De ce nu reuseste mass-media sa relateze despre protestele Ocupati Wall Street

Noaptea trecuta m-am intalnit cu un jurnalist veteran, un scriitor pe care l-am considerat intotdeauna printre cei mai "conectati" la lume.

Cu toate acestea, atunci cand i-am spus ca relatez despre protestele ‘Ocupati Wall Street’, mi-a aruncat o privire deconcertat.

"Ce vor?", m-a intrebat, ca un ecou al expertilor chestionati continuu la TV si al comentatorilor editoriali.

Nu parea sa stie sau sa-i pese cine sunt sau de ce au ales sa traiasca in parcuri pentru a se face auziti.

El si colegii sai par a spune ca pentru a intelege ce se intampla, situatia trebuie comprimata intr-un comunicat de presa cu aliniate, pentru a o simplifica si mai mult.

"Nu inteleg", a oftat el.

"Este vorba despre Ocupati Wall Street," i-am raspuns, "Ocupati Wall Street aduce pune o provocare puterii sale economice."

O alta privire in gol ...

E ca si cum am avea nevoie ca politica noastra sa urmeze un format predictibil, caracterizat de legislatorii care se joaca cu camere de luat vederi, mesaje si sloganuri puternice.

O provocare mai profunda

Ideea unei provocari mai profunde fata de un sistem complet compromis, condus de sume mari de bani si de interese speciale, este considerata de unii ca fiind o anomalie ce apartine unui alt secol.

Miscarile politice extra-parlamentare nu au valoare pentru unii care doresc dezbatere politica limitata fata de ritualuri cum ar fi alegeri, "dezbateri" traditionale si votarea selectiva a anumitor legi.

In aceasta lume, este mai bine ca politica sa fie lasata in seama politicienilor, iar cetatenii doar sa priveasca, fara sa actioneze.

Pana aici, par sa conlucreze trei factori:

1. Aspectele de ordin financiar sunt tratate ca ceva exotic, dincolo de intelegerea noastra si e indicat sa fie plasate la sfarsitul ziarelor de afaceri, in care limba obscurantista le face atat de complicate, incat majoritatea cititorilor nici nu le citesc.

2. Clasele de sus, la care se face referire acum prin apelativul de “1%”, precum si persoanele care se identifica cu ele sau care se bazeaza pe ele pentru asistenta financiara, nu pot intelege nici o critica ce aduce provocari prerogativelor si puterii lor. Ei folosesc termeni precum "nesofisticati", pentru a-i deligitimiza pe protestatarii care contesta pretentiile si prioritatile lor.

3. Unii nu vor "intelege" deoarece nu este in interesul lor sa faca acest lucru. Ei se folosesc fara rusine de puterea lor pentru a-si impune vointa cu privire la procesul legislativ, incercand slabirea sau abandonarea oricarei reforme financiare care prevede standarde mai ridicate de transparenta.

Exemplu: chiar acum, cand Ocupati Wall Street castiga sprijinul publicului pentru campania sa impotriva inegalitatii si provoaca marile banci si corporatii, administratia Obama este pe cale sa goleasca de continut legile care asigura responsabilitatea corporativa.

Mike Taibbi explica in revista Rolling Stone modul cel mai recent prin care Washingtonul este aliniat cu Wall Street: (Este uimitor, nu-i asa, ca o revista de muzica face o treaba mai buna in a relata aceste aspecte decat mass-media noastre financiara).

El scrie, "Barack Obama si-a exprimat dorinta aparenta de a renunta la parti mari din Sarbanes-Oxley in schimbul sprijinului pentru programul sau de locuri de munca. Liderii de afaceri se impotrivesc crearii de noi locuri de munca cu exceptia cazului in care Obama face respectarea S-O voluntara pentru toate intreprinderile evaluate sub 1 miliard de dolari.”

Iata cum se traduce aceasta mutare: companiile sustin ca nu pot atrage investitii cu exceptia cazului in care ar putea sa-si ascunda datele financiare in fata investitorilor. Deci, directorii executivi si bogatasii din Consiliul pentru ocuparea fortei de munca a lui Obama, doresc ca presedintele, vulnerabil din punct de vedere politic, sa le ofere licenta in a-si ascunde bilanturile in schimbul sprijinului pentru programul sau de locuri de munca.

Exemplu: chiar acum, cand Ocupati Wall Street castiga sprijinul publicului pentru campania sa impotriva inegalitatii si provoaca marile banci si corporatii, administratia Obama este pe cale sa goleasca de continut legile care asigura responsabilitatea corporativa.

Din Pittsburgh Post-Gazette:

"Ceea ce se va intampla va fi si mai multa frauda. Invinsii finali vor fi investitorii", scrie Jeff Klink, un fost procuror federal, al carui Centru Gateway ajuta clientii in prevenirea si detectarea fraudelor."

Frauda masiva

Din pacate, activistii Ocupati Wall Street, ca si restul tarii, nu au fost expusi pe larg documentatiei considerabile de frauda masiva din sectorul financiar.

Atunci cand William Black, regulatorul bancar si fostul critic al fraudei produse de corporatii, acum profesor la Facultatea de Drept a Universitatii din Missouri, Kansas City, a vizitat Ocupati Wall Street pe 25 octombrie, el n-a fost recunoscut de majoritatea celor din tabara si nici de multe persoane din mass-media, care sunt si ele familiarizate cu profunzimea infractiunilor de pe Wall Street.

Aceste infractiuni nu au impact asupra investitorilor, dar i-au lovit puternic pe americanii de rand. Acestea includ creditele ipotecare subprime, precum si cardurile de credit de-a dreptul camataresti. Black priveste problema sistematic.

Marti seara, acesta a tinut un discurs in cadrul unei conferinte din cadrul Ocupati Wall Street, in fata unui public atent. Aceasta a fost una dintre primele prelegeri legate de aspecte ale crizei financiare - a caror detalii si cauze sunt in mare necunoscute. Este important sa avem mai multe discutii de acest fel cu critici care ajuta protestatarii sa inteleaga de ce sunt numiti "nesofisticati".

In viitorul apropiat, mai multi experti vor vorbi in Parc.

Poate de aceea Elisabeth Warren, o profesoara de la Harvard care a propus o agentie de protectie a consumatorilor, pretinde ca ea a evidentiat ideile intelectuale care au dus la Miscarea Ocupati Wall Street.

Samuel P. Jacobs, de la The Daily Beast, rapoarteaza ca ea a creat "o mare parte din fundatia intelectuala" pentru miscarea Ocupati Wall Street. Ea povesteste si despre viata ei din trecut ca republican si despre provocarile cu care se confrunta o femeie in campanie - si afirma ca nu este un "marxist sincer."

In mod ironic asta e valabil si pentru multi din Parcul Zuccotti, care par sa favorizeze Anarhismul, dar cel putin ei au o critica profunda fata de ambele parti si par sa vrea reforme mult mai profunde decat cele propuse de Warren.

Complicitatea media

Poate de aceea asa-numiti "liberali", ca Richard Cohen de la Washington Post, nu pot gasi nici un dram de simpatie fata de protestatarii care sunt acuzati de anti-semitism din cauza ca se opun lobby-ului israelian al AIPAC, pe baza unui incident ce a implicat doua persoane.

Dar, asa cum observa FAIR, Cohen continua sa critice actiunile de protest. Observati urmatorul titlu: "Richard Cohen: OWS nu este anti-semit, ci doar ignorant si respingator."

Cohen scrie, "Aceasta incercare de dreapta de a discredita atat miscarea Ocupati Wall Street cat si imbratisarea ezitanta a Partidului Democrat este condamnabila. Este posibil, totusi, pentru ca nimeni nu stie exact ce incerca sa realizeze aceasta miscare Ocupati Wall Street.

"Zilnic, ei marsaluiesc spre o anumita locatie pentru a evidentia ceea ce stim cu totii - ca tipii de pe Wall Street sunt bogati - iar sloganurile lor sugereaza un socialism obosit, care este la fel de respingator pentru mine, ca si capitalismul criminal care a produs o bula ipotecara si a saracit milioane de americani."

In ultimii ani mi-am petrecut timpul cu Richard la Forumul Economic Mondial de la Davos. Acesta este locul de joaca corporativ al celor “1%”. Nu-mi amintesc ca el sa fi scris vreodata cu acest ton capricios si urat despre directorii executivi lacomi care s-au imbogatit pe seama celor saraci si clasei de mijloc.

Ar fi usor sa denuntam aceasta ipocrizie, dar situatia este mult mai rea pentru ca, in mod clar, acesti moguli ai mass-mediei nu au capacitatea sa critice complicitatea lor in esecul mass-media de a expune faptul ca acest "capitalism criminal" a facut, probabil ceva bun. Ei se simt amenintati de o miscare ce castiga sprijin public, pentru ca ea reprezinta si o repudiere a propriei lor elite jurnalistice in serviciul status quo-ului.

Danny Schechter scrie pe blogul celor de la newsdissector.com. Filmul sau, “Praduirea” (en. Plunder), si cartea sa, “Infractiunea Zilelor Noastre” (en. The Crime Of Our Time), investigheaza infractiunile financiare de pe Wall Street. Plunderthecrimeofourtime.com.