Euroregiunile, teritoriile transnaţionale care fac alianţă

Ieşirea Europei din criza de încredere cu care se confruntă, care este în primul rând criza statelor naţionale, nu va fi uşoară, aşa cum se recunoaşte în forurile decizionale ale UE. De aceea, printre posibilele căi de ieşire există una pe care mizează mult europeniştii cei mai înţelepţi: Europa populaţiilor şi a teritoriilor, potrivit unei analize a cotidianului La Repubblica.

La sfârşitul războiului din fosta Iugoslavie, unii oameni s-au trezit că noua graniţă le-a tăiat în două grădina de legume a casei; cartofii au ajuns în Croaţia iar dovleceii în Slovenia. Înaintea lor, mulţi italieni s-au trezit că Istria şi Dalmaţia au devenit slave, iar mulţi tirolezi şi-au văzut Tirolul tăiat în două - Innsbruck în Austria, Bolzano în Italia. Toate acestea sunt ''fructul otrăvit'' al unor războaie vechi şi noi, pline de resentimente şi neînţelegere. Răni niciodată vindecate complet, pe care nici Europa unită, nici ''moartea'' frontierelor, nu au putut să le vindece, relevă ziarul menţionat.

Europa regiunilor, contrapusă Europei statelor. O Europă mai fidelă istoriei şi din acest motiv mai coerentă, potrivit publicaţiei. Deja de câţiva ani, Parlamentul European a identificat această cale în Euroregiuni, pe care a redenumit-o GECT - Grupul European de Cooperare Teritorială. A devenit operativ începând din 2007, tocmai în virtutea dificultăţilor întâmpinate de statele membre în domeniul cooperării transfrontaliere. De aici necesitatea de a introduce 'un nou instrument de cooperare la nivel comunitar', cu personalitate juridică, care are obiectivul de a facilita şi promova cooperarea transfrontalieră, transnaţională şi interregională.

Fiecare grup poate fi alcătuit din două sau mai multe zone situate în diferite ţări ale Uniunii: state membre, colectivităţi regionale şi locale, organisme de drept public. Acest lucru nu înseamnă a muta graniţele sau a redesena Europa, ci a pleca, cu un realism sănătos, de la ceea ce populaţii vecine au în comun, depăşind graniţele regionale şi naţionale, pentru a construi regiuni europene plurinaţionale, multiculturale, multilingvistice, potrivit La Repubblica.

Acest lucru se face acţionând împreună pentru a aborda o serie de probleme comune într-un mod foarte pragmatic, de la sănătate la transporturi, de la cultură la comunicare, de la formare la problematicile tineretului, de la ştiinţă la cercetare, de la mediu la natură, de la energie la economie şi de la turism la ocuparea forţei de muncă.

Problema este foarte simplă, aşa cum a explicat cu binecunoscutul său pragmatism guvernatorul Tirolului de Sud, Luis Durnwalder: 'Împreună putem face mult mai mult decât singuri'. Nu este întâmplător faptul că ultima creată între Italia şi Austria, euroregiunea Tirol-Alto Adige-Trentino a identificat deja o serie de aspecte strategice de-a lungul axei Brenner, de interes comun, asupra cărora să-şi concentreze atenţia, precum tema 'coridorului verde' care străbate teritoriul, uniformizarea taxelor de autostradă, dezvoltarea infrastructurilor, dezvoltarea cercetării, exploatarea energetică, însuşirea limbilor.

Trentino-Tirol-Alto Adige este primul GECT înregistrat în Italia, care este deja cu adevărat operaţional. Italia este implicată în alte trei dintre cele 23 de euroregiuni existente şi care sunt recunoscute ca GECT: Archimed, formată în 2011 între Sicilia, Cipru şi Insulele Baleare, Amphictyony (2008) formată din Puglia, Grecia şi Cipru, şi cea formată între Italia şi Slovenia (2011) între Gorizia şi Nova Gorica.

Celelalte euroregiuni se referă la colaborări între Franţa şi Spania, Franţa şi Belgia, Franţa şi Germania, Belgia şi Olanda, Spania şi Portugalia, Ungaria şi Slovacia, Ungaria, România şi Serbia. Între aceste teritorii există, din punct de vedere istoric, legături culturale, sociale şi economice puternice.

Pe de o parte, euroregiunile accentuează raţiunile autonomiste ale anumitor zone, oferindu-le un gen de identitate supranaţională, iar pe de altă parte, recuperează identităţi vechi nu întotdeauna împărtăşite - legăturile dintre Alto Adige-Tirolul de Sud cu imperiul austro-ungar, rău văzute de centralismul de la Roma, potrivit cotidianului.

Lucrul cel mai important este că aceste regiuni noi au un ''as în mânecă'': crearea lor respectând istoria fiecăreia şterge convulsiile din trecut. Se poate începe să se îngroape, cel puţin privind frontierele, cele mai vechi securi ale războiului, concluzionează La Repubblica.