Europa la „ora sinuciderilor” - furie şi durere pentru preţul uman al austerităţii

După cum a arătat cercetătorul britanic David Stuckler într-o serie de articole şocante în revista medicală The Lancet, ratele de suicid au crescut în Europa de la declanşarea crizei financiare în 2008, cu corelaţia strictă între intensitatea crizei şi creşterea ratelor în statistici, se arată într-un articol publicat vineri de The Independent.

'Creşterea din 2008 a fost de sub 1% în noile state membre, dar în cele vechi s-a înregistrat o creştere cu circa 7%. În ambele, sinuciderile au crescut mai mult în 2009' a afirmat Stuckler.

În 2006, cercetătorul a prezis că o nouă criză economica va duce la 'sinucideri crescute în rândul persoanelor mai tinere de 66 de ani'. Doi ani mai târziu, predicţia s-a adeverit. În condiţiile în care pierderile de locuri de muncă au crescut rapid, cu aproximativ 37% peste nivelul din 2007 în ambele părţi ale Europei, 'turnura constantă de scădere a ratelor sinuciderilor s-a inversat brusc'', spune el.

Atunci când chimistul pensionar grec Dimitris Christoulas s-a dus în Piaţa Syntagma din centrul Atenei, miercuri dimineaţa, şi s-a sinucis cu arma sa de vânatoare, este puţin probabil să fi fost conştient de faptul ca la 1.900 de mile spre nord-est, o altă sinucidere, în oraşul Bedworth, Warwickshire, era un simptom al aceluiaşi rău.

Christoulas este tipic pentru membrii mai săraci ai Uniunii monetare pentru care promisiunea de belşug garantat şi egalitate dincolo de frontierele cu vechi ''duşmani'' ca Germania, a venit ca o binecuvântare, după o viaţă de trudă. Dar statul său nu este mai bun, a decis el, decât cel deturnat de colonei în lovitura de stat din 1967.

Mark şi Helen Mullins şi-au pus capăt vieţii în Bedworth, la 19 km de Birmingham. Mark a lucrat ca instructor PT (Physical Training Instructor )în armată, dar a plecat prea devreme pentru a beneficia de o pensie. Soţia lui, Helen, 59 de ani, nu ştia să scrie şi să citească, fapt care a împiedicat-o să găsească de lucru, în timp ce fiica lor de 12 ani a fost luată în îngrijire de serviciile sociale locale. Singurul lor venit era alocaţia de şomaj a lui Mark de 57,50 lire pe săptămână.

Sinuciderea lui Christoulas, care a declanşat un nou val de revolte în capitala greacă, a pus în lumină faptul că autorităţile europene au mers prea departe pentru a ascunde că se luptă cu găsirea de modalităţi de a-şi repune economiile pe un făgaş stabil.

Exemplele de sinucideri provocate de criza datoriei în Grecia şi Marea Britanie s-au înmulţit în UE, în contextul în care Italia, unde statul a impus majorări ale impozitelor, după mulţi ani de ameninţări goale ale lui Silvio Berlusconi, este grav afectată. Rata suicidului pentru motive economice a crescut cu 24,6% între 2008 şi 2010, în timp ce tentativele de sinucidere au crescut cu 20% în aceeaşi perioadă.

În cazuri recente, un pensionar de 78 de ani s-a aruncat de la etajul al treilea în localitatea Gela din sudul Siciliei, acuzând o reducere a pensiei de la 800 de euro la 600 de euro, în timp ce la 29 martie un tânăr muncitor în construcţii din Maroc şi-a dat foc în afara primăriei Veronei.

Încetineala cu care mass-media internaţionale observă şi acordă atenţie epidemiei de sinucideri reflectă puterea statului de a prezenta criza şi tratarea ei în felul său preferat, dar a fost mult timp evident pentru mulţi că nu poţi pur şi simplu minimaliza un stat a cărui creştere agresivă a fost obsesia unei politici guvernamentale timp de jumătate de secol, fără consecinţe.

Stuckler constată că creşterea sinuciderilor şi a tentativelor de sinucidere, în strânsă legătură cu dificultăţile economice, în contextul în care Grecia şi Irlanda suferă cea mai gravă creştere a lor din ultimii trei ani, şi cu pierderea demnităţii şi sentimentul de a fi prada agenţiilor de stat ce au primit noi puteri, exacerbează durerea în Europa de Sud.