De la începuturile tiparului
Cultura antică a Chinei a dat lumii multe descoperiri minunate, cum ar fi hârtia, praful de puşcă, busola. Tiparul este încă una dintre cele mai mari invenţii din China, după inventarea scrisului.
Prima tipografie a apărut în timpul dinastiei Tang (anii 618-907 e.n.). La început se utiliza o foaie subţire de hârtie, care era lipită pe o coajă de lemn. Imprimarea se făcea cu o presă fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn pe care erau gravate textul şi ilustraţiile. Această metodă era destinată numai reproducerii textelor sacre.
Un exemplu îl constituie celebra "Sutra de Diamant", creată în acest mod, care este păstrată până în zilele noastre şi se află în Librăria Britanică. Acest rulou de 4,8 metri lungime, tipărit în anul 868, este primul model autentic de gravură în lemn şi este considerat cel mai vechi model din lume de carte tipărită. Este vorba de un text budist tradus din sanscrită în chineză, care a fost găsit în peştera Dunhuang pe Marele Drum al Mătăsii, în 1907.
În anii 1041-1049, meşteşugarul chinez Bi Sheng a introdus utilizarea literelor mobile din lut ars. Dar această metodă a fost mai puţin răspândită ca gravura în lemn, căci miile de ieroglife chinezeşti făceau producţia mult prea costisitoare. Mai târziu, Wang Chen, în secolul al XIII-lea, a folosit litere din lemn pentru imprimarea textului şi Sui Hua la sfârşitul secolului următor a inventat litere mobile de metal.
Cu toate acestea, respectul pentru cuvântul scris al unui cărturar iscusit, era atât de mare încât tipografiile reproduceau numai scrierile sacre, încercând să transmită autenticitatea textului scris de mână, care la prima vedere, era dificil să se distingă de cerneală.
În Europa, bazele tipografiei au fost puse de Johann Gutenberg, la mijlocul secolului al XV-lea. Gutenberg, de origine germană, împreună cu partenerul de afaceri Andreas Drittsenom, a elaborat "scrisoarea artificială" - o modalitate de imprimare pe hârtie utilizând presa mecanică.
El confecţiona litere proeminente din metal, care reprezentau imaginea în oglindă a literelor alfabetului. Din litere se compuneau fragmente şi foi întregi, care se puneau într-un cadru special. Scrisul se acoperea cu vopsea, se aranja pe hârtia de imprimare şi în timp scurt, după ce literele se uscau, o pagină a viitoarei cărţi era gata. Operaţia era lentă şi anevoioasă, dar în comparaţie cu cât de mult timp necesita rescrierea cărţilor manual, maşina Gutenberg a permis producerea cărţilor cu o viteză fără precedent.
Prima tipografie din ţara noastră a fost deschisă la Iaşi. în 1640, Vasile Lupu a înfiinţat la Iaşi prima şcoală în limba română, tipografia luând naştere în biserica "Trei Ierarhi". În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iaşi.
