Europa, în aşteptarea Germaniei

Viitorul guvern federal dintre forţele conservatoare ale Angelei Merkel şi Partidului Social Democrat (SPD), aşa cum rezultă el din acordul de coaliţie, nu oferă niciun răspuns la întrebările stringente cu care se confruntă Uniunea Europeană (UE), notează Frankfurter Rundschau, preluat de Courrier International.

De-a lungul mai multor săptămâni, Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi SPD au 'şlefuit' acest capitol căruia i-au dat titluri foarte ambiţioase. De exemplu, 'Responsabilitatea europeană a Germaniei'. Dar, în afară de mormanele de hârtie, ce a mai produs el? Potrivit Frankfurter Rundschau, locuri comune, anunţuri, contradicţii, dar niciun răspuns la întrebările pe care şi le pun numeroşi germani, precum şi partenerii europeni. Oricine circulă zilele acestea prin Europa aude în mod constant: Europa aşteaptă Berlinul - de luni de zile.

Liderul grupului liberal din Parlamentul European, Guy Verhofstadt, denunţa recent, în paginile cotidianului german menţionat, lipsa de curaj a alianţei CDU-SPD ce se profilează la orizont. Încă înainte de alegeri, deciziile urgente au fost amânate la calendele greceşti, fie că este vorba de cel de-al treilea plan de ajutor pentru Grecia, de uniunea bancară sau de începerea negocierilor în vederea aderării Serbiei la UE. În asemenea condiţii, toate dosarele sau aproape toate se află într-un punct mort, în aşteptarea poziţiei noului guvern federal al Germaniei, care ar urma să fie format înainte de sfârşitul lui decembrie.

Mulţi dintre partenerii europeni speră cel puţin ca această aşteptare să nu fie zadarnică. Ei speră, de asemenea, la o schimbare de ton, în sensul unui angajament crescut al Berlinului şi al unei acţiuni hotărâte în lupta împotriva crizei. În loc de aceasta, Martin Schulz (SPD) şi Markus Soeder (CDU) prezintă proiectul unui acord de coaliţie ce nu prevede nimic bun pentru Europa, dat fiind aşteptările formulate. Cei care speră că politica europeană a Germaniei va căpăta mai mult curaj, dat fiind ponderea pe care o reprezintă majoritatea roşie-neagră şi reculul înregistrat de eurosceptici, speră în zadar, este de părere Frankfurter Rundschau.

'Îi luăm pe aceiaşi şi reîncepem' - iată ce pare să spună acest acord, care le permite partenerilor din coaliţie să blocheze după bunul lor plac orice progres notabil pe frontul european, în funcţie de considerentele politice germano-germanice. Din acest motiv, viitorul guvern federal nu va putea deveni motorul Europei în faţa provocărilor ce urmează, iar cei precum CSU, care militează pentru excluderea 'ţărilor debusolate din zona euro', subminează credibilitatea Germaniei în faţa partenerilor săi.

Viitorul guvern german vrea să facă 'totul' pentru a pune UE la adăpost în faţa crizei, însă ce reţete propune el? În primul rând, băncile trebuie să-şi asume riscurile ele însele, nu contribuabilul. Apoi, pieţele financiare trebuie să suporte o parte din costurile crizei.

Acestea nu sunt răspunsuri concrete la provocările ce apar, ci 'duplicarea' în scris a doleanţelor pioase deja enunţate. Atunci când, altădată, cancelarul federal le 'recita' într-un ritm săptămânal, SPD nu ezita niciodată să le critice. Astăzi, social-democraţii au subţiat substanţial programul pe marginea dosarelor în opinia lor importante: solidaritate, punerea în funcţiune a unui fond de amortizare a datoriilor, etc.

Da, criza a scos la iveală 'defectele de concepţie' ale uniunii monetare. Însă, dacă diagnosticul este just, terapiile propuse sunt nebuloase sau pasagere. Şi dacă viitorii parteneri ai marii coaliţii pledează în favoarea unei întăriri a instituţiilor comunitare ale UE, SPD pare să aibă puţine şanse de a-şi impune în mod concret opiniile pe marginea acestui subiect.

Ţările zonei euro trebuie să 'transpună în textele acordurilor reformă la scară europeană'. Acest concept 'merkelian' bântuie Bruxellesul de mai multe luni. Este acesta un mijloc de a face mai inteligibile 'deciziile Bruxellesului' şi de a menţine o 'structură instituţională care şi-a demonstrat eficienţa, cea care înglobează Comisia, Consiliul şi Parlamentul europene', cum anunţă CDU şi SPD, 'metodă comunitară' atât de fervent apărată de preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz?

Nu, mesajul este total altul, mai exact repartizarea deciziilor şi competenţelor la scară naţională. În timp ce criza datoriilor şi criza economică au dezvăluit clar că o monedă unică stabilă nu este posibilă decât în situaţia în care politica monetară comună este însoţită de o coordonare europeană crescută a politicilor naţionale (bugetare, financiare şi de creştere), acordul de coaliţie nu propune nicio măsură concretă pe marginea acestui subiect. În loc de aceasta, se asistă la o redescoperire a principiului subsidiarităţii, pretext al unei îngrădiri unilaterale a marjelor de acţiune ale UE.

Ce direcţie intenţionează să ia Germania, alături de guverne şi deputaţi europeni, pentru a duce la bun sfârşit proiectul de uniune bancară? Care sunt reflecţiile pe marginea înfiinţării unui fond de amortizare a datoriei? Ce poziţie adoptă prima mare putere din zona euro în ceea ce priveşte problema principală, cea de a şti dacă Mecanismul European de Stabilitate (MES) trebuie să sprijine direct băncile aflate în dificultate? Cum ar putea fi finanţate angajamentele CDU şi SPD în ceea ce priveşte relansarea angajărilor în câmpul muncii şi lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor? Când se va conştientiza în sfârşit că Germania are nevoie de un guvern puternic din punct de vedere economic şi că trebuie urmărite deciziile luate în carul Strategiei de creştere UE-2020? Recomandările adresate de Comisia Europeană Berlinului sunt oare luate în serios, de exemplu în ceea ce priveşte zona socială?

UE aşteaptă de prea multă vreme. Potrivit cotidianului german citat, acordul care este pe cale să se contureze nu va fi la înălţimea aşteptărilor, fiind doar un răspuns timorat al unei coaliţii care este 'mare' doar prin ponderea voturilor sale.