Descoperind comorile ascunse ale Poloniei cu trenul

Nu sunt pasionat de spaţiile mici, m-a surprins când am început să cobor câteva sute de paşi într-o mină îngustă la 137 metri sub pământ. Ceea ce mă aştepta era şi mai surprinzător – sub pământ era o lume medievală, misterioasă de statui gigantice, candelabre briliante şi reliefe complicate pe pereţi create de sare.

Am fost în cea mai veche mină de sare din lume, construită în 1280. Acest sit protejat de UNESCO World Heritage (Moştenirile Lumii) este situat în oraşul polonez Wielliczka este la aproximativ 30 de minute cu trenul de oraşul Cracovia. Aici sunt 218 galerii şi 190 de camere (nu sunt toate disponibile pentru vizitat), o cameră este dotată cu paturi pentru copii cu probleme respiratorii ca astm. De secole sarea a fost un tratament eficient. Am savurat un prânz gourmet pe o faţă de masă albă. Ce urmează? Am auzit că vor construi un hotel sub pământ.

Acesta a fost doar una dintre numeroasele descoperiri neaşteptate găsite în timpul călătoriei mele de 10 zile în Polonia – de la micul oraş Poznan la splendidele oraşe Varşovia, Wroclaw şi Cracovia. Această călătorie a fost atât educaţională şi emoţionantă, odată ce am păşit înapoi şi mi-am descoperit strămoşii polonezi am devenit şi mai ataşat de rădăcinile mele estice.

Sentimentul de tristeţe şi oroare m-a copleşit, când am început să explorez monumentele nesfârşite, muzeele şi amintirile Holocaustului şi a celui de al doi-lea razboi mondial. Istoria Poloniei este atât de complexă şi constant îşi regăseşte identitatea luată de Rusia, Germania, Austria şi Prusia – specific câteva. Abia în 1989 după ce comunismul a căzut, Polonia a început să îşi reconstruiască oraşele.

Cel mai uimitor şi inspirator a fost revitalizarea completă a oraşelor şi renaşterea spiritului uman împreună cu acceptarea şi regretul trecutului sau tragic.

Cu permisul european East Eurail în mână şi locuri rezervate, am călătorit comfortabil între marile oraşe, trecând uşor prin zonele rurale şi pe lângă casele cu acoperiş în stil şindrilă. Călătorind cu trenul de la 3 până la 5 ore mi-a dat şansa să mă întâlnesc cu localnici şi cu alţi călători. După experienţa mea, polonezii sunt oameni calzi care primesc călătorii străini cu inima deschisă.

Am cunoscut un cuplu de tineri căsătoriţi, amândoi doctori în Cracovia, când plecăm de la aeroportul din San Francisco la începutul călătoriei mele în Polonia. Când au aflat că le vizitez oraşul au insistat să îi contactez.

Cracovia

Când am ajuns în Cracovia, m-am întâlnit cu cuplul de tineri medici să mâncăm în districtul evreiesc Kazimierz. Ei au ales ambientul: restaurantul Ester, unde se interpretează o gamă largă de melodii de la flamenco la Klezmerul Orientului Mijlociu. În scurt timp am ajuns să ne cunoaştem. Am savurat o raţă crocantă şi delicioasă şi un aluat polonez umplut o combinaţie de brânză, carne, spanac sau fructe. Ei mi-au zis că miercurea este cea mai bună zi pentru a mânca peşte deoarece toate restaurantele se aprovizionează cu peşte proaspăt.

Cracovia este unul dintre puţinele oraşe care nu au fost şterse de pe hartă în timpul celui de al doilea război mondial. Piaţă principală este una dintre cele mai mari din Europa – chiar mai mare decât piaţa San Marco din Veneţia. Basilica. Sf. Mary cu 2 turnuri în stil gotic în exterior şi Baroc în interior este principalul obiectiv turistic. În fiecare oră un om cânta la gorn. Tradiţia vine din Evul Mediu când mongolii au atacat şi ucis un cuplu de tineri cântăreţi la gorn, ei au fost omorâţi cu o săgetă în gât fiecare; cântatul la gorn s-a oprit atunci. Acum muzica sună continuu.

Aici am descoperit alte lucruri neaşteptate – cel mai vechi restaurant al oraşului Wierzynek a fost fondat în 1364, este construit ca o peşteră într-o fostă distilerie. Hotelul Amadeus la 5 minute de piaţa principală a oraşului, a fost o casă convenabilă pentru a merge seara la restaurant şi cafenea.

Puţin mai sus de hotel, am luat cina la un restaurantul polonez Pod Baranem unde am mâncat sfeclă coaptă, varză şi porc, aproape de castelul regal Wawel, scaunul primilor conducători polonezi şi principala atracţie a Cracoviei.

Chiar în centrul pieţei principale, cu diversitatea sa arhitecturală de la stilul Gotic la Renaştere şi Baroc, este o piramidă mică din sticlă care acoperă expoziţia subterană Rynek, o lume de relicve antice care reflectă 1000 de ani de istorie europeană. Cracovia a fost un centru de afaceri, de unde se puteau cumpăra bijuterii, unelte şi haine expuse într-un labirint interactiv şi sofisticat, de tuneluri şi rutele de transport.

Varşovia

Minunata Varsovie este la doar 3 ore cu trenul de Cracovia şi este la fel ca o pasăre phoenix care renaşte din cenuşă. Acest oraş magnific este casa măreţului compozitor Chopin, oraşul a dispărut după al doilea război mondial. De când clădirile au fost reconstruite culorile lor pastelate de muştar, somon şi albastru sunt mult mai vibrante.

Distrugerile făcute de nazişti sunt mult mai vizibile aici. Există monumente care comemorează civili inocenţi omorâţi pe străzi şi cei 450.000 de evrei prinşi într-un ghetou horificant. Aproape toţi au fost trimişi la moarte în lagărele de concentrare Auschwitz şi Treblinka.

Ghidul meu turistic părea trist, conducandu-mă prin străzile fără sfârşit ale muzeului mişcării de rezistentă din Varşovia apoi la muzeul evreilor polonezi şi monumentul mişcării de rezistenţă al evreilor .

Pe o notă mai uşoară, am descoperit că atât vizual cât şi cultural frumuseţea Varsoviei. I-am urmărit viaţa lui Chopin din băncile şcolii până la prima sa promenadă, cu simţul său cosmopolitan în mijlocul clădirilor din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea. Am continuat plimbarea mea până la universitate descoperind grădina palatului şi apartamentele din apropiere unde a trăit Chopin. Nu foarte departe, la muzeul interactiv Chopin găzduit într-o clădire pe stilul baroc, am ascultat la căşti câteva piese celebre.

Ziua mea s-a încheiat cu un concert de sâmbătă seara a lui Chopin “Nocturna” în parcul Lazienki. Nici-un cuvânt nu a fost rostit prinţe sutele de oaspeţi în timpul concertului de o oră – un respect imens faţă de artist. Puţin mai jos în parc a fost un concert neaşteptat la palat, unde păuni au cântat împreună cu cântăreţii de operă pe note înalte.

Am luat tramvaiul înapoi la hotelul Sofitel, acesta are o piscină în care corpul meu s-a putut scufundă după o zi fierbinte de vară.

Wroclaw

Deoarece a trebuit să suport o cursă cu trenul lungă de 5 ore din Cracovia la ciudatul oraş Wroclaw, acesta a fost unul dintre oraţele mele favorite. Considerat Veneţia Poloniei situat pe râul Oder în regiunea Silesia de jos (Dolny Śląsk), Wroclaw debordează cu un farmec de poveste. Cu o populaţie de aproximativ 632.000 de oameni Wroclaw este împărţit în 12 insule conectate prin 100 de poduri, fara să numărăm toate râurile, canalele şi podurile pedeste. Noua sa staţie de tren are faţada unui palat Tuscan.

Hotelul în care am fost cazat se numeşte Tumsky, acesta are o vedere de 180 de grade asupra peisajului verde şi podului Tumski care separă insulă Catedralei (cu 7 biserici) şi insulă municipala Sand (nisip).

Pentru mai multa dramă, de la ora 20 păna la ora 22 în fiecare oră o lumină şi un zgomot fantasmagoric lângă sala Centennial, sculpturile sale imense şi înaltele sale structuri par să atingă cerul.

Am mers în regiunea Silesia de jos pentru a vizita o fabrică de porţelanuri fabricate manual. Manufaktura şi alte câteva castele transformate în staţiuni ca palatul Staniszow. Am avut 3 prânzuri luxoase în castelul Klikzkow – pentru un preţ potrivit.

Poznan

Ultima mea oprire este în oraşul Poznan, cel mai vechi şi colorat oraş al Poloniei, plin de lucruri neaşteptate. Aproape de graniţa cu Germania, lângă Berlin, Poznan este o piaţa medievală şi un oraş catedrala din secolul al VIII-lea, plus o biserică în stilul gotic. Această mică enclavă conţine 20 de universităţi cât şi unul dintre cele mai moderne mall-uri.

De 22 de ani Poznan organizează celebrul festival “Malta Festival”, care are loc în fiecare vară la sfârşitului luni iulie. S-a întâmplat să prind noaptea muzicii Romani, întreagă zonă răsună cu melodi pline de viaţă şi lumini colorate. În acest mic oraş am întâlnit un restaurant negru. Am mâncat în întuneric bazându-mă doar pe miros, simţul tactil şi gust. Partea cea mai frumoasă a fost când a trebuit să ghicesc ce am mâncat.

Simţul meu vizual a fost stimulat la restaurantul Vine Bridge, cel mai mic restaurant din Polonia; la acesta pot servi masa doar 10 persoane. Fiecare porţie de mâncare este o operă de artă şi un amestec de ingrediente servite creativ pe o tablă şi o placă de metal.

Am plecat din Polonia în următoarea dimineaţă, am meditat la dragostea lui Chopin faţă de Polonia, care l-a urmărit până şi în mormânt. Chiar dacă corpul său a fost îngropat în afara ţării din motive politice, el s-a asigurat ca inima sa va sta într-o urnă în Biserica Sfânta Cruce Varşovia. O inscripţie pe piatră sa funerară spune “Unde este comoara ta, acolo este şi inima”.

În cazul meu am simţit că am luat o bucată din Polonia în inima şi mintea mea.

Pentru informaţii despre Polonia vizitaţi www.poland.travel/en-uş