Berezovski versus Abramovici: Ambii au fost 'gangsteri', însă unul s-a dovedit 'mai abil'

Boris Berezovski, unul dintre cei mai influenţi şi mai lipsiţi de principii magnaţi ruşi din epoca sovietică, nu doar a pierdut un proces cu o miză de miliarde de dolari, ci a suferit şi o puternică lovitură de imagine. În opinia mass-media din Occident, care comentează verdictul dat de Curtea de Justiţie de la Londra pe marginea procesului intentat de Berezovski altui important om de afaceri rus, Roman Abramovici, parte perdantă s-a dovedit însăşi Rusia: procesul a scos la iveală părţile din umbră ale 'capitalismului sălbatic' din această ţară şi va constitui o atenţionare pentru investitorii străini.

După cum subliniază analiştii, mulţi atât din Rusia, cât şi din Occident sunt uimiţi de decizia justiţiei britanice, care îl 'absolvă' pe Abramovici, în condiţiile în care ambii erau 'gansteri', însă unul s-a dovedit 'mai abil ca celălalt'.

Este prima dată când oligarhi ruşi au vorbit public despre modul în care au fost făcute averile lor în anii 1990, cum s-a desfăşurat procesul de privatizare a întreprinderilor de stat din fosta Uniune Sovietică şi ce relaţii îi legau pe aceştia de Kremlin, notează cotidianul german Die Welt.

Judecătoarea londoneză Elizabeth Gloster nu a dat crezare argumentelor lui Berezovski, declarând că, în opinia instanţei, el nu este un martor de încredere, ci unul care distorsionează adevărul în avantajul intereselor sale actuale. După cum a declarat Berezovski ulterior, el a avut impresia că 'sentinţa a fost redactată personal de Vladimir Putin'.

Curtea de Justiţie de la Londra a dat clar de înţeles: cel care în anii 1990 acţiona în Rusia în baza unor legi nescrise şi făcea afaceri semilegale nu poate spera să fie achitat în baza legilor britanice. Dacă judecătoarea Elizabeth Gloster ar fi formulat o altă sentinţă, deja a doua zi Londra ar fi fost invadată de zeci de oameni de afaceri din fosta Uniune Sovietică. În anii 1990, multe afaceri se încheiau la libera înţelegere, iar după un conflict fiecare dintre părţi începea să interpreteze asemenea acorduri după bunul său plac, subliniază publicaţia germană.

De altfel, potrivit Die Welt, procesul de la Londra lasă fără răspuns o mulţime de probleme cu privire la starea statalităţii de drept şi a economiei din Rusia, amintind în acest sens de mărturiile lui Abramovici referitor la modul în care, în 1995, el a achiziţionat cea mai mare companie petrolieră din ţară, 'Sibneft'. La acea dată, deznodământul privatizării era cunoscut din timp - lucru de care a a avut grijă Boris Berezovski. Este puţin probabil ca privatizarea altor întreprinderi de stat să se fi desfăşurat într-un mod mai cinstit. Mulţi oameni de afaceri şi înalţi funcţionari de stat care s-au îmbogăţit din acea privatizare au şi acum o mare influenţă atât în economia, cât şi în politica rusă.

Vechii şi noii oligarhi sunt strâns legaţi de stat, pentru că în caz contrar nu ar fi făcut niciodată averi atât de mari. Secretele lor sunt secrete ale statului rus, iar unele dintre acestea au ajuns la lumină în faţa justiţiei britanice, conchide Die Welt.

Ambii 'erau gangsteri', însă unul 's-a dovedit mai abil ca celălalt', afirmă în paginile publicaţiei britanice Independent profesorul Richard Sakwa, cercetător în cadrul Royal Institute of International Affairs.

Verdictul în cazul plângerii intentate de Berezovski contra lui Abramovici a dezvăluit multe aspecte noi ale modului în care se construieşte capitalismul în Rusia, însă imaginea generală nu s-a schimbat, este de părere expertul. Autorul enumeră momentele, în opinia sa, cheie care rezultă din acest verdict. În primul rând, Berezovski s-a interesat întotdeauna mai mult de politică, decât de business. El se folosea de companii ca de o sursă de bani, nu ca de o şansă pentru investiţii. Prin aceasta Berezovski se deosebeşte de Hodorkovski, Abramovici şi de alţi contemporani ai săi care au condus sau conduc companii de succes.

În al doilea rând, după cum a conchis judecătoarea britanică, Abramovici nu a făcut apel la intimidare pentru a-l convinge pe Berezovski să-şi vândă cota parte din 'Sibneft'. Acest lucru dezvăluie de fapt modul în care Putin i-a ţinut în frâu pe oligarhi, consideră Richard Sakwa. Astăzi, sistemul lui Putin nu se dă uneori în lături de la ingerinţă deschisă, cum s-a întâmplat mai demult în cazul companiei Iukos a lui Hodorkovski, însă preferă totuşi să lucreze prin sistemul aluziilor şi al compensaţiilor. Berezovski şi Hodorkovski nu au prins esenţa schimbărilor şi au devenit victime ale sistemului pe care, în mare parte, l-au creat chiar ei.

Într-un alt articol publicat în paginile sale, The Independent se întreabă cât va costa Marea Britanie 'justiţia pentru oligarhi'. Doar o mică parte din sumele imense pe care cele două părţi le-au cheltuit pentru proces va ajunge în visteria statului, iar aceasta este 'o compensaţie insuficientă' pentru timpul pierdut de justiţia britanică: aceasta ar fi putut dezbate dosare mai importante pentru ţară. Publicaţia le recomandă autorităţilor britanice să verifice dacă justiţia a stabilit corect jurisdicţia în acest caz de 'turism judiciar'.