DOCUMENTAR: Premiul Nobel pentru literatură

Din 1901 până în prezent au fost acordate 104 premii Nobel pentru literatură, distincţia nefiind acordată în şapte ani: 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 şi 1943.

Comitetul Nobel a invocat în anii respectivi regulamentul de acordare, care prevede: "Dacă niciuna dintre lucrările luate în considerare nu are importanţa prevăzută, banii de premiu vor fi rezervaţi pentru anul viitor. Dacă nici atunci premiul nu poate fi acordat, suma va fi inclusă în fondurile restricţionate ale Fundaţiei".

În plus, în timpul celor două Războaie Mondiale au fost acordate mai puţine premii Nobel.
Premiul Nobel pentru literatură a fost împărţit între două persoane de numai patru ori: în 1904 de Frédéric Mistral şi José Echegaray, în 1917 de Karl Gjellerup şi Henrik Pontoppidan, în 1966 de Shmuel Agnon şi Nelly Sachs, iar în 1974 de Eyvind Johnson şi Harry Martinson.

Astfel, au existat 108 laureaţi ai premiului. Dintre aceştia, 12 au fost femei. Autoarea suedeză Selma Lagerlöf (1858-1940) a fost prima femeie care a primit premiul, în 1909. Selma Lagerlöf a primit distincţia cu cinci ani înainte de a fi aleasă în Academia Suedeză, instituţia care selectează laureaţii Nobel pentru literatură.

Până în prezent, cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru literatură a fost Rudyard Kipling, care avea 42 de ani atunci când a primit distincţia, în 1907.
La polul opus, cel mai în vârstă laureat este Doris Lessing, care avea 88 de ani când i s-a decernat premiul, în 2007.

De-a lungul timpului, doi laureaţi au refuzat premiul Nobel pentru literatură. Boris Pasternak a fost desemnat în 1958 câştigător al premiului. El a acceptat iniţial, dar a fost obligat ulterior de autorităţile sovietice să îl refuze.

În 1964, Jean Paul Sartre a refuzat premiul pentru că a refuzat constant toate onorurile publice.
Nimeni nu a câştigat premiul Nobel pentru literatură de mai multe ori.
În 1931, premiul Nobel pentru literatură i-a fost acordat postum lui Erik Axel Karlfeldt. Din 1974, statutul Fundaţiei Nobel stipulează că un premiu nu poate fi acordat postum, excepţie făcând cazul în care decesul se înregistrează după anunţarea premiului. Înainte de 1974, Nobelul a fost acordat postum de două ori: lui Dag Hammarskjöld (Nobelul pentru pace, 1961) şi lui Erik Axel Karlfeldt (Nobelul pentru literatură, 1931).

Lista laureaţilor în funcţie de limbi:
Alfred Nobel a respins orice criteriu legate de naţionalitatea candidaţilor: cel mai merituos trebuie ales, "indiferent dacă este scandinav sau nu". Problema analizării literaturii întregii lumi a fost copleşitoare şi multă vreme Academia Nobel a fost, pe drept cuvânt, criticată pentru că a făcut din această distincţie o chestiune europeană. Însă, în 1984, secretarul permanent al Academiei a declarat că atenţia către scriitori non-europeni este tot mai mare în rândul membrilor Academiei.

Cei 108 laureaţi ai Nobelului pentru literatură din 1091 până în 2010 au scris în următoarele limbi:
Engleză: 26
Franceză: 13
Germană: 13
Spaniolă: 11
Italiană: 6
Suedeză: 6
Rusă: 5
Poloneză: 4
Norvegiană: 3
Daneză: 3
Greacă: 2
Japoneză: 2
Arabă: 1
Bengaleză: 1
Chineză: 1
Cehă: 1
Finlandeză: 1
Ebraică: 1
Ungară: 1
Islandeză: 1
Portugheză: 1
Sârbo-croată: 1
Turcă: 1
Idiş: 1

Rabindranath Tagore (Nobelul pentru literatură în 1913) a scris în bengaleză şi engleză, Samuel Beckett (Nobelul pentru literatură în 1969) a scris în franceză şi engleză, iar Joseph Brodsky (Nobelul în 1987) a scris poezie în rusă şi proză în engleză.
Laureat-surpriză
Mulţi cred că Winston Churchill a primit Nobelul pentru pace, dar, de fapt, a primit Nobelul pentru literatură în 1953. De fapt, Churchill a fost nominalizat atât pentru literatură, cât şi pentru pace.
Laureat pentru o anumită operă literară:
Nobelul pentru literatură se acordă pentru activitatea de o viaţă a unui scriitor, dar există nouă laureaţi în cazul cărora Academia a nominalizat o lucrare anume:
Mihail Şolohov în 1965, "pentru forţa artistică şi integritatea cu care, în seria de lucrări 'Don', a transpus în cuvinte o etapă istorică a vieţii poporului rus".
Ernest Hemingway în 1954, "pentru măiestria în arta narativă, cel mai recent demonstrată cu 'Bătrânul şi marea' şi pentru influenţa exercitată asupra stilului contemporan"
Roger Martin Du Gard în 1937, "pentru forţa artistică şi adevărul cu care a descris conflictul uman, precum şi aspecte fundamentale ale vieţii comtemporane în 'Les Thibault' ".
John Galsworthy în 1932, "pentru arta deosebită a naraţiunii ce ia cea mai înaltă formă în 'Forsyte Saga' "
Thomas Mann în 1929, "mai ales pentru marea sa lucrare 'Buddenbrooks', care a obţinut recunoaştere ca una dintre lucrările clasice ale literaturii contemporane"
Wladyslaw Reymont în 1924, "pentru marea sa lucrare epică 'Ţăranii"
Knut Hamsun în 1920, "pentru lucrarea sa monumentală, 'Rodul pământului'"
Carl Spitteler în 1919, "ca apreciere pentru lucrarea 'Primăvara olimpică'"
Theodor Mommsen în 1902, "cel mai mare maestru al artei scriiturii istorice, cu referire specială la lucrarea monumentală 'O istorie a Romei'"
Nominalizările - un secret bine păstrat
Nominalizările şi opiniile scrise ale membrilor Comitetului Nobel pentru literatură sunt ţinute secret timp de 50 de ani.
Sully Prudhomme, Rudolf Eucken, Paul Heyse, Rabinranath Tagore, Sinclair Lewis, Theodor Mommsen, Luigi Pirandello, Pearl Buck, Bertrand Russell şi William Faulkner sunt unii dintre autorii care au primit Nobelul după ce au fost nominalizaţi într-un singur an.
Sigmund Freud a fost nominalizat timp de 12 ani pentru Nobelul în fiziologie sau medicină. În 1929, Comitetul Nobel pentru medicină a consultat un expert care a ajuns la concluzia că o investigare mai minuţioasă în cazul lui Freud nu este necesară, din moment ce lucrările sale nu aveau valoare ştiinţifică demonstrată. Ceea ce nu se ştie este că Romain Rolland, laureatul Nobel pentru literatură în 1916 şi prieten al lui Freud, l-a nominalizat pentru Nobelul pentru literatură în 1936.