"Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieţii" - o carte care reabilitează "căzutul pe gânduri" (Video)

Scriitorii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au lansat sâmbătă, la târgul de carte Gaudeamus din Bucureşti, volumul "Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieţii", prima carte scrisă împreună de cei doi.

Printre temele fundamentale abordate în carte, care, potrivit celor doi autori se adresează tuturor cititorilor, se numără: speranţa, prostia, ura şi invidia, calomnia, frica, trufia, iubirea, educaţia, moartea, toleranţa şi intolerabilul, râsul şi umorul, "teme grave ale vieţii" prezente în viaţa fiecărui om.

Prezent la lansare, scriitorul Dan C. Mihăilescu a caracterizat această carte drept una de căpătâi, o amplă acumulare de înţelepciune şi bun simţ:

"Recitind această carte, mi-am dat seama că trebuie să stea în raftul bibliotecii mele, lângă "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său". Pentru mine este, alături de învăţăturile acestea, cea mai amplă acumulare de înţelepciune, de rânduială, de bun simţ, de cumsecădenie morală, estetică, politică, din orice punct de vedere. Această carte este cea mai frumoasă întrupare de înţelepciune dinspre cultură sau dinspre intelighenţia noastră", a declarat Dan C. Mihăilescu.

La rândul său, Andrei Pleşu, vorbind despre demersul său şi al lui Liiceanu, a explicat că această primă carte scrisă împreună îşi propune să reabiliteze două deprinderi "disparente", taclaua generatoare de idei, şi obiceiul de a gândi:

"Două lucruri mi se par importante în efortul nostru de a face această carte, prima pe care am scris-o împreună. Este vorba de reabilitarea a două deprinderi care sunt disparente. Prima deprindere: statul de vorbă. Nu mai există deprinderea asta, lumea nu mai stă de vorbă. Ori schimbă replici gata făcute, ori îţi dau sms-uri, ori îşi dau like-uri, există o inflaţie a comunicării dublată de o restrângere a privirii, a mimicii, a gestului, a prezenţei. Adică suntem tot mai comunicativi şi tot mai singuri. Ne face plăcere să reabilităm taclaua. Este o foarte bună deprindere, ies lucruri extraordinare dintr-o tacla tihnită şi o recomandăm. Asta am făcut noi, ne-am străduit să reabilităm taclaua", a declarat scriitorul.

"A doua deprindere este căzutul pe gânduri, nu vă imaginaţi că la capătul fiecărui capitol se află reţete, concluzii, lămuriri definitive. La ăsta cu moartea, să nu se aştepte cineva că după ce îl citeşte, moare liniştit. N-avem răspunsuri, dar ne-am străduit să practicăm căderea pe gânduri şi asta vrem să recomandăm şi cititorilor noştri", a adăugat Pleşu.

Lumea nu mai stă de vorbă. Ori schimbă replici gata făcute, ori îţi dau sms-uri, ori îşi dau like-uri, există o inflaţie a comunicării dublată de o restrângere a privirii, a mimicii, a gestului, a prezenţei. Adică suntem tot mai comunicativi şi tot mai singuri. Ne face plăcere să reabilităm taclaua. Este o foarte bună deprindere, ies lucruri extraordinare dintr-o tacla tihnită şi o recomandăm.

Gabriel Liiceanu s-a adresat şi el iubitorilor de carte prezenţi la lansare, explicând că atât el cât şi colegul său şi-au dorit o viaţă întreagă să spulbere prejudecata conform căreia, filosofia este ceva groaznic şi de neînţeles.

"Cartea asta e rezultatul, până la urmă, a unei spaime de-o viaţă. Un om care se formează în orizontul filosofiei, dacă are o urmă de bun simţ în el, trebuie să îşi dea seama că ceea ce trăieşte este drama de a fi neînţeles. Lumea te aşează într-un punct foarte înalt, tu poţi să spui orice, dar ei vor fi, din capul locului, convinşi că nu vor înţelege nimic.

Or, gândul meu, şi al lui Andrei Pleşu, de-a lungul vieţii, a fost, cred, de a obţine o anumită inteligibilitate a spuselor şi de a risipi prejudecata că filosofia e ceva groaznic, care nu poate fi înţeles şi, conform vorbei bine ştiute "mare filosofie", de fapt, în lucrurile foarte serioase se poate vorbi cu comprehensibilitate maximă", a declarat scriitorul.

Liiceanu a mai explicat că tot ceea ce a însemnat filosofia adevărată pe lume a fost totdeauna ceva la nivelul tuturor oamenilor. "Filosofia şi discuţia despre temele grave ale vieţii nu înseamnă a vorbi pe neînţeles despre teme înalte, ci a vorbi despre lucruri care privesc pe toată lumea. Or, lucrurile despre care este vorba în cartea asta, nu numai că privesc pe toată lumea, sunt ţesutul însuşi al vieţii noastre".