Cum au rezistat grecii până acum: Legăturile de familie şi din cadrul comunităţii i-au ţinut uniţi

Viaţa de zi cu zi a grecilor a intrat într-un fel de transă colectivă, îmbinată cu un umor macabru, se arată într-o amplă analiză publicată de New York Times în ediţia de luni şi semnată de Russell Shorto, directorul ''John Adams Institute'' din Amsterdam.

Conform mai multor indicatori, Grecia se transformă în ceva fără precedent în experienţa occidentală modernă. Un sfert dintre toate companiile elene au ieşit din afaceri începând din 2009, iar jumătate din toate întreprinderile mici din ţară spun că sunt incapabile să onoreze statul de plată. Rata sinuciderilor a crescut cu 40% în prima jumătate a lui 2011. O economie barter a apărut, în contextul în care oamenii încearcă să lucreze în jurul unui sistem financiar distrus.

Aproape jumătate din populaţia sub 25 de ani este şomeră. În septembrie 2011, organizatorii unui seminar sponsorizat de guvern privind emigraţia în Australia, un eveniment care a atras 42 de persoane cu un an înainte, au fost copleşiţi atunci când s-au înscris 12.000 de persoane.

Bancherii greci spun că oamenii şi-au retras aproximativ o treime din banii din conturile lor. După cât se pare, mulţi îi ţin la saltea, sub pat, sau îngropaţi în curte. 'Cine ar avea încredere într-o bancă grecească?', s-a întrebat un bancher.

Situaţia la nivel macro este chiar mai puternic în transformare. Chinezii au preluat în mare parte principalul port din Grecia, Pireu, intenţionând să facă din el un canal de transport de mărfuri în Europa. Qatarul intenţionează să investească 5 miliarde de dolari în diferite proiecte din Grecia, printre care infrastructură în turism. Europenii prosperi încearcă să facă din Grecia ''Florida Europei', potrivit lui Teodor Pelagidis, un economist grec de la Universitatea din Pireu, care s-a referit în special la planurile de a transforma insulele în case scumpe pentru pensionarii bogaţi din alte părţi ale continentului. Indiferent dacă ţara îşi va plăti sau nu datoriile, alte ţări şi companii străine înţeleg acum că guvernul grec este lipsit de putere, astfel încât pe viitor ele vor prelua active viabile şi vor conduce părţi ale ţării.

Luni de zile Grecia a stat în epicentrul unei crize economice ce ameninţă fundamentele Europei şi care are potenţialul de a aduce noi valuri de probleme economice SUA. Cel mai recent plan de austeritate va face viaţa grecilor de rând şi mai dificilă. El reduce salariul minim cu peste 20%, autorizează mii de disponibilizări şi reduce pensii, făcând în acest fel ca grevele şi demonstraţiile să devină o caracteristică a peisajului grec.

Nu este neobişnuit să vezi greci decent îmbrăcaţi scotocind discret prin gunoi pentru alimente. O nouă carte despre modul în care ţara a supravieţuit ocupaţiei naziste - 'Reţete de înfometare', a devenit un best-seller. Cel mai surprinzător este faptul că există un sentiment de uşurare omniprezentă privind criza care a venit peste greci, ca şi cum un vis lung şi ciudat s-a sfârşit în cele din urmă.

Pentru a economisi bani, locuitorii din Giannitsa trec graniţa în Bulgaria, pentru orice, de la dentist la gaz. Tinerii pleacă din Giannitsa. Ei sunt dureros de conştienţi că se repetă ciclul de la sfârşitul anilor 1940, când o diaspora mare de tineri greci a părăsit ţara pentru a munci. Diferenţa crucială este că acum pleacă tineri educaţi - viitori medici, profesori şi ingineri - sugerând că fenomenul care are loc nu este numai golirea economiei ci şi a unui întreg sistem social. Pierderea tinerilor agravează şi o altă problemă cu care se confruntă ţara: rata natalităţii este dintre cele mai scăzute din lume - şi a fost aşa chiar înainte de criză - facând-o incapabilă să menţină nivelul populaţiei.

Răspunsul standard la modul în care Grecia a intrat în încurcătura financiară este că a împrumutat prea mult şi a cheltuit nechibzuit. Dar oamenilor le place să caute şi o rădăcină culturală. Cea mai populară explicaţie este ''Nord-Sud'', care susţine că europenii din Nord sunt eficienţi şi harnici în timp europenilor din Sud, deşi au mâncare mai bună şi o viaţă sexuală mai bună, le place să se relaxeze prea mult pentru a gestiona o economie eficientă. Dar cifrele nu vin în sprijinul acestei afirmaţii. Statisticile OECD arată că grecul mediu a muncit 2.116 de ore în 2008, în timp ce germanul mediu a lucrat 1.426 de ore.

Totuşi, şi geografia vorbeşte. Grecia este parte a Europei - s-ar putea spune inima Europei, simbolul monedei euro în sine a fost conceput după litera grecească epsilon, un omagiu adus rădăcinilor clasice ale Europei moderne -, dar în alt sens, Grecia este o rămăşiţă a Imperiului Otoman, unde regimul era controlat de sus şi se lua mită. Poate că a fost neglijat faptul că Grecia a făcut de fapt paşi importanţi spre integrarea cu Europa.

Potrivit sindicatului agricultorilor greci, între 2008 şi 2010 - chiar înainte de apogeul crizei - 38.000 de oameni şi-au pierdut sau au renunţat la locurile lor de muncă, deoarece visul lor de euro-capitalism a murit, şi s-au întors la pământ, adesea în satele lor de origine pe insule. Foşti contabili şi proiectanţi web cultivă cartofi în Naxos, culeg răşină în insula Chios şi îngrijesc câmpuri de grâu în Creta. Astfel de poveşti individuale sunt indicii de speranţă într-o ţară care este în căutarea unui viitor viabil. Dar ceea ce se întâmplă cu Grecia depinde mai mult de ceea ce se întâmplă în lume.

Economistul grec Yanis Varoufakis a atras atenţia finanţelor globale, recent, oferind mitul Minotaurului drept metaforă pentru a înţelege evenimentele macroeconomice. Aşa cum a scris Varoufakis în cartea sa recentă, 'Minotaurul Global' lumea în care am trăit până de curând a funcţionat datorită consumului vorace al un alt fel de animal.

Oameni foarte luminaţi din ierarhia financiară americană au făcut o constatare uimitoare: nu contează dacă SUA sunt ţara cu cel mai mare excedent sau cel mai mare debitor, ci contează să controleze prima monedă a lumii, care îi va permite să continue să recicleze surplusul economic global. Ideea seamănă cu ce se întâmplă în spatele unui cazinou - indiferent care jucători câştigă sau pierd, casa întotdeauna câştigă.

Datoria americană şi nevoia de a o hrăni ar fi Minotaurul modern. Casele financiare de pe Wall Street au devenit slujnicele Minotaurului. Când acest sistem s-a prăbuşit în 2008, potrivit lui Varoufakis, a fost doar o chestiune de timp până la criza euro.

Unde se plasează Grecia în acest scenariu? Grecia a luat credite, dar nu a investit cu înţelepciune şi propria sa datorie a crescut. În calitate de verigă cea mai slabă din zona euro, Grecia oferă cea mai clară imagine despre ceea ce prevesteşte cea mai mare recesiune economică. Potrivit lui Varoufakis, viitorul - pentru Grecia şi pentru o mare parte din restul lumii occidentale - va aduce o răsturnare şi mai mare. 'Minotaurul a murit şi acest lucru ţine totul împreună' spune el. 'Până când nu se va inventa un nou sistem vom fi în criză', explică el.

Nu veţi vedea persoane fără adăpost la Atena, aşa cum se pot vedea în alte oraşe grav lovite. Aceasta deoarece, chiar dacă au avut o carieră ca brokeri sau bancheri de investiţii, oamenii şi-au păstrat legăturile cu satele lor de origine. Uimitor, aproximativ 80% dintre greci deţin o casă. Mulţi dintre cei care au pierdut locuri de muncă în oraş au case în mediul rural unde se pot retrage. Legăturile de familie şi din cadrul comunităţii i-au ţinut pe greci uniţi până acum, conchide analistul.