Dezastrul de la TVR. Ce soluţii propun foşti şi actuali conducători ai instituţiei (video)

În opinia fostului preşedinte - director general al TVR, Andi Lăzescu, majorarea taxei, de 4 lei, care este una dintre cele mai mici din Europa, s-ar putea face prin hotărâre de guvern, iar TVR ar trebui să facă şi producţie (documentare şi seriale) pentru care este însă nevoie de bani.

Lăzescu a mai arătat că datoria de 158 de milioane de euro a TVR s-a acumulat în ani de zile, dar momentele cheie în acest sens au fost majorarea salariilor cu 70% până în 2004, semnarea contractului de transmitere a UEFA Champions League şi căderea masivă a pieţii publicităţii.

”A existat o presiune mare să dau 50.000 de dolari pentru ca să transmit un meci cu Bute la 5 dimineaţa. Taxa radio-TV de 4 lei nici nu e ajustată la inflaţie. Este de patru ori mai mică decât în Serbia. Sunt de acord să reformăm televiziunea, dar orice reformă se face cu bani. În plus, trebuie redefinită misiunea televiziunii. Nu se mai poate merge cu obiectivele din 1994”, a explicat fostul director al TVR.

Lăzescu a criticat şi închiderea TVR Cultural, arătând că acest post aducea foarte mult conţinut de calitate şi transmitea Festivalul George Enescu. În plus, acolo lucrau foarte mulţi profesionişti care au fost pierduţi.

Referitor la politizarea TVR, el a subliniat că raportul de activitate al unui preşedinte- director general poate fi respins oricând după bunul plac de parlamentari, iar preşedinţii şi membrii Consiliului de Administraţie sunt schimbaţi des. ”Povestea cu interesele politice este mică. Marea problema este cu interesele personale în TVR”, a concluzionat Lăzescu.

La rândul său, George Orbean, membru în CA al TVR, propus de guvernul Cioloş pentru poziţia de director general al TVR, dar respins de Parlament, a afirmat că cel mai grav lucru este că nu se ştie cum s-a acumulat această datorie.

”Acolo este un amalgam de incompetenţă, impostură, complicitate politică, iresponsabilitate. Nimeni nu mai vorbeşte despre TVR ca despre o televiziune şi despre producţie, despre ce se face acolo. Este posibil ca în 2016, într-un context internaţional despre care Românii nu ştiu nimic, să n-ai un post de televiziune care să mai trezească din somn această populaţie?”, a adăugat jurnalistul.

În opinia sa, singura soluţie de salvare a televiziunii publice este instituirea unei stări de administrare specială pe o perioadă de trei luni ”în care lucrurile trebuie oprite în sensul că TVR este ţinta unei avalanşe de executări silite, legale, corecte, din partea unor oameni care au de luat bani de la TVR şi au câştigat în justiţie”.

”În aceste trei luni trebuie făcută o ierarhizare a plăţilor, stabilindu-se şi cine dă banii, pentru că banii deocamdată nu există. Guvernul spune că nu poate sprijini Televiziunea publică pentru că este o practică neconcurenţială. Pe de altă parte, trebuie definit rolul strategic al acesteia în 2016”, a mai spus Orbean, arătând că TVR trebuie să fie imaginea României în interior şi în exterior şi să-şi stabilească obiective de performanţă.

Şi regizorul Cornel Mihalache, membru supleant al CA al TVR, a subliniat că televiziunea este o România în mic, condusă de penali şi politizată excesiv, o instituţie clientelară. El a reamintit că Parlamentul a respins fără motiv candidaturile lui George Orbean şi Monica Ghiurco la funcţia de preşedinte director general al TVR.

Andrei Dimitriu, fost director al Radioului Public, prezent şi el la dezbatere, a afirmat că misiunea esenţială a TVR şi a SRR este de a educa şi a criticat o lipsă totală de înţelepciune managerială. În opinia sa, comasarea radioului şi a televiziunii publice ar fi o gravă eroare, dat fiind că primul ”nu are atâta câştig încât să acopere pierderile TVR şi astfel riscă să le îngroape pe amândouă”.

Dimitriu consideră că singura soluţie pentru TVR este ”o variantă grecească, cu transferul datoriilor către o entitate juridică care dă faliment şi schimbarea numelui”.

Referitor la politizarea acestor instituţii publice, el a subliniat că aceasta se manifestă în primul rând prin iresponsabilitatea de a numi în Consiliul de administraţie oameni care nu se pricep la management.