Decesul lui Berezovski - de fapt, o mare pierdere pentru Kremlin

Oligarhul rus Boris Berezovski a fost găsit decedat sâmbătă seara la Londra. Teoretic, acum Kremlinul ar trebui să respire uşurat: chiar şi înlăturat practic de pe scena politică, Berezovski a continuat să joace rolul „geniului rău” al politicii ruse, ba declanşând un „scandal al poloniului”, ba un 'proces al secolului' cu Roman Abramovici la Curtea de Justiţie de la Londra, proces care a relevat substratul scandalos al businessului rus. În realitate, potrivit cotidianului rus Utro, despre decesul lui Berezovski se poate spune acelaşi lucru pe care la vremea sa Putin l-a declarat referitor la decesul Annei Politkovskaia: moartea sa a cauzat mai multe prejudicii decât le-ar fi putut provoca persoana în cauză fiind în viaţă.

Problema nu constă atât în faptul că unul dintre cei mai influenţi la vremea sa oameni de afaceri din Rusia şi-a irosit spre sfârşitul vieţii aproape toată averea sa şi împreună cu aceasta capitalul politic, păstrându-şi poate doar posibilitatea de a trimite în patrie scrisori înflăcărate cu apelul de a doborî regimul odios. Şi nici în faptul că acum toţi îşi vor aduce aminte că la vremea sa tocmai Berezovski l-a adus la putere pe Vladimir Putin.

Adevărul este că, pentru statalitatea rusă, Boris Berezovski a devenit demult principala întruchipare a 'răului mondial', un om care a fost numit aproape oficial responsabil pentru 'privatizarea' Rusiei de către oligarhi, pentru uciderea lui Aleksandr Litvinenko şi a Annei Politkovskaia, pentru protestul trupei Pussy Riot şi pentru criticile aduse Patriarhului Rusiei - într-un cuvânt, pentru tot răul ce s-a întâmplat şi care s-ar fi putut încă întâmpla.

Deloc întâmplător, meritele lui Berezovski erau atât de des invocate în Rusia: puterea de la Moscova a organizat două procese în contumacie împotriva oligarhului fugar. În 2007, Boris Berezovski a fost condamnat la 6 ani privare de libertate într-un dosar privind deturnarea de bani de la compania 'Aeroflot', iar în 2009 la 13 ani, pentru deturnarea fondurilor AvtoVAZ. Timp de mai mulţi ani, procuratura a încercat să obţină restituirea banilor deturnaţi de Berezovski. Nu în ultimul rând, Comitetul de Anchetă al Rusiei a deschis pe numele lui Berezovski alte două dosare: privind apelurile la 'declanşarea de proteste în scopul împiedicării prin violenţă a învestirii preşedintelui ales legal al Federaţiei Ruse şi a accesului său la Kremlin'.

Acum, locul 'principalului răufăcător' este vacant şi autorităţile ruse vor trebui să anunţe casting pentru această funcţie, însă persoane care ar putea aspira la acest titlu nu prea mai există în Rusia, subliniază Utro. Poate Hodorkovski, însă el este în închisoare, iar atunci când va ieşi, 'ispăşind cinstit' pedeapsa, va fi dificil să arunci toate 'pisicile moarte' în curtea unui om care a stat mai mult de zece ani în închisoare. Sau poate Ghivi Targamadze, descoperit recent drept sponsor străin al opoziţiei ruse? Nu, nivelul lui este totuşi prea mic, în opinia Utro.

Iar să lucreze fără spectrul unui 'duşman' Kremlinul pare să nu mai fie în stare. Desigur, multe pot fi explicate prin 'problemele cauzate de Departamentul de Stat' al SUA, însă acesta este un duşman străin şi imaginea lui în ochii simplului cetăţean rus este una vagă şi lipsită de concreteţe.

Berezovski, a cărui imagine a 'fluturat' deasupra ultimilor două decenii din istoria Rusiei, asigura ataşamentul cetăţenilor ruşi faţă de experienţa negativă personală, faţă de renumiţii ani 1990. Această referinţă, care presupunea o perioadă foarte proastă (salariile nu erau plătite, ţara se destrăma, criminalitatea era pe cai mari), a fost inventată şi utilizată activ de partidul 'Rusia Unită' în timpul campaniei electorale din 2007. Pe seama anilor 1990 se punea tot ce era rău, după cum înainte cu încă un deceniu toate problemele erau puse pe stagnare şi comunişti, şi acest lucru a funcţionat.

Însă, în jurul anului 2012 'filmul de groază' despre anii 1990, prea liberi şi săraci, a început să fie dat uitării în Rusia. Această experienţă a mai fost încă exploatată în timpul ultimei campanii prezidenţiale, însă destul de anemic: la orizont au apărut noi vremuri, iar componenţa oligarhilor în exerciţiu s-a înnoit radical, majoritatea dintre ei fiind apropiaţi ai lui Vladimir Putin. Experţii au început să sugereze că ar fi timpul să se inventeze 'îngrozitorii ani 2000', însă propunerea lor nu a trecut: cel mai des în descrierea acestui deceniu este folosit totuşi termenul de 'prosper'.

Astfel că, în fapt, decesul lui Berezovski este pentru Kremlin o pierdere imensă. Boris Berezovski nu era doar o întruchipare vie a încheiatei 'epoci 1990' - el permitea ca această fantomă să fie resuscitată iar şi iar. Odată cu dispariţia oligarhului căzut în dizgraţie, ameninţarea cu reîntoarcerea în anii 1990, cu care era atât de uşor să sperii majoritatea pro-Putin înainte de noi alegeri, devine cu totul efemeră. Probabil, căutarea unei noi întruchipări a 'răului mondial' va depinde de acel 'horror propagandistic' ce va lua locul 'îngrozitorilor ani 1990', conchide Utro.