Esenţa şi specificul fenomenului dependenţei

În prezent, se crede că alcoolismul, narcomania şi alte dependenţe patologice sunt boli reale şi că ştiinţa medicală contemporană cunoaşte deja modalităţile de tratament a unor asemenea pacienţi. O asemenea abordare rigidă ignoră total factorul influenţei voinţei omului asupra acestor stări şi în procesul remedierii lor se acordă prioritate absolută efectelor preparatelor psihotrope. Dar este oare corectă o asfel de viziune?

Mai întâi de toate, trebuie să specificăm că în creierul uman există anumite substanţe chimice care sunt responsabile de transmiterea impulsurilor la sinapse, numite neurotransmiţători. Neurotransmiţătorii ne reglează modul de gândire şi comportament. Cel mai frecvent, la formarea dependenţei participă un şir întreg de hormoni, printre care serotonina, dopamina, GABA, endorfinele şi noradrenalina. Fiecare dintre acestea îndeplineşte anumite funcţii.

Spre exemplu, serotonina acţionează ca un antidepresiv natural. La rândul său, dopamina ne oferă un sentiment de bucurie, motivaţie şi atenţie. GABA implică efect tranchilizant, contribuind la relaxare şi somn. Endorfinele reduc durerea emoţională şi fizică şi oferă un sentiment de bunăstare şi linişte. Noradrenalina ne furnizează energie, ce-i drept, într-o cantitate periculoasă pentru creier. Acetilcolina controlează sistemul vegetativ, funcţia cognitivă şi memoria. Anandamida (o substanţă canabinoidă endogenă) inhibă toţi ceilalţi neurotransmiţători.

Creierul uman necesită ca toţi neurotransmiţătorii să existe în cantităţi potrivite şi doar în asemenea condiţii îşi poate îndeplini corect toate sarcinile impuse. Lipsa sau excesul acestor substanţe poate cauza o varietate de simptome nedorite cum ar fi: depresie, anxietate, iritabilitate, agresivitate, deficit de concentrare, pierderi de memorie, insomnie, hiperactivitate, precum şi dependenţă faţă de anumite substanţe care ne alterează conştiinţa.

Totuşi, trebuie menţionat faptul că echilibrul neurotransmiţătorilor poate fi dereglat şi până la apariţia dependenţei. Asemenea dereglări pot avea la bază mai multe motive, printre care o alimentaţie insuficientă sau necorespunzătoare, probleme genetice, stres cronic, violenţă în copilărie, toxinele din mediul înconjurător, leziuni cerebrale sau folosirea remediilor medicale psihotrope.

Diferite preparate psihotrope ne modifică temporar echilibrul neurotransmiţătorilor din creier. Acestea fie stimulează producerea neurotransmiţătorilor, fie le imită efectele. Spre exemplu, alcoolulul şi zahărul creşte secreţia dopaminei, serotoninei, GABA şi endorfinei. Heroina şi alte opiacee imită efectele endorfinelor. Marijuana şi ciocolata acţionează similar anandamidelor. Nicotina afectează schimbul acetilcolinei. De regulă, substanţele ce creează dependenţă, stimulează şi secreţia dopaminei.

Atunci când remediile psihoactive îşi manifestă efectul, creierul stopează definitiv sau reduce drastic propria producere de neurotransmiţători şi receptori la aceştia şi devine dependent de factori externi. Iată cum apare dependenţa.

Atunci când remediile psihoactive îşi manifestă efectul, creierul stopează definitiv sau reduce drastic propria producere de neurotransmiţători şi receptori la aceştia şi devine dependent de factori externi. Iată cum apare dependenţa.

În condiţiile în care nu mai produce proprii neurotransmiţători, creierul mizează în întregime pe sprijin din exterior şi manifestă o dependenţă permanentă faţă de acele elemente străine. Totuşi, este important să ştim că echilibrul neurotransmiţătorilor poate fi adus la normal dacă se urmează la un regim alimentar echilibrat şi un stil de viaţă sănătos.

Cynthia Perkins, un expert în domeniul adicţiilor, consideră că medicina modernă face un viraj extrem de periculos în direcţia biochimiei creierului şi nu poate fi în stare să soluţioneze aceste probleme serioase, dacă recurge doar la arsenalul remediilor moderne psihotrope. În prezent, în cadrul cercetărilor recente privind consumul de droguri, specialiştii examinează dereglarea biochimiei creierului drept rădăcina tuturor relelor şi ignoră totalmente aşa factori ca lipsa voinţă a pacientului, defectele de caracter, tulburările de personalitate şi lipsa spiritualităţii.

Totuşi, dacă analizăm mai îndeaproape retrăirile noastre de zi cu zi, ne putem da cu toţii seama că, spre exemplu, bucuria şi tristeţea nu sunt cauzate de anumite evenimente, ci de atitudinea noastră faţă de ele. Oamenii pot reacţiona în mod diferit la unul şi acelaşi lucru. Cineva poate simţi durere, altcineva bucurie, respectiv şi reflecţiile asupra biochimiei creierului vor varia. Cu alte cuvinte, miezul problemei rezidă în psihicul nostru, care ne determină modul de percepţie, cunoaştere şi atitudine în raport cu tot ceea ce există în jur. În aceste circumstanţe, trebuie să lucrăm serios supra propriei noastre conştiinţe, ca să evităm, în cele din urmă, prinderea noastră în capcana substanţelor psihotrope.