Deficitul bugetar uriaş – bomba cu ceas a României! O va putea dezamorsa Nicuşor Dan? Ce spune un cunoscut economist

Profesorul universitar de economie Cristian Păun a atras atenţia, în podcastul "This is the story" al lui Tudor Muşat, că deşi rezultatul alegerilor prezidenţiale este îmbucurător, acest lucru nu schimbă moment cu nimic situaţia economică "foarte proastă" în care se află România.

Expertul a explicat că modelul economic actual al României, bazat pe consum alimentat din împrumuturi, generează dezechilibre majore: inflaţie, dobânzi în creştere şi un deficit bugetar cronic.

Profesorul critică această abordare, subliniind că în loc să stimuleze producţia internă şi investiţiile, banii împrumutaţi sunt direcţionaţi preponderent către cheltuieli curente, precum salarii şi pensii. El avertizează că soluţiile bazate exclusiv pe creşteri de taxe indică slăbiciunea guvernării şi propune o abordare structurată, cu măsuri alternative, înainte de a recurge la fiscalitate excesivă.

Redăm mai jos dialogul dintre Tudor Muşat şi Cristian Păun:

Jurnalist: Avem, după un extrem de complicat şi tensionat scrutin prezidenţial, cu tot ceea ce a însemnat el – anulare, repetare şi aşa mai departe –, în urma căruia cred că putem spune cu mândrie că am dat o lecţie într-o anumită privinţă şi Statelor Unite, şi Braziliei, şi Ungariei, dar mai ales am dat o lecţie usturătoare Rusiei.

Şi cred că de asta putem fi cu toţii mândri. Acum, după ce ne felicităm şi ne mulţumim unii altora, dacă am rezolvat-o pe asta cu democraţia, hai să vedem cum o rezolvăm pe aia cu economia, domnule profesor. Care-i urgenţa în acest moment?

Cristian Păun: Sunt legate puţin cele două. Sigur că rezultatul alegerilor, pe care l-am văzut şi care ne-a bucurat pe toţi cei care suntem cu lumea civilizată, cu Europa, cu globalizarea, cu integrarea României în această lume care poate genera prosperitate... dar aceste rezultate nu schimbă situaţia economică a României. Ea este tot aceeaşi, una foarte proastă. Ce poate însă schimba rezultatul acesta este paleta de soluţii sau tipul de soluţii care poate fi aplicat în momentul de faţă acestor probleme.

Adică, de fapt, noi ne aflăm într-o situaţie de boală, prin faptul că am ales un doctor în locul altui doctor, noi putem să vorbim acum de diferenţa de soluţii.

Sigur că până la a fi aplicate aceste soluţii, avem şi această problemă a preşedintelui, care are totuşi puteri limitate în a le implementa.

Jurnalist: Asta vreau să întreb, dacă doctorul e realmente doctor, sau e doar un facilitator de doctor în situaţia asta?

Cristian Păun: Este pe jumătate, să spunem aşa, doctor, pentru că aşa cum este construit sistemul politic din România, el împarte destul de bine puterile, iar în zona parlamentului există putere, există putere în zona guvernului, există putere în zona preşedintelui. Aşa este gândit până la urmă sistemul, doar că la noi preşedintele nu este numit, el este ales de către electorat şi asta îi dă o foarte bună legitimitate în negocierea sa cu partidele.

Foarte mulţi consideră că, domnule, dacă vin partidele şi îţi bagă pe gât o propunere de prim-ministru, un incompetent, să zicem, preşedintele este obligat să-l accepte, pentru că votul românilor a dus la o anumită configuraţie în parlament, parlament care emană guvernul, votează guvernul.

Ceea ce este complet greşit. Nu asta a fost filozofia, până la urmă, a sistemului politic din România. Exact această verificare finală pe care o are preşedintele şi care, aţi văzut, a fost ales cu un număr extraordinar de mare de voturi.

Cred că nu putem să spunem că există vreun partid astăzi în România care, la alegerile parlamentare – cred că toate partidele au adunat în total atâtea voturi. Deci legitimitatea preşedintelui este mult peste, în momentul de faţă, legitimitatea partidelor politice!

Deci ele cumva trebuie să coopereze. În niciun caz nu trebuie să vină acum cu o aroganţă din asta şi să spună: „Domnule, eu nu numesc…”

Jurnalist: Bun, dar care e problema care trebuie rezolvată sau de unde trebuie început? Nicuşor Dan a enumerat trei priorităţi legate de ce urmează să facă el chiar a doua zi după anunţarea rezultatului votului. Nici nu mai contează celelalte două. Aveau legătură cu politica externă, cu diplomaţia. Important este că prima pe care a menţionat-o e problema deficitului. Şi ai zice: bun, dar stai, că e preşedintele, nu e premierul. Şi totuşi, asta îţi arată cât de gravă e situaţia.

Cristian Păun: Asta arată, în primul şi în primul rând, că înţelege foarte bine. Şi nici nu am îndoieli că nu înţelege foarte bine, având în vedere că vorbim de un matematician de top. Adică aici ai nevoie de un IQ şi o inteligenţă mare ca să poţi să fii aşa ceva.

Înţelege foarte bine fenomenul economic. Pentru că, până la urmă, aceeaşi situaţie a găsit-o şi la primăria Capitalei. Sigur, la o scară mai mică, dar exact aceeaşi situaţie.

Şi atunci, da, înţelege această problemă a deficitului. Am şi vorbit public de foarte multe ori că ea generează nişte efecte macroeconomice în lanţ şi care trebuie şi ele, poate, să fie explicate la masa asta. Adică, odată, deficitul înseamnă faptul că guvernul cheltuieşte mai mult decât poate produce economia reală.

Şi asta duce mai departe la ce? Duce, pe de o parte, la inflaţie. Pentru că cea mai mare parte a acestui deficit se duce spre consum. Degeaba a încercat guvernarea anterioară să ne convingă că era pentru investiţii. Nu, cea mai mare parte a deficitului se duce spre consum.

Ducându-se spre consum, tu de fapt împrumuţi din viitor nişte bani pe care nu îi ai acum, îi dai spre consum unor oameni pe care îi împingi către consum cu resurse împrumutate din viitor. Deci acele resurse n-au existat, le paraşutezi în economie şi cu ele oamenii aceia cumpără. Asta duce automat la o creştere a preţurilor, pentru că ea trebuie corelată.

De ce cresc preţurile? Pentru că aşteptarea chinezismului care merge pe această filieră de dezvoltare este următoarea. Când vine consumul ăla pe datorie, tu o să găseşti antreprenorii în România care se dau aşa şi suflecă mâinile, se apucă de treabă. Fac roşii, produc carne de porc, produc lactate.

Realitatea nu e aceasta. Nu vedem o Românie în care oamenii, cum văd că există această presiune pe consum, se apucă şi produc. Nu e cazul... Asta este iluzia chinezismului, până la urmă.

Consumul nu trage după el producţia. De multe ori, mai ales în ţări cu probleme de antreprenoriat, acces la capital, inovare şi aşa mai departe. România nu este un Eldorado al antreprenoriatului.

Haideţi să fim serioşi. Atunci ei se trezesc cu această presiune inflaţionistă. Deci deficit înseamnă inflaţie, pe scurt.

Deficit înseamnă creştere de dobândă. Care de unde creşte? Creşte pe de-o parte, că statul concurează cu toţi ceilalţi privaţi, persoane fizice sau juridice, când se împrumută şi apare la masa pentru nişte sume extraordinare, cerând împrumut.

Şi doi, pentru că în dobândă este întotdeauna inflaţia inclusă. Eu nu o să îmi depun niciun ban la bancă dacă banca nu este în stare să-mi acopere inflaţia. Şi atunci, întotdeauna dobânda de la credite include dobânda de la depozite, care dobândă de la depozite include inflaţie.

Deci din două direcţii dobânda creşte atunci când avem de-a face cu acel deficit. Şi mai avem, o secundă, pe problema deficitului, mai avem această problemă a îndatorării continue.

Deci deficit înseamnă nerezolvarea unor probleme structurale pe care le are România, amânarea lor, amânarea unor reforme pentru care tu te tot împrumuţi, pentru că nu reuşeşti, ca, cu ajutorul acelor reforme, investiţii, tu să direcţionezi banii spre ceva care produce valoare adăugată, produce efect de antrenare.

Noi, împrumutându-ne foarte mult pentru consum în virtutea acestor deficite, în final, nu reuşim să creăm acea valoare adăugată care să crească. Avem stagnare astăzi, avem un fel de stagflaţie, stagnare combinată cu inflaţie.

Jurnalist: Deci nici ideea asta că ne împrumutăm ca să băgăm banii în proiecte de infrastructură care, după aceea, o să genereze ele valoare adăugată şi alţi bani, nu ţine, pentru că în afară de nişte bucăţi de PNRR, nici măcar toate, noi banii pe care îi împrumutăm nu îi băgăm în investiţii, de fapt, îi băgăm doar în pensii şi salariile personalului de la stat, ca ei să consume, după modelul pe care l-aţi descris.

Cristian Păun: Odată, plus că acea şmecherie că noi facem deficite ca să facem investiţii pleacă şi de la această observaţie. De fapt, asta este cumva un fel mai voalat de a spune că noi am fost atât de incompetenţi încât, având banii pentru investiţiile alea prin PNRR, noi nu i-am absorbit, dar în schimb am pus pe deficit, pentru că nu se puteau închide şantierele.

Şi atunci ce au făcut? Au plătit de la rezerva guvernului, de la buget, au plătit acele facturi care trebuiau plătite prin PNRR, având banii blocaţi. Şi, în final, au împrumutat cu dobândă acei bani, în condiţiile în care, prin PNRR, banii ăia erau fie gratuit, fie cu o dobândă foarte mică.

Deci a fost un lanţ întreg de erori care a alimentat acest deficit şi care, astăzi, aşa cum bine identifică domnul Preşedinte, este o problemă vitală pentru România, o problemă structurală.

Jurnalist: Şi acum vine întrebarea cheie. Acest deficit poate fi adresat, abordat numai prin nişte creşteri de taxe inevitabile sau numai prin nişte tăieri în carne vie?

Pentru că eu am senzaţia că deja o bună parte a societăţii circulă ideea asta, că e inevitabilă povestea asta şi că, da, cum aţi zis, mai bine să o facă un doctor priceput decât unul care doar pozează în doctor.

Dar întrebarea mea este: există şi altă filozofie? Există o filozofie a paşilor mărunţi care să nu dea societatea peste cap şi mai tare? Există şi altceva decât, aşa-zisa, tăiere în carne vie, ce-o fi însemnând chestia asta?

Pe mine m-a bucurat şi următorul lucru, chiar dacă a fost hazardat, m-a bucurat faptul că domnul Nicuşor Dan a venit şi a spus aşa: domnule, eu dau în scris că nu cresc TVA-ul.

A fost un act de curaj, nu l-aş spune de inconştienţă, de curaj, care a transmis următorul semnal. Eu cred că el a ascuns următorul semnal, şi care e important:

Creşterea de taxe trebuie să rămână ultima în listă, chiar dacă e greu acum, chiar dacă e al 12-lea ceas. Creşterea de taxe trebuie să rămână ultima şi trebuie să se aplice doar pentru a completa ce-ţi mai trebuie după ce tragi linie, aplicând nişte soluţii prealabile. O să revin imediat şi la ele, că le-am structurat.

Dar creşterea de taxe trebuie să rămână ultima. Şi, mai mult, înclin să cred că înţelege foarte bine Nicuşor Dan faptul că, ceea ce spunem de asemenea de multă vreme, că guvernele care guvernează prin creşteri de taxe sunt guverne slabe.

Creşterea taxării este măsura incompetenţei unui guvern, non-valorii unui guvern, care eşuează în a aplica soluţiile de care o să vorbim în minutele următoare.

Deci, de-aia e bine să te fereşti de taxe. Ca să nu mai vorbim de faptul că aceste taxe vor avea întotdeauna efecte adverse şi vor încurca soluţiile de care o să vorbim, şi, trei, patru, nu prea mai e România locul unde să mai aplici creşteri de taxe. Deci îi înţeleg reticenţa şi chiar curajul de a afirma: domnule, n-o să cresc TVA-ul.

Jurnalist: Deci nu e doar marketing politic aici. Nicuşor Dan, ca Preşedinte – mă rog, când va fi şi confirmat, e preşedinte ales în momentul vorbirii – are această pârghie de a numi Premierul, de a negocia o majoritate, nu? Cot la cot cu acel premier, să zicem, pe care îl propune sau care i se propune formal de către o majoritate. Şi şi-a luat această precauţie?

Adică probabil că s-au făcut nişte scenarii, s-au rulat nişte scenarii de cine ar putea fi acel premier, cum să te înţelegi cu el, ce fel de majoritate să negociezi, astfel încât promisiunea asta de a nu creşte taxele chiar să fie respectată.

Cristian Păun: Şi să rămână ultima acolo. Adică, domnule, dacă nu putem face consistent paşi pe cele cinci direcţii – adică o să fie cinci, pe care o să le discutăm aici – aplicăm şi creşterea de taxe. Nu mai există o soluţie minune acum.

Adică, dacă tu vii doar cu creşterea de taxe ca soluţie, nu o să reuşeşti. Promisiunea a fost făcută pentru TVA. TVA şi, probabil, că o să crească impozitul pe venit.

Jurnalist: TVA-ul nu o să crească, că s-a angajat Nicuşor să nu-l crească, înţeleg? Asta era ideea, de fapt. Adică putem să ne gândim că ar putea creşte alte taxe? Eu, Nicuşor Dan, am zis că nu TVA-ul.

Cristian Păun: Eu nu l-aş fi sfătuit să facă nici asta. Că asta ar fi exact în linia şmecheriei, pe care am mai văzut-o în ultimii ani, în mod constant. Adică n-aş merge pe aşa ceva, pentru că practic ai aplica aceeaşi şmecherie, pe care am mai văzut-o şi în trecut.

Ţineţi minte că s-au scos nişte contribuţii, pe care apoi le-au reintrodus – din agricultură, din construcţii – pe ideea "v-am mărit salariile". Dar pe oamenii ăia i-ai lăsat fără contribuţie la pilonul 2.

Dar şmecheria a fost că le-ai crescut salariile luându-le contribuţia de la pilonul 2. Adică e în genul ăsta de şmecherie, pe care eu o numesc foarte pe scurt... Ne vorbeau despre creştere negativă – deci e ca aia cu creşterea negativă! O prostie, dacă mă întrebaţi pe mine.