Despre curajul tineretului israelian de a refuza

Într-o scrisoare adresată prim-ministrului Benjamin Netanyahu, zeci de tineri din Israel au criticat Forţele de Apărare Israeliene (FAI), acuzându-le de “penetrarea în viaţa civilă, care adânceşte şovinismul ţării, militarismul, violenţa, inegalitatea şi rasismul”.

Yesh Gvul, o organizaţie ce-i apără pe cei care protestează împotriva înrolării din motive de conştiinţă, a declarat ca răspuns la publicarea scrisorii, că “refuzul, este o decizie personală a fiecărei persoane într-o societate democratică”.

În Israel, cei care refuză să se înroleze din motive de conştiinţă sau religioase sunt cunoscuţi sub numele de “sarvanim” - “refuznici”. Semnatarii scrisorii adresate lui Netanyahu, sunt 58 de israelieni, născuţi între 1993 - 1998. Spre deosebire de unii dintre cei care i-au precedat, ei nu susţin refuzul de a satisface serviciul militar numai pe teritoriile ocupate, ci mai degrabă refuzul de a nu fi recrutaţi de loc în armată.

De-a lungul scurtei istorii a Israelului, au existat numeroase cazuri când oamenii au refuzat să satisfacă serviciul militar în FAI pe motive de pacifism, religie, sau dezacord politic, în special în problemele precum ocuparea teritoriilor palestiniene, sau ca urmare a măcelăririi civililor în acţiuni militare scăpate de sub control.

La 28 aprilie 1970, un grup de liceeni de an terminal, care urmau să fie recrutaţi, au trimis o scrisoare prim-ministrului Golda Meir, exprimându-şi rezervele cu privire la începerea ocupării Cisiordaniei şi Fâşiei Gaza, atrăgând atenţia asupra eşecului guvernului israelin de a menţine pacea.

În 1987, s-a format un nou grup de elevi de liceu, care au refuzat înrolarea pe teritoriile ocupate. Ei se auto-numeau “Shministim”, literalmente “elevii de clasa a douăsprezecea”. În 2001, un alt grup de protestatari liceeni le-au urmat exemplul. Astăzi, se estimează că peste 3.000 de liceeni israelieni sunt “Shministim”.

Răspunsul obişnuit al autorităţilor israeliene către membrii acestui grup a fost, de a emite pedepse cu închisoarea pe câteva săptămâni. Printre cei mai importanţi membri ai “Shministim” care au mers la închisoare, a fost fiica unui înalt oficial al Mossad, Omer Goldman. În 2008, a fost lansată o campanie de nivel mondial, în vederea cererii libertăţii “Shministim”-ului.

Deşi, protestatarii de conştiinţă au găsit sprijin în aripa de stânga şi partidele arabe din Israel, Partidul Muncii din Israel a criticat acţiunile lor, declarînd că, deşi protestele lor împotriva ocupaţiei sunt valide şi uşor de înţeles, ei folosesc calea greşită de a le exprima. Politicienii de dreapta s-au mărginit să declare că acţiunile "disidenţilor" incită la atitudini anti - israeliene.

Tinerii israelieni au rămas nemişcaţi. În scrisoarea recentă ei au vorbit: “Facem apel către cei ce au citit această scrisoare să reconsidere sensul serviciului militar. Noi, semnatarii acestei scrisori, refuzăm recrutarea, iar principalul motiv al refuzului nostru este opoziţia noastră faţă de ocuparea teritoriilor palestiniene de către armată”.

În 2002, Curtea Supremă de Justiţie din Israel a hotărît că refuzul de a sluji în armată este legal pe motiv de pacifism, iar “refuzul selectiv”, cu acceptarea selectiv, numai a anumitor obligaţii, este ilegal. Instanţa a menţionat, de asemenea, că permisiunea refuzului selectiv “va slăbi legăturile care ne unesc ca naţiune”.

Ministrul Finanţelor Yair Lapid, a fost de asemenea extrem de critic faţă de refuznici. “Acesta nu este un refuz, ci un proiect de evaziune”, a scris el pe pagina sa de Facebook, adaugând: “înrolarea nu este o ideologie. Acest act este o indulgenţă a tineretului îndestulat, care crede că are dreptul la tot şi că alţii – copiii voştri şi ai mei - trebuie să slujească în locul lor. Mi-e ruşine pentru ei”. Critica este cu atât mai neavenită cu cât Lapid şi-a făcut serviciul militar într-o poziţie "învârtită" - nu în prima linie, ci ca redactor pentru Bamahane, ziarul FAI.

Opinia lui Lapid referitor la acţiunile tinerilor nu este împărtăşită de către organizaţia Yesh Gvul, care a declarat: “ Suntem mândri de tinerii care refuză să i-a parte la opresiune şi fac apel către guvernul israelian cerând ajungerea la un numitor comun cu palestinienii, pentru a pune capăt ocupaţiei. O altă lume este posibilă pentru ambele părţi, şi deasemenea, noi şi palestinienii, merităm o pace adevărată, şi nu o pace ca cea croită de guvernul israelian”.

Dr. César Chelala, co-câştigător al premiului Overseas Press Club of America.