Este Iranul mai aproape de bomba atomică?

De fiecare dată când Iranul anunţă un avans ştiinţific în cursa lui nucleară comunitatea internaţională îşi pune această întrebare. 'Dacă vroiam bomba, deja o aveam', răspunde de fiecare dată preşedintele Mahmoud Ahmadinejad. 'Respingem armamentul nuclear cu toate puterile noastre', asigură şi liderul suprem, Ali Khamanei. Cuvinte pe care comunitatea internaţională nu le mai ia în seamă, în timp ce-i cere Republicii islamice să pună capăt procesului de îmbogăţire a uraniului până când se vor risipi îndoielile privind caracterul civil al programului, lucru pe care Teheranul îl consideră însă 'un drept de nenegociat', informează marţi ziarul ABC.

De ce ar trebui Iranul să oprească programul?

Acelaşi proces care se foloseşte pentru îmbogăţirea uraniului în scopuri civile, poate deriva într-o mai mare îmbogăţire pentru producerea de armament. Într-un raport al Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice (AIEA) din 2009 se putea citi că ţara dispune de 'informaţie suficientă' pentru a face acest pas. Neîncrederea celor două părţi - alimentată mulţi ani de opacitatea programului, descoperirea de centrale secrete precum cea de la Qom, lipsa de cooperare cu trimişii AIEA, sau atentatele împotriva oamenilor de ştiinţă din Teheran - la care se adăugă progresele făcute de Iran în domeniul balistic, capacitatea de a plasa sateliţi pe orbită şi presiunea vecinului Israel, au împins conflictul pe un drum fără ieşire.

Când ar putea avea Iranul bomba atomică?

Experţii coincid că este nevoie să fie îmbogăţit uraniul în proporţie de 90 la sută pentru a putea fabrica armament atomic, un grad pe care Iranul este foarte aproape să-l atingă cum a declarat preşedintele ţării cu prilejul celei de-a XXI Aniversări a Revoluţiei. 'Avem capacitate reală de a îmbogăţi uraniul până la 80 la sută', a spus el anul acesta. Deocamdată AIEA a putut verifica doar că are o capacitate de îmbogăţire a uraniului de până la 3,5 la sută, dar care de la începutul anului a crescut la 20 la sută, gradul necesar pentru a putea alimenta reactorul de cercetare a Teheranului.

Ce spune Washingtonul?

Venirea lui Barack Obama la Casa Albă a rupt lungii ani de izolare şi a readus diplomaţia americană la masa dialogului. Rapoartele serviciilor secrete americane sunt contradictorii. În timp ce un document din anul 2007 asigura că Republica islamică a renunţat la obiectivele militare, în 2003, directorul CIA avertiza că, în 2012, Iranul ar putea avea bomba atomică. Iar şeful statului major american, Mike Mullen, declara anul trecut la CNN: 'Sincer, credem că au deja bomba atomică'.

Dar Moscova?

Rusia şi China s-au erijat în principalii parteneri în cursa nucleară a Iranului după triumful revoluţiei. Au preluat ştafeta de la SUA şi Germania cu care Teheranul demarase programul pe vremea Şahului care începuse cu construcţia unui reactor în oraşul Busher. Acest reactor este independent de programul de îmbogăţire şi va funcţiona graţie combustibilului pe care îl trimite Moscova, care se implică din plin în funcţionarea lui. Susţinerea rusă şi chineză, la ultima rundă de sancţiuni, a constituit un eşec amar pentru aspiraţiile Iranului.

Care este capacitatea reală a Iranului?

AIEA are probe privind existenţa a peste jumătate de duzină de facilităţi nucleare repartizate în întreaga ţară. În noiembrie anul trecut, numărul centrifugelor operaţionale era de 4.000 - maşinile în care se produce combustibilul necesar pentru a alimenta reactoarele, alte 4.700 fiind în curs de instalare. Autorităţile sunt de părere că au nevoie de 50.000 de centrifuge pentru a putea produce combustibil suficient pentru programul nuclear, o alternativă energetică la care se gândesc pentru a putea înlocui petrolul.