Evoluţia - este selecţia complet firească?

Teoria evoluţiei, care a apărut aproape cu 150 de ani în urmă, a avut o influenţă enormă asupra gândirii şi concepţiilor în lumea contemporană. Ce afirmă totuşi teoria evoluţiei şi cum ne afectează ea vieţile?

Teoria evoluţiei lui Darwin, reprezentând pentru mulţi teoria care explică modul în care speciile de plante şi animale de pe Pământ au ajuns la diversitate, a pătruns în conştiinţa societăţii în mod constant, fiind astăzi teoria de bază pentru cercetările biologice. În ce constă această teorie şi care este provocarea pentru noi şi pentru ea însăşi?

Geologul şi colecţionarul britanic Charles Darwin (1809-1882) a studiat teologia, biologia şi geologia. După absolvirea şcolii, Darwin a întreprins o călătorie de 5 ani în America de Sud la bordul vaporului "Beagle". În timpul călătoriei a fost frapat de diversitatea organismelor, pe care le-a descoperit acolo. Datorită acestora şi întrebărilor care au apărut ca urmare, Darwin a hotărât să se dedice studiului florei şi faunei. În 1838, la doi ani după întoarcerea din călătorie, a început să lucreze la teoria evoluţiei, care explică dezvoltarea speciilor ca pe un proces de "selecţie naturală" realizată de natură.

Potrivit teoriei selecţiei naturale, toate speciile de pe planeta noastră au evoluat pe parcursul a milioane de ani. In procesul de dezvoltare, cele mai adaptate specii la mediu supravieţuiesc şi se reproduc. Ele transmit informaţiile lor genetice mai multor moştenitori şi frecvenţa de transmitere a acestora este în permanentă creştere în rândul populaţiei. Astfel, conform lui Darwin, fiecare generaţie nouă a populaţiei are o şansă mai mare de supravieţuire. Cum se explică acest mecanism, în cazul în care există modificări în informaţiile genetice, care permit respectivei populaţii să se dezvolte? Pentru a răspunde la aceste întrebări, Darwin a propus o teorie pentru înţelegerea acestor schimbări - un proces de mutaţie genetică, care este de fapt o eroare in procesul de copiere a informaţiei genetice. Modificările dezordonate în moleculele de ADN, se transmit următoarei generaţii.

Darwin nu se grăbea să facă publică teoria sa. Timp de 21 de ani de la înaintarea ipotezei sale, el continuă să lucreze la aceasta şi a explorat aproximativ 10.000 de specii. Se temea să o publice, fiind prea îndrăzneaţă, revoluţionară, nu din cauză că descria procesul de evoluţie, ci fiindcă, în conformitate cu această teorie, evoluţia vieţii pe Pământ nu mai era creaţia unei Puteri Supreme. Abia în 1859, după ce Darwin a aflat că prietenul său Alfred Wallace este autorul unui articol cu concluzii similare, a publicat cartea sa "Originea speciilor" făcând senzaţie în societate.

După 12 ani, Darwin a provocat o senzaţie şi mai mare, publicând cartea "Originea omului". În această carte, el a mers şi mai departe, dezvoltând teoria sa, concentrându-se în principal pe originile rasei umane. A aşteptat 18 ani, fără să îndrăznească să publice concluziile sale. În noua carte se spune că omul şi maimuţa au un strămoş comun.

Este important să ne reamintim că Darwin a publicat teoria sa în anii când lumea occidentală, în special Europa, s-a eliberat de hegemonia Bisericii, care încerca cu forţa să-şi impună punctul de vedere. Oamenii de ştiinţă şi filosofii au îmbrăţişat cu entuziasm teoria lui Darwin, care, în opinia lor, provoca biserica şi explica unele lucruri fără participare divină.

Trebuie de menţionat faptul că, pe parcursul anilor au apărut suplimente la teoria sa, precum şi alte ipoteze, care susţin aceeaşi idee. Cea mai importantă dintre acestea a fost numită "sinteza modernă a evoluţiei". Această teorie a fost elaborată în 1936-1947. Astfel, astăzi, după un proces lung şi complicat de recunoaştere şi armonizare a teoriei cu diferite constatări şi descoperiri, de la mijlocul secolului XX, teoria selecţiei naturale a lui Darwin a fost acceptată în lumea ştiinţifică drept o explicaţie acceptabilă a procesului de dezvoltare.

Poate că există o anumită forţă călăuzitoare?

În ultimii ani, s-a dezvoltat o altă teorie numită „Concepţia Inteligentă” (CI). Această teorie presupune că procesul de evoluţie, reflectat în natură, este direcţionat nu de întâmplare, ci de o inteligenţă invizibilă, care acţionează ca o forţă călăuzitoare în dezvoltarea proceselor istorice. Această teorie nu se leagă direct de Dumnezeu (al diferitor religii), şi nu presupune că lumea a fost creată cu câteva mii de ani în urmă, similar descrierilor din „Geneza” (prima carte a Torei). Potrivit acestei doctrine, procesul de dezvoltare, pe care îl observăm, este bine planificat de o forţă care ghidează procesul de dezvoltare, astfel încât micşorează procesul lung de evoluţie şi intervine în acesta.

Deşi iniţial la baza teoriei „Concepţia Inteligentă” erau factori religioşi, de-a lungul anilor s-au alăturat acesteia şi savanţi de renume. În legătură cu dovezile acumulate, care explică descoperirile arheologice şi biologice, şi în special în legătură cu absenţa unor date clare care ar confirma teoria lui Darwin ("verigile lipsă" în teoria lui), aceşti savanţi au ajuns la concluzia că teoria lui Darwin este greşită. Ei sugerează că această teorie nu poate explica toate procesele complexe ascunse în lumea biologică bogată din jurul nostru. În plus, în încercarea de a ignora procesele complexe de dezvoltare, care au avut loc în istorie, se denotă lacune, punând sub semnul întrebării capacitatea sa de a ignora procesul de dezvoltare în integritatea sa.

Veriga lipsă

În ceea ce priveşte procesul de dezvoltare umană, este demn de remarcat faptul că există multe goluri în teoria lui Darwin. Dacă acest proces este asociat cu dezvoltarea, trebuie să existe etapele de tranziţie de la strămoşul maimuţă la omul modern - homosapiens. Cu toate acestea, până în prezent nu a fost găsite dovezi ale acestei perioade de tranziţie, care, conform teoriei ar fi durat milioane de ani. Adepţii lui Darwin nu au fost în măsură să dovedească existenţa lanţului care leagă maimuţa străveche de omul modern. Deşi uneori există anunţuri că a fost descoperită veriga lipsă, după o anumită perioadă de timp, toate s-au dovedit a fi „alarme false”.

Cel mai celebru exemplu de „verigă lipsă” este "Lucy". Lucy este un schelet de femeie descoperit în 1978 în Etiopia, cu vârsta aproximativă de 3,2 milioane de ani. Timp de mulţi ani Lucy a fost considerată "veriga lipsă" dintre maimuţă şi om. Se spera că este o dovadă suficientă a teoriei evoluţiei, deşi această constatare a fost singulară în lanţul de tranziţie de la maimuţă la om, care trebuia să fie graduală şi lungă. În 2007 s-a stabilit că "Lucy" nu face parte din lanţul procesului de dezvoltare a omului modern, ci este o subspecie distinctă a omului.

Până în prezent, este clar că există o incertitudine în legătură cu tot ceea ce se referă la teoria de evoluţie a omului din maimuţe. Se pare că este vorba nu de un lanţ, în care lipseşte o verigă, ci un întreg mozaic din care lipsesc multe componente.

În acelaşi timp, de mulţi ani au existat descoperiri care nu se conformează teoriei lui Darwin. Deşi acestea sunt numeroase, ele vor fi prezentate în articole ulterioare, acum ne rezumăm doar la câteva dintre ele:

În 1934 lângă orăşelul Londra din Texas a fost făcută o descoperire arheologică, care a dobândit titlul "Ciocanul din Londra". Acest ciocan se află în piatră, care l-a învăluit timp de milioane de ani. Potrivit geologilor, acest proces a început cu 140 milioane ani în urmă, cu milioane de ani înainte de apariţia omului, după teoria lui Darwin. Un alt exemplu, la fel de surprinzător - sunt vârfurile de săgeată, a căror vârstă este mai mare de 135 milioane de ani. Ele au fost găsite în Colorado.

Un alt fenomen, pe care teoria lui Darwin în prezent nu este în măsură să-l explice - este urma de pantof vechi, găsit în 1927 în Nevada, SUA. Urma a fost lăsata în stratul de cretă, având vârsta de 225 milioane de ani. Despre această descoperire Guvart Samuel, un angajat al Muzeului de Arheologie din Auckland, a afirmat: "Cum se va descurca teoria evoluţiei, cu faptul că omul a existat cu mult înaintea perioadei, când după această ipoteză, maimuţele au început să se dezvolte".

Există multe întrebări şi multe dintre ele nu au primit încă un răspuns ştiinţific.

Când trebuie aranjat mozaicul?

După cum s-a menţionat deja, din mijlocul secolului trecut, evoluţia darwiniană cu toate clarificările şi modificările făcute în ultimele decenii, stă azi la baza cercetărilor ştiinţifice. Noile descoperiri arheologice sunt explicate pe baza ipotezelor existente şi sunt aranjate în mozaic, în conformitate cu punctul de vedere a evoluţiei. Cu toate acestea, în cazul în care teoria evoluţiei nu ar fi corectă, poate că unele dintre descoperirile arheologice ar putea obţine cu totul altă explicaţie?