Descoperirea unei fosile sugerează că Piramidele şi Sfinxul au fost odată scufundate în mare

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi nevisate până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Peisajul din Necropolis Giza, inclusiv Piramidele şi Sfinxul, prezintă semne de eroziune care, conform unor cercetători, sugerează că în trecut întreaga zonă a fost scufundată în mare, iar descoperirea unei fosile ar părea să confirme această teorie.

Descoperirea se datorează arheologului Sherif El Morsi, care a lucrat pe platoul Giza de peste două decenii, iar în 2013, El Morsi în colaborare cu cercetătorul Antoine Gigal, fondator al Giza for Humanity, a publicat rezultatele cercetărilor sale.

Studiul lui Morsi pleacă de la intuiţiile Dr. Robert M. Schloch, unul dintre primii cercetători care au sugerat că structurile platoului Giza sunt mai vechi decât se credea. La începutul anilor '90, Schloch a sugerat că modele de eroziune găsite pe Sfinx şi stâncile din jur indicau o vârstă mult mai mare decât datarea oficială, cuprinsă între 9000 - 5000 î.Hr.

Morsi a continuat cu succes activitatea lui Schloch, mergând mai în profunzimea problemei. Într-una din documentările sale fotografice cu privire la modele de eroziune în Platoul Giza, arheologul a făcut o descoperire care ar putea indica faptul că întreaga zonă a fost odată scufundată în apele mării.

"În timpul documentării mele fotografice, aproape că m-am împiedicat de un bloc de piatră", a declarat Morsi într-un articol publicat pe Gigal Research. "Spre surprinderea mea, dâmbul a arătat existenţa unui exoschelet pietrificat a ceea ce părea a fi un Echinoidea (arici de mare), o creatură care trăieşte în apele marine de mică adâncime".

Potrivit lui Morsi, fosila ar fi o dovadă că Platoul Giza a suferit un potop catastrofal, rămânând pentru un timp scufundat de apele mării. Siteul unde se găsea Piramida lui Menkaura în special, ar fi putut fi o lagună antică atunci când nivelul mării acoperea necropola de la Giza, inclusiv Sfinxul şi Piramidele.

Analizând fosila, unii oameni de ştiinţă au sugerat că Echinoidea însăşi a fost expusă eroziunii, astfel, ar putea deja face parte din roca calcarului iniţial format în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani.

Însă Morsi a contestat această concluzie, convins că pietrificarea creaturii a avut loc într-o perioadă relativ mai recentă, explicând că aceasta este un exemplar mare, bine conservat, spre deosebire de probele mici care sunt de obicei găsite în blocurile de calcar.

"Putem vedea în mod clar condiţiile iniţiale şi detaliile etapelor de perforare a exoscheletului", a explicat Morsi, "ceea ce înseamnă că această creatură marină trebuie să fi fost pietrificată în ultima vreme. Ea nu arată caracteristicile celor mai multe dintre fosilele care datează de acum 30 de milioane de ani. Depozitele de sedimente au umplut golul".

Potrivit lui Morsi, potopul trebuie să fi fost destul de semnificativ, atingând un nivel maxim de 75 de metri deasupra nivelului actual al mării, creând o zonă de coastă care trece prin împrejmuirea Piramidei lui Khafre, în apropierea Sfinxului, până la Piramida lui Menkaura.

Eroziunea văzută pe stânci prezintă semne tipice provocate de valuri şi refluxul mareei. În plus, situri, cum ar fi Sfinxul, Templul Sfinxului şi primele 20 de nivele ale Marii Piramide arată sedimente de aluviuni tipice apelor puţin adânci şi lagunelor. Retragerea apei creează o stâncă spongioasă.

Echinoidea Bites descoperită de Morsi are un diametru de aproximativ 8 cm. Pentru că acest organism marin să ajungă la această dimensiune durează aproximativ 15 ani. În plus, cantitatea de sedimente şi depuneri aluvionare, precum şi calitatea de eroziune în zonele puţin adânci, necesită mai multe secole, sugerând că zona a rămas scufundată de ceva timp.

Cu toate acestea, rămâne dificil de determinat anul exact al inundaţiilor. Potrivit datelor furnizate de CSIRO Marine and Atmospheric Research, în ultimii 140.000 de ani, nivelul mării a fluctuat cu mai mult de 120 de metri, ca urmare a creşterii şi retragerii marilor calote în timpul ciclurilor glaciare.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.