într-ale statului.
Apoi nu sunt incidente izolate, ci o serie, într-o singură direcţie. Numiri de consilieri, imixtiune în alegerea preşedintelui PNL, directive date Justiţiei la alegerea conducerii CSM.
Faptul că proaspăt-unsa preşedintă Gorghiu a dat fuga la A3 să se explice nu este nici el doar un fenomen bizar.
Partidul din care se trage Iohannis este tot ăla - cel care face alianţe ba cu PSD-ul ba cu PDL-ul, schimbând partenerii ca pe ciorapi. Şi nu idealurile par să-i arunce pe stimabili în luptă, ci vânturi putrede din afară, sau meschine interese de moment, ale căror note de plată ne vin nouă şi copiilor noştri.
Răposatul domn Coposu avea dreptate în anii ’90: după 25 de ani avem FSN şi la stânga şi la dreapta. Orice votăm, votăm împotriva noastră.
Singura ieşire din această situaţie exasperantă nu mai este decât recrearea, din temelii, a unei noi clase politice, care să nu aibă nimic de-a face cu mlaştina urât mirositoare numită Politica din România. Frustrarea tinerilor care nu voiau să iasă la vot la europarlamentare este absolut de înţeles - deşi nu este o soluţie.
Nu-mi rămâne decât să sper că anul acesta va fi până la capăt unul început sub semnul acceleratului care intră într-o cireadă de bivoli, "parcaţi" pe linia ferată.
