Şomerii europeni se orientează către noile 'El Dorado'

Timp de secole, fosta colonie portugheză Angola a fost exploatată fără milă de stăpânii ei europeni ca oricare altă ţară din Africa. Dar astăzi, în contextul în care economia portugheză se zbate în dificultate, situaţia s-a inversat. În cea mai mare parte din ultimul deceniu, economia Angolei bazată pe mineritul diamantelor şi petrol a crescut cu 10% pe an.

În contextul în care există 7.000 de întreprinderi portugheze deja stabilite acolo şi al unor legături lingvistice, umane şi politice, atunci când Angola a început să caute o gamă foarte mare de lucrători calificaţi din străinătate pentru a ajuta la reconstrucţia ţării, vechea 'naţiune-mamă' s-a evidenţiat dintre toate. Angola a devenit noul El Dorado pentru un sector în creştere al forţei de muncă portugheze, se arată într-o analiză publicată duminică de The Independent.

'Există un singur motiv: în Portugalia, recesiunea se menţine şi acest lucru este valabil pentru toată lumea', spune Ricardo Bordalo, un jurnalist portughez de la agenţia de ştiri Lusa. Lucrând în Angola între 2008 şi 2011, el a constatat că numărul compatrioţilor săi a crescut de la 20.000 la 130.000. ''A existat întotdeauna o relaţie specială între Portugalia şi Angola. Uneori ne urâm unii pe alţii, alteori ne iubim unii pe alţii, iar acum e rândul nostru să mergem acolo, dar nu este uşor să obţii o viză', a precizat el.

Pentru ca portughezii afectaţi de recesiune să ajungă acolo există doar o singură cale legală: consulatul Angolei din suburbia Alcantara din Lisabona, care procesează în prezent documentele portugheze în materie de imigraţie - o medie de peste 20.000 pe an.

Emigraţia portugheză este o tradiţie bine stabilită - în asemenea măsură încât economiştii portughezi au estimat că, în anii 1960, banii care au fost trimişi acasă din străinătate au contribuit la circa un sfert din PIB-ul Portugaliei. Cu toate acestea, destinaţiile care au fost mai populare în trecut, cum ar fi Marea Britanie sau alte ţări din UE, sunt acum mult mai puţin atrăgătoare.

Deşi persoane necalificate pot obţine locuri de muncă în Angola, cererea de forţă de muncă necalificată este mai limitată iar cei care sunt prinşi încercând să intre în ţară fără documentele corespunzătoare sunt îmbarcaţi rapid în avioane şi trimişi înapoi la Lisabona.

Nu există nicio încercare din partea guvernului portughez să oprească acest exod al creierelor, care a văzut deja un procent estimat de 10% din forţa de muncă a ţării emigrând. În decembrie anul trecut, premierul Pedro Passos Coelho, le-a sugerat profesorilor care ''depăşesc cerinţele noastre', ''să încerce să plece în Angola sau Brazilia, unde există o cerere imensă de profesori de şcoli primare şi secundare''. ''Avem o scădere a populaţiei şi fie se pot recalifica în alte zone, fie în cazul în care doresc să rămână profesori să caute un loc de muncă pe întreaga piaţă vorbitoare de limbă portugheză'', a recomandat el.

Cu toate acestea, la sosirea în Luanda, Angola nu seamănă cu acel El Dorado strălucitor aşa cum pare din Portugalia ploiasă şi afectată economic, unde PIB-ul se preconizează să scadă cu 3% în 2012.

'Unii oameni merg acolo şi ajung deprimaţi în mai puţin de o săptămână, deoarece ei nu pot accepta străzile pline de gunoaie, frica de a ieşi noaptea, blocajele de trei ore ale traficului şi corupţia care există în unele zone', a declarat pentru ziarul spaniol El Pais Antonio Fernandes, un om de afaceri portughez care s-a dus să lucreze în Angola, în decembrie anul trecut, ca emigrant. 'Aceasta nu este o ţară pentru persoane slabe de înger''.

Totuşi, pentru moment, consulatul Angolei din suburbia Alcantara este una dintre alternativele ce se epuizează rapid pentru forţa de muncă portugheză afectată, în speranţa unui viitor viabil.

Criza economică din Spania obligă 1.200 de tineri spanioli să emigreze în Argentina în fiecare lună, a declarat anul trecut premierul Mariano Rajoy. Aproximativ 30.000 de spanioli au plecat în Argentina, între iunie 2009 şi noiembrie 2010. Circa 6.400 au mers în Chile iar 6.800 în Uruguay.

Economia italiană se află într-un impas virtual din 2000 iar aproximativ 600.000 de persoane, de multe ori tineri italieni foarte educaţi, au plecat în străinătate, în ultimul deceniu. Majoritatea au emigrat în America de Nord şi de Sud. Mulţi l-au acuzat pe fostul premier Silvio Berlusconi pentru ratele şomajului în creştere.

În schimb, economia Indiei în creştere rapidă a declanşat o migraţie inversă a diasporei sale care s-a stabilit anterior în Marea Britanie şi SUA, se arată într-un raport recent. Aproximativ 300.000 de indieni angajaţi peste mări sunt de aşteptat să se întoarcă în ţară până în 2015. Fenomenul face ca Europa să piardă lucrători calificaţi.